Ce ai deja. Despre fericiri mici-mici.
Ieri seara, pe cand ma intorceam, cam trista si obosita, de la un tratament medical, am zarit un cersetor batran pe o bancuta de langa statia de taximetre. Vesel, batranul vorbea cu cei doi “tovarasi”, de cursa lunga presupun, un caine si o pisica.
Batranul semana tare mult cu unul dintre bunicii mei, pe care, asa cum ni se intampla multora, nu am apucat sa-l cunosc prea bine. Am vrut sa-i dau niste bani. Batranul s-a intrerupt din discutia cu cei doi prieteni, mi-a zambit, mi-a facut semn ca nu vrea bani si m-a intrebat ce parere am de cainele si pisica lui.
Era fericit
Apoi m-a indemnat sa ma asez langa el si a inceput sa-mi povesteasca despre animalute. Ca sa nu ma mai lungesc, vreau sa-ti impartasesc si tie ce mi-a spus pe cand eu dadeam sa plec: “… ca eu sunt fericit. Ma gandesc, daca nu i-as mai avea pe-astia micii sa vorbesc cu ei, sa ma veseleasca (asa a zis, ca in Moldova), cum ar fi. Da’ asa, eu sunt fericit.”
Rutina hedonista
Martin Seligman, psiholog specializat in psihologie pozitiva, a cercetat ani buni sentimentul de fericire la oameni.
Una dintre concluziile sale este ca mai multe posesiuni si mai multe realizari nu aduc in mod automat mai multa fericire. Pe termen lung apare, in mod inevitabil, un fenomen de adaptare pe care Seligman il numeste “rutina hedonista”.
In trei luni oamenii nu mai resimt emotii placute, pozitive, la vederea masinii pe care si-o doreau si acum si-au cumparat-o. Gradul mai mic sau mai mare de atractivitate fizica sau sanatate nu se traduce in mai putina sau mai multa fericire in randul oamenilor. Iar fericirea este in mod egal raspandita in randul oamenilor saraci si bogati.
Fericiri mici-mici
Batranul cersetor, cu tot cu blanoasele lui surse de fericire, m-a facut sa ma gandesc ca de fapt conteaza mult pentru gradul de fericire recunostinta pentru ceea ce ai deja. I-as fi spus si lui Seligman, daca nu ar fi descoperit asta deja, prin cercetari serioase si extinse pe ani intregi (cred ca, de data asta, eu am fost ceva mai eficienta!).
Practic, ce facea batranul era sa se uite din alt unghi: cum ar fi sa nu (mai) am catelul si pisica? Ce ar disparea din viata mea? Cum m-as simti? Cum as fi eu fara ei? Deci, ce aduce in viata mea ceea ce am deja?
Asa ca, la final, eu te intreb: tu te-ai uitat la viata ta, la ce e in ea, din acest unghi diferit?
Si-ti propun un exercitiu: imagineaza-te fara un element sau altul al vietii tale. Fara sanatate, fara o sora sau un frate, fara ciresul din fata ferestrei, care acum arata asa dezolant dar infloreste cu incapatanare in fiecare primavara.
Fara un partener care te iubeste chiar si asa greu de multumit cum esti. Fara ca autorul tau preferat sa fi scris vreodata. Fara sa existe felul tau de mancare preferat sau pepenele verde. Fara prieteni. Fara o vedere buna. Fara fetita ta, care e, in mod evident, cea mai frumoasa si cea mai desteapta.
Pana saptamana viitoare, sa te bucuri de multe fericiri mici-mici!
Sursa: http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/ce-ai-deja-despre-fericiri-mici-mici/
Ieri seara, pe cand ma intorceam, cam trista si obosita, de la un tratament medical, am zarit un cersetor batran pe o bancuta de langa statia de taximetre. Vesel, batranul vorbea cu cei doi “tovarasi”, de cursa lunga presupun, un caine si o pisica.
Batranul semana tare mult cu unul dintre bunicii mei, pe care, asa cum ni se intampla multora, nu am apucat sa-l cunosc prea bine. Am vrut sa-i dau niste bani. Batranul s-a intrerupt din discutia cu cei doi prieteni, mi-a zambit, mi-a facut semn ca nu vrea bani si m-a intrebat ce parere am de cainele si pisica lui.
Era fericit
Apoi m-a indemnat sa ma asez langa el si a inceput sa-mi povesteasca despre animalute. Ca sa nu ma mai lungesc, vreau sa-ti impartasesc si tie ce mi-a spus pe cand eu dadeam sa plec: “… ca eu sunt fericit. Ma gandesc, daca nu i-as mai avea pe-astia micii sa vorbesc cu ei, sa ma veseleasca (asa a zis, ca in Moldova), cum ar fi. Da’ asa, eu sunt fericit.”
Rutina hedonista
Martin Seligman, psiholog specializat in psihologie pozitiva, a cercetat ani buni sentimentul de fericire la oameni.
Una dintre concluziile sale este ca mai multe posesiuni si mai multe realizari nu aduc in mod automat mai multa fericire. Pe termen lung apare, in mod inevitabil, un fenomen de adaptare pe care Seligman il numeste “rutina hedonista”.
In trei luni oamenii nu mai resimt emotii placute, pozitive, la vederea masinii pe care si-o doreau si acum si-au cumparat-o. Gradul mai mic sau mai mare de atractivitate fizica sau sanatate nu se traduce in mai putina sau mai multa fericire in randul oamenilor. Iar fericirea este in mod egal raspandita in randul oamenilor saraci si bogati.
Fericiri mici-mici
Batranul cersetor, cu tot cu blanoasele lui surse de fericire, m-a facut sa ma gandesc ca de fapt conteaza mult pentru gradul de fericire recunostinta pentru ceea ce ai deja. I-as fi spus si lui Seligman, daca nu ar fi descoperit asta deja, prin cercetari serioase si extinse pe ani intregi (cred ca, de data asta, eu am fost ceva mai eficienta!).
Practic, ce facea batranul era sa se uite din alt unghi: cum ar fi sa nu (mai) am catelul si pisica? Ce ar disparea din viata mea? Cum m-as simti? Cum as fi eu fara ei? Deci, ce aduce in viata mea ceea ce am deja?
Asa ca, la final, eu te intreb: tu te-ai uitat la viata ta, la ce e in ea, din acest unghi diferit?
Si-ti propun un exercitiu: imagineaza-te fara un element sau altul al vietii tale. Fara sanatate, fara o sora sau un frate, fara ciresul din fata ferestrei, care acum arata asa dezolant dar infloreste cu incapatanare in fiecare primavara.
Fara un partener care te iubeste chiar si asa greu de multumit cum esti. Fara ca autorul tau preferat sa fi scris vreodata. Fara sa existe felul tau de mancare preferat sau pepenele verde. Fara prieteni. Fara o vedere buna. Fara fetita ta, care e, in mod evident, cea mai frumoasa si cea mai desteapta.
Pana saptamana viitoare, sa te bucuri de multe fericiri mici-mici!
Sursa: http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/ce-ai-deja-despre-fericiri-mici-mici/