sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Sa stii sau sa fii?

Sa stii sau sa fii? Doua lucruri mi-au placut intotdeauna foarte mult si in aproape aceeasi masura: sa citesc si sa traiesc. Doua talere de balanta care mi-au aratat mereu aceeasi greutate. Placerea, dorinta, nevoia, setea dogoritoare de a cunoaste, de a cerceta, de a intelege, de a scormoni la radacina lumii… Egale cu ispita, minunea, vulcanul de a vedea, de a mirosi, de a atinge si a asculta, de a simti si a iubi, om si iarba, praf si stele, pana la limita suportabilului. Vesnica provocare a tangentei pe doua lumi… Si vesnica sfasiere a situarii intre lumi.
Este o experienta neobisnuita – sa te lepezi de tine insuti “reincarnandu-te” in personajele unui roman, ori in ipostazele unei idei. Iesirea din sine se poate dovedi o terapie cu rezultate remarcabile. In acelasi timp, insa, exista si posibilitatea esuarii in alteritate. Desprinderea se poate transforma in dezradacinare. Evadarea din imediat te poate face captivul unor lumi paralele. Relativitatea “normalului” este posibil sa iti joace feste.
Am cunoscut oameni pentru care cartile reprezentau singura realitate, pentru care paginile erau singurele spatii non-virtuale. O lume inversata, in care imaginarul devenea real si in care realul isi pierdea, treptat, din consistenta, diluandu-se tot mai mult in contururi vagi si crepusculare.
Nimic, fie orice fila, nu se poate compara insa cu forta pe care o poate avea un schimb intens de priviri, atingerea a doua maini prin care doua suflete se-ating. Este ceva ce nici o scoala din lume nu face: sa te invete sa simti, sa iubesti, sa te autocunosti prin contactul permanent cu ceilalti. Si e rau ca nici o scoala nu face asta. Rau de tot…

~ Liviu Plesoianu, "Rentrop & Straton" - Grup de Editura si Consultanta in Afaceri