In urmǎ cu douǎ decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea ştiinţificǎ cu ceea ce am putea numi, pe bunǎ dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comiseserǎ crime abominabile. Violenţa acestora era atât de mare incât, deşi purtau cǎtuşe la mâini şi la picioare, personalul medical se simţea serios ameninţat de aceştia, iar cei mai mulţi psihologi clinicieni obişnuiau sǎ-şi dea demisia dupǎ aproximativ o lunǎ de lucru cu acest gen de pacienţi.
In ciuda avertismentelor colegilor bine intenţionaţi, care incercau sa-l convingǎ sǎ nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindcǎ asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totuşi postul. Si atunci au inceput sǎ aparǎ miracole. Dupǎ numai câteva luni, s-a dovedit cǎ in cazul multora dintre aceşti pacienţi nu mai era nevoie de cǎtuşe. Dozele medicaţiei au scazut simţitor la majoritatea pacienţilor şi chiar s-au sistat in cazul unora. Dupǎ patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsǎ de pacienţi violenţi.
Partea cea mai interesantǎ este ca in aceşti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temuţii sǎi pacienţi. Mai mult, nici mǎcar nu i-a vǎzut! Cerinţele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou şi acces la dosarele criminalilor spitalizaţi. “Tot ce a trebuit sǎ fac a fost sǎ lucrez asupra propriei mele persoane” a declarat ulterior dr. Len. “Dacǎ vrei sǎ vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poţi face vindecându-te pe tine.”
In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrând inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizaţii internaţionale prestigioase precum UNESCO şi Naţiunile Unite. Dr. Len deţine un doctorat in psihologie obţinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare tradiţionale invaţate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.
Cine sunt kahuna?
In hawaiiana, huna se traduce prin “secret”, iar kahuna prin “pastrator al secretului”, “expert”, “magistru”. Dacǎ vreţi, kahuna reprezintǎ echivalentul meşterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, artǎ sau meştesug avea proprii sǎi kahuna.
Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al şamanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sǎ realizeze vindecǎri miraculoase, sǎ influenţeze vremea, sǎ mearga pe cǎrbuni incinşi, sǎ-şi atragǎ prosperitatea etc.
Morrnah Nalamaku Simeona s-a numǎrat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numitǎ oficial in 1983 de cǎtre autoritati drept “o comoarǎ vie a Hawaii-ului” (living treasure of Hawaii). Ea a infiinţat “Foundation of I”, o organizaţie nonprofit menitǎ sǎ rǎspandeascǎ filozofia şi practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sǎ se piardǎ.
Metoda tradiţionalǎ invaţatǎ de dr. Len de la Morrnah Simeona şi aplicatǎ cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii şi nu numai, poartǎ denumirea de ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin “a indrepta lucrurile”, “a corecta o eroare”.
Metoda este extraordinar de simplǎ, atat de simplǎ incat mintea noastrǎ, fascinatǎ de complex şi maestrǎ in a complica masiv şi inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de altǎparte, in ciuda simplitǎţii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuţi in spiritul respectului pentru “raţional” şi “stiinţific”.
Lumea este o reflectare a gandurilor noastre
Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau cǎ noi creǎm lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intamplǎ in viaţa noastrǎ reprezintǎ o consecinţǎ a gandurilor noastre.
In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intamplǎ in interiorul nostru. Dacǎ ne confruntǎm cu o problemǎ, trebuie sǎ cautam cauza in noi inşine, nu in factorii exteriori.
• Dacǎ o persoanǎ ne agreseazǎ, este util sǎ ne amintim cǎ ceilalţi sunt o oglinda pentru noi şi cǎ agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiecţia in exterior a propriei noastre agresivitǎţi refulate.
• Dacǎ şeful ne spune cǎ nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupǎm, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi inşine gandim in sinea noastrǎ despre noi.
• Dacǎ ne imbolnavim, este bine de ştiut cǎ, pentru kahuna, trupul este o casǎ pentru ganduri : cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata.
“Nu-i nimic in neregulǎ cu erorile de judecatǎ”, declarǎ cu umor dr. Len. “Te pot omori, asta-i tot.”
In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei grǎdini, iar gandurile asemeni unor seminţe. Ele incolţesc şi dau roade. Trebuie sǎ avem grijǎ ce ganduri plantǎm in mintea noastrǎ, cǎci, inevitabil, vom culege ceea ce am semǎnat.
Vestea buna este cǎ orice stres, dezechilibru sau boalǎ pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sǎ cauţi rǎspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iţi poate oferi informaţii mai relevante decat cele pe care le poţi obţine singur cǎutand in tine insuţi, susţine Morrnah Simeona.
Pentru kahuna, circumstanţele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de conştiinţǎ. Starea de sǎnǎtate sau de boalǎ, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau eşecul nostru ori al celor din jurul nostru reflectǎ nivelul de conştiinţǎ la care am ajuns.
Dacǎ nivelul nostru de conştiinţǎ se modificǎ, circumstanţele exterioare se schimbǎ rapid, iar nivelul de conştiinţǎ poate creste semnificativ dacǎ ne asumǎm responsabilitatea pentru tot ce se intamplǎ in viaţa noastrǎ, pentru tot ce se intamplǎ in jurul nostru.
Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitǎţii.
Ce inseamnǎ sǎ ne asumǎm 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intamplǎ in viaţa noastrǎ? “Inseamnǎ sǎ accepţi faptul cǎ tu insuţi, nimeni altcineva, eşti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le trǎieşti”, afirma dr. Len, conştient cǎ declaraţia sa poate fi şocantǎ sau chiar revoltǎtoare pentru majoritatea oamenilor.
O idee foarte greu de digerat intr-o societate in care ne-am obişnuit sǎ ne gǎsim scuze la tot pasul, sǎ dǎm vina pe alţii pentru ce nu merge in viaţa noastrǎ, sǎ cultivǎm asiduu o mentalitate de victimǎ. Mai mult, aceastǎ idee este greu de acceptat şi de cǎtre persoanele considerate “supraresponsabile”. Cǎci una este sǎ iţi asumi responsabilitatea propriilor acţiuni şi alta este sǎ iţi asumi responsabilitatea pentru actele violenţe ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face şi cu care singura legaturǎ pe care o ai este cǎ locuiţi impreunǎ in acelasi oraş. Mulţi psihologi ar spune cǎ o asţfel de gandire nu face decaţ sa ne culpabilizeze in mod excesiv.
...Accesul la miracol, şi impliciţ, la supraconşţienţ nu esţe posibil decaţ aţunci cand reincepem sǎ privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocenţei, nu despre cultivarea infantilitǎţii. Problema adulţilor esţe cǎ şi-au pierdut inocenţa, dar şi-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematicǎ a asumǎrii responsabilitǎţii. Kahuna afirmǎ cǎ, reinstaurand inocenţa – starea in care nu judecǎm, nu punem etichete, nu suntem obsedaţi de caştigul personal – viaţa noastrǎ se poate schimba radical...
“Nu vǎ faceţi probleme”
“Inreaga lume este creaţia ta şi acest lucru trebuie luat ad litteram”, afirmǎ dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui doar pentru faptul cǎ aceştia aparuserǎ in viaţa sa. Problemele lor erau “creaţia” sa şi de aceea tot ce a trebuit sǎ faca pentru a-i vindeca a fost sǎ lucreze asupra lui insuşi, sǎ steargǎ el insuşi gandurile care au generat acele probleme.
Exagerare dusǎ la extrem, am putea spune, chiar dacǎ descoperirile recente din fizica cuanticǎ par a conduce la aceleaşi concluzii. Asta inseamnǎ cǎ dacǎ copiii nostri au o problemǎ de sǎnǎtate, ceva din noi a produs acea problemǎ; dacǎ partenerul de afaceri ne trage pe sfoarǎ, noi am determinat acel lucru sǎ se petreacǎ; dacǎ soţul ori soţia ne inşealǎ, noi am atras asta. Pare absurd.
Totuşi, evenimentele din viaţa noastrǎ actualizeazǎ amintiri, tipare de acţiune trecute şi reacţii ciudate. La urma urmei, toţi am experimentat reacţii care ne-au surprins şi pe noi, şi pe cei care ne cunoşteau foarte bine, reacţii in care “parcǎ nu eram noi inşine”, nu-i aşa? Dacǎ te confrunţi cu o problemǎ, o situaţie-limitǎ, un necaz, o suferinţǎ, intrebarea pe care trebuie sa ţi-o pui automat este: ce anume din ceea ce se intamplǎ in mine a generat sau a atras aceastǎ problemǎ? Apoi trebuie sa ştergi gandurile care au produs respectiva problemǎ. Dar cum putem şti care ganduri au creat acea problemǎ? “Nu vǎ faceţi probleme”, spune dr. Len. “O parte din voi ştie. Trebuie doar sǎ-i daţi permisiunea.”
Cand judec o persoanǎ, acea persoanǎ devine un “ostatic al gandurilor mele” Creǎm lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metaforǎ. Este o realitate. In viziunea lor, care este comunǎ cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinţe perfecte, dar noi nu mai putem sǎ vedem acest lucru, fiindcǎ intre ceea ce existǎ in realitate şi ceea ce vedem se interpune gandul.
Noi nu mai vedem ce existǎ in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. “Lumea este ceea ce credem cǎ este”, afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie şi o autoritate internaţionalǎ in materie de huna. Psihologia modernǎ tinde sǎ ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirmǎ cǎ oamenii nu reacţioneazǎ la evenimentele in sine, ci la propria lor percepţie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile aratǎ cǎ oamenii tind sǎ se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, dacǎ spunem in mod repetat unui copil cǎ este rau, el va ajunge sǎ se comporte ca atare. Dacǎ unui angajat i se laudǎ in mod repetat performanţele, chiar dacǎ acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sǎ lucreze din ce in ce mai bine.
In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprimǎ in felul urmǎtor: dacǎ eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoanǎ, acea persoanǎ devine un “ostatic al gandurilor mele”. Asta inseamnǎ cǎ el tinde sǎ se conformeze percepţiei mele şi, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sǎ-mi confirme percepţia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinţǎ a ceea ce gandesc despre acea persoanǎ şi trebuie sǎ-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corectǎ vizavi de o alta persoanǎ.
Dacǎ este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezintǎ erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate cǎ nu ar trebui sǎ ne mire foarte mult ca dr. Len şi-a vindecat pacienţii lucrand doar asupra lui insuşi.
Ce a fǎcut exact doctorul Len pentru a-şi vindeca pacienţii? “Am repetat incontinuu: Imi pare rǎu. Te rog, iarta-ma”, a declarat senin dr. Len. “Asta-i tot”.
De-a dreptul şocant! Bǎnuiesc cǎ doctorului Len ii place sǎ şocheze, sǎ surpindǎ printr-o loviturǎ puternicǎ şi neaşteptatǎ rutina noastrǎ mentalǎ. El spune cǎ oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinşi in rutina unor programe care ruleazǎ inconştient. Contrar a ceea ce gandim noi, el susţine cu tarie cǎ intelectul nu poate rezolva problemele. Cred cǎ Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat cǎ “o problemǎ nu poate fi rezolvatǎ la nivelul de gandire care a generat-o”.
De aceea, nu trebuie decat sǎ conştientizezi problema pe care o resimţi la nivel fizic, emoţional, mental etc., apoi sǎ incepi sǎ iţi purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cǎinţǎ şi iertare. “Imi pare rǎu. Te rog, iartǎ-mǎ. Imi pare rǎu pentru cǎ te-am fǎcut ostatic al gandurilor mele şi fiindcǎ, prin negativismul gandurilor mele, ţi-am influenţat in mod destructiv comportamentul.” Aşa este in crestinism: ruga trebuie precedatǎ de cǎinţa şi de cererea iertǎrii. Asta este ceea ce poate face constientul: sǎ se cǎiasca şi sǎ cearǎ iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecǎtorul. Suntem prizonierii propriei minţi şi nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insuşi.
Cum te poţi ajuta in viata de zi cu zi
Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situaţii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntǎm cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.
Dacǎ problema ţine de sǎnǎtate, atunci putem spune corpului: “Imi pare rǎu cǎ ti-am fǎcut rǎu prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-mǎ”. Si repetǎm acest lucru cu sinceritate panǎ problema dispare.
Dacǎ copilul are probleme la şcoalǎ, putem repeta mental: “Imi pare rǎu cǎ ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-mǎ”. Este esenţial ca trǎirea sa fie autenticǎ, iar cererea de iertare sǎ fie pe deplin sincerǎ. Consecinţa imediatǎ este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declarǎ cǎ acesta este un semnal cǎ vindecarea a inceput.
Probabil cǎ la o primǎ citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul cǎ sunt prostii, poveşti de adormit copiii. Dar kahuna afirmǎ cǎ supraconştientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formulǎrile savante. Interesant este cǎ psihanaliza a ajuns la o concluzie asemǎnǎtoare: interpretǎrile pretenţioase, “deştepte”, intelectualizate nu ajung la pacienţi.
In loc de concluzie : Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza terminalǎ şi a descris experienţele şi concluziile sale in doua cǎrţi devenite best-seller-uri. Una dintre ele se numeşte “The Four Things that Matter Most” şi se referǎ la cele mai frecvente declaraţii pe care bolnavii le fac celor apropiaţi pe patul de moarte. Acestea sunt:
Iartǎ-mǎ
Te iert
Mulţumesc
Te iubesc
Dr. Ira Bylock considerǎ cǎ nu trebuie sǎ ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaraţii care, in opinia sa, au un potenţial imens in a ne vindeca relaţiile şi in a ne transforma profund viaţa.
Un interviu luat lui Morrnah Simeona si Dr. Stan Hew Len*, de cǎtre Joe Vitale si Deborah King – colaboratoare obişnuitǎ la New Times :
„Noi putem apela la Divinitate – care ne cunoaste planul nostru personal – pentru a ne vindeca toate gandurile şi amintirile ce ne ţin pe loc in prezent”, spune cu voce caldǎ Morrnah Simeona. „Este o chestiune de a merge dincolo de metodele tradiţionale de accesare a cunoaşterii despre noi inşine.”
Procesul la care se referǎ Morrnah se bazeazǎ pe strǎvechea metodǎ hawaiana de reducere (eliberare) a stresului şi de rezolvare a problemelor numitǎ Ho'oponopono. Cuvantul Ho'oponopono inseamnǎ „a indrepta lucrurile”, „a corecta o greşealǎ”. Morrnah este o nativ-hawaianǎ Kahuna Lapa'au. Kahuna inseamnǎ „pǎstrǎtorul secretului”, iar Lapa'au inseamnǎ „un specialist in vindecare”. Ea a fost aleasǎ sǎ fie o kahuna incǎ de mic copil şi şi-a primit darul vindecǎrii la varsta de trei ani. Este fiica unui membru al curţii Reginei Liliuokalani, ultima suveranǎ a Insulelor Hawaii. Procesul prezentat acum reprezintǎ o modernizare a ritualului strǎvechi de purificare spiritualǎ. Metoda s-a dovedit a fi atat de eficientǎ, incat ea a fost invitatǎ sǎ o predea la Naţiunile Unite, Organizaţia Mondialǎ a Sǎnǎtǎţii şi in instituţii de vindecare din intreaga lume.
Cum funcţioneazǎ Ho'oponopono? Morrnah explicǎ: „Noi suntem suma totalǎ a experienţelor noastre, ceea ce e acelaşi lucru cu a spune cǎ suntem impovǎraţi de cǎtre trecutul nostru. Atunci cand avem o stare de stres sau de fricǎ in viaţa noastrǎ, dacǎ am privi cu atenţie, am descoperi cǎ, de fapt, cauza este o amintire. Iar, in prezent, emoţiile legate de aceste amintiri sunt cele care ne afecteazǎ. Subconştientul asociazǎ o acţiune sau o persoanǎ din prezent cu ceva ce s-a intamplat in trecut. Cand se intamplǎ acest lucru, emoţiile se activeazǎ şi se produce starea de stres”.
Ea continuǎ: „Principalul scop al acestui proces este cel de a se descoperi Divinitatea din interiorul nostru. Ho'oponopono este un dar profund, care ii permite persoanei sa dezvolte o relaţie utila cu Divinitatea launtrica şi sǎ inveţe sǎ cearǎ ca, in fiecare clipǎ, greşelile pe care le-a facut cu gandul, vorba, fapta şi acţiunea sǎ fie corectate. In esenţǎ, procesul are de-a face cu libertatea – eliberarea deplinǎ de trecut”.
Fiecare amintire a fiecarei experienţe, încǎ din prima clipǎ a creaţiei noastre, cu mulţi eoni in urmǎ, este inregistratǎ ca formǎ-gand ce este stocatǎ in tǎramul eteric. Acest computer incredibil ce inregistreazǎ este cunoscut si sub denumirea de subconstient, unihipili sau aspectul copilului lǎuntric. Copilul lǎuntric este foarte real şi reprezintǎ o parte a Sinelui. Celelalte aspecte sunt mama, cunoscutǎ şi ca uhane sau mintea raţionalǎ, şi tatǎl – supraconştientul sau aspectul Spiritual. Cele trei aspecte formeazǎ familia launtricǎ care, in parteneriat cu Creatorul Divin, alcǎtuiesc I-Dentitatea Sinelui cuiva. Fiecare fiinţǎ umana creatǎ, fiecare plantǎ, atom şi moleculǎ deţine aceste trei sine şi, totusi, fiecare identitate este complet diferitǎ.
Cea mai importantǎ sarcinǎ a oamenilor este de a-şi descoperi adevarata identitate şi adevaratul loc din Univers. Acest proces oferǎ accesul la aceastǎ cunoaştere.
Scopul pe care il are Ho'oponopono este de a: 1) face legǎtura cu Divinitatea lǎuntrica in fiecare moment al vieţii; 2) sǎ cearǎ ca mişcarea şi tot ce cuprinde ea sǎ fie purificatǎ. Numai Divinitatea poate face asta. Numai Divinitatea poate şterge sau corecta amintirile şi formele-gand. Dat fiind cǎ divinitatea ne-a creat, numai Divinitatea ştie ce se intamplǎ cu o persoanǎ.
In acest sistem, nu exista nevoie de analiza, rezolvare, dirijare sau depaşire a problemelor. Avand in vedere cǎ Divinitatea a creat totul, poti merge direct la Ea şi sǎ-i ceri ca problema sǎ fie corectatǎ sau curǎtatǎ.
In domeniul rezolvarii problemelor: lumea este o reflectare a ceea ce se intamplǎ in interiorul nostru. Dacǎ ai de-a face cu supǎrǎri sau dezechilibre, locul unde trebuie privit este in interiorul tǎu, nu in afarǎ, la obiectul care crezi cǎ iti cauzeazǎ problema. Fiecare stres, dezechilibru sau boalǎ poate fi corectat doar dacǎ lucrezi cu tine insuţi. Este important de menţionat cǎ acest sistem este fundamental diferit de alte forme de Ho'oponopono. In metodele tradiţionale, toţi cei implicaţi intr-o problemǎ trebuie sǎ fie prezenţi fizic şi sǎ rezolve problema impreunǎ. In sistemul lui Morrnah, totul poate fi rezolvat de cǎtre tine şi Divinitate. Nu trebuie sǎ mergi niciun centimetru in afara ta pentru a gǎsi rǎspunsuri sau ajutor. Nimeni altcineva nu-ţi poate oferi informaţii mai relevante decat acelea pe care le poţi obţine dacǎ patrunzi in interiorul tǎu.
Morrnah le recomandǎ in mod special Ho'oponopono acelora care au profesia de vindecǎtor: „Este important sǎ cureţi tiparele karmice ale clienţilor, inainte de a incepe sǎ lucrezi cu ei, astfel incat sǎ nu activezi lucruri vechi. Poate cǎ nici n-ar trebui sǎ lucrezi cu o anumitǎ persoana. Numai Divinitatea ştie. Dacǎ lucrezi cu cineva şi nu e treaba ta, poti prelua intreaga problemǎ a acelei persoane şi tot ce este legat de ea. Acest lucru poate cauza o stare de epuizare. Ho'oponopono ne dǎ instrumentele de prevenire a acestui lucru”.
Morrnah işi doreste ca toti cei din societatea occidentalǎ sǎ facǎ ceva pentru a reduce din stres. „Oamenilor din Occident le este foarte greu sǎ-şi lase intelectul in urmǎ. Minţii occidentale ii este greu sǎ inţeleagǎ Fiinţa Superioarǎ, deoarece, in bisericile din vest, Fiinţele Superioare nu sunt explicate”. Ea continuǎ: „Occidentalul şi-a dus intelectul la extrema, iar acest lucru ii desparte şi ii separǎ pe oameni. Omul devine atunci un distrugǎtor, deoarece el se descurcǎ şi face faţǎ in loc sǎ lase ca forţa perseverentǎ a Divinitaţii sǎ curgǎ prin el pentru a-l face sǎ acţioneze corect”.
Morrnah lucreazǎ cu asociatul ei, Dr. Stanley Hew Len, care a fost timp de mai mulţi ani psiholog clinician la Spitalul de Stat din Hawaii. El a obţinut rezultate remarcabile prin aplicarea procesului in cazul celor mai periculoşi şi violenţi criminali „bolnavi mintal” din Hawaii. El nu vorbeşte niciodatǎ cu ei – de fapt, nici nu i-a vǎzut vreodatǎ. El le scrie numele, iar apoi nu face decât sǎ lucreze cu el insuşi. Işi curǎţǎ judecǎţile, convingerile, atitudinile şi intreabǎ Divinitatea ce ar putea face pentru acea persoanǎ. Pe mǎsura ce acele atasamente şi amintiri sunt curǎţate, starea pacientului se imbunǎtǎţeşte. „Divinitatea”, comenteazǎ Stan, „spune cǎ a venit timpul sǎ-i aduc pe toţi copiii acasǎ”.
[* cunoscut si ca Dr. Ihaleakala Hew Len]
Sursa: http://www.filiera.fr/node/10314
In ciuda avertismentelor colegilor bine intenţionaţi, care incercau sa-l convingǎ sǎ nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindcǎ asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totuşi postul. Si atunci au inceput sǎ aparǎ miracole. Dupǎ numai câteva luni, s-a dovedit cǎ in cazul multora dintre aceşti pacienţi nu mai era nevoie de cǎtuşe. Dozele medicaţiei au scazut simţitor la majoritatea pacienţilor şi chiar s-au sistat in cazul unora. Dupǎ patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsǎ de pacienţi violenţi.
Partea cea mai interesantǎ este ca in aceşti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temuţii sǎi pacienţi. Mai mult, nici mǎcar nu i-a vǎzut! Cerinţele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou şi acces la dosarele criminalilor spitalizaţi. “Tot ce a trebuit sǎ fac a fost sǎ lucrez asupra propriei mele persoane” a declarat ulterior dr. Len. “Dacǎ vrei sǎ vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poţi face vindecându-te pe tine.”
In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrând inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizaţii internaţionale prestigioase precum UNESCO şi Naţiunile Unite. Dr. Len deţine un doctorat in psihologie obţinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare tradiţionale invaţate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.
Cine sunt kahuna?
In hawaiiana, huna se traduce prin “secret”, iar kahuna prin “pastrator al secretului”, “expert”, “magistru”. Dacǎ vreţi, kahuna reprezintǎ echivalentul meşterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, artǎ sau meştesug avea proprii sǎi kahuna.
Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al şamanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sǎ realizeze vindecǎri miraculoase, sǎ influenţeze vremea, sǎ mearga pe cǎrbuni incinşi, sǎ-şi atragǎ prosperitatea etc.
Morrnah Nalamaku Simeona s-a numǎrat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numitǎ oficial in 1983 de cǎtre autoritati drept “o comoarǎ vie a Hawaii-ului” (living treasure of Hawaii). Ea a infiinţat “Foundation of I”, o organizaţie nonprofit menitǎ sǎ rǎspandeascǎ filozofia şi practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sǎ se piardǎ.
Metoda tradiţionalǎ invaţatǎ de dr. Len de la Morrnah Simeona şi aplicatǎ cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii şi nu numai, poartǎ denumirea de ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin “a indrepta lucrurile”, “a corecta o eroare”.
Metoda este extraordinar de simplǎ, atat de simplǎ incat mintea noastrǎ, fascinatǎ de complex şi maestrǎ in a complica masiv şi inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de altǎparte, in ciuda simplitǎţii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuţi in spiritul respectului pentru “raţional” şi “stiinţific”.
Lumea este o reflectare a gandurilor noastre
Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau cǎ noi creǎm lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intamplǎ in viaţa noastrǎ reprezintǎ o consecinţǎ a gandurilor noastre.
In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intamplǎ in interiorul nostru. Dacǎ ne confruntǎm cu o problemǎ, trebuie sǎ cautam cauza in noi inşine, nu in factorii exteriori.
• Dacǎ o persoanǎ ne agreseazǎ, este util sǎ ne amintim cǎ ceilalţi sunt o oglinda pentru noi şi cǎ agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiecţia in exterior a propriei noastre agresivitǎţi refulate.
• Dacǎ şeful ne spune cǎ nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupǎm, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi inşine gandim in sinea noastrǎ despre noi.
• Dacǎ ne imbolnavim, este bine de ştiut cǎ, pentru kahuna, trupul este o casǎ pentru ganduri : cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata.
“Nu-i nimic in neregulǎ cu erorile de judecatǎ”, declarǎ cu umor dr. Len. “Te pot omori, asta-i tot.”
In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei grǎdini, iar gandurile asemeni unor seminţe. Ele incolţesc şi dau roade. Trebuie sǎ avem grijǎ ce ganduri plantǎm in mintea noastrǎ, cǎci, inevitabil, vom culege ceea ce am semǎnat.
Vestea buna este cǎ orice stres, dezechilibru sau boalǎ pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sǎ cauţi rǎspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iţi poate oferi informaţii mai relevante decat cele pe care le poţi obţine singur cǎutand in tine insuţi, susţine Morrnah Simeona.
Pentru kahuna, circumstanţele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de conştiinţǎ. Starea de sǎnǎtate sau de boalǎ, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau eşecul nostru ori al celor din jurul nostru reflectǎ nivelul de conştiinţǎ la care am ajuns.
Dacǎ nivelul nostru de conştiinţǎ se modificǎ, circumstanţele exterioare se schimbǎ rapid, iar nivelul de conştiinţǎ poate creste semnificativ dacǎ ne asumǎm responsabilitatea pentru tot ce se intamplǎ in viaţa noastrǎ, pentru tot ce se intamplǎ in jurul nostru.
Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitǎţii.
Ce inseamnǎ sǎ ne asumǎm 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intamplǎ in viaţa noastrǎ? “Inseamnǎ sǎ accepţi faptul cǎ tu insuţi, nimeni altcineva, eşti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le trǎieşti”, afirma dr. Len, conştient cǎ declaraţia sa poate fi şocantǎ sau chiar revoltǎtoare pentru majoritatea oamenilor.
O idee foarte greu de digerat intr-o societate in care ne-am obişnuit sǎ ne gǎsim scuze la tot pasul, sǎ dǎm vina pe alţii pentru ce nu merge in viaţa noastrǎ, sǎ cultivǎm asiduu o mentalitate de victimǎ. Mai mult, aceastǎ idee este greu de acceptat şi de cǎtre persoanele considerate “supraresponsabile”. Cǎci una este sǎ iţi asumi responsabilitatea propriilor acţiuni şi alta este sǎ iţi asumi responsabilitatea pentru actele violenţe ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face şi cu care singura legaturǎ pe care o ai este cǎ locuiţi impreunǎ in acelasi oraş. Mulţi psihologi ar spune cǎ o asţfel de gandire nu face decaţ sa ne culpabilizeze in mod excesiv.
...Accesul la miracol, şi impliciţ, la supraconşţienţ nu esţe posibil decaţ aţunci cand reincepem sǎ privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocenţei, nu despre cultivarea infantilitǎţii. Problema adulţilor esţe cǎ şi-au pierdut inocenţa, dar şi-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematicǎ a asumǎrii responsabilitǎţii. Kahuna afirmǎ cǎ, reinstaurand inocenţa – starea in care nu judecǎm, nu punem etichete, nu suntem obsedaţi de caştigul personal – viaţa noastrǎ se poate schimba radical...
“Nu vǎ faceţi probleme”
“Inreaga lume este creaţia ta şi acest lucru trebuie luat ad litteram”, afirmǎ dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui doar pentru faptul cǎ aceştia aparuserǎ in viaţa sa. Problemele lor erau “creaţia” sa şi de aceea tot ce a trebuit sǎ faca pentru a-i vindeca a fost sǎ lucreze asupra lui insuşi, sǎ steargǎ el insuşi gandurile care au generat acele probleme.
Exagerare dusǎ la extrem, am putea spune, chiar dacǎ descoperirile recente din fizica cuanticǎ par a conduce la aceleaşi concluzii. Asta inseamnǎ cǎ dacǎ copiii nostri au o problemǎ de sǎnǎtate, ceva din noi a produs acea problemǎ; dacǎ partenerul de afaceri ne trage pe sfoarǎ, noi am determinat acel lucru sǎ se petreacǎ; dacǎ soţul ori soţia ne inşealǎ, noi am atras asta. Pare absurd.
Totuşi, evenimentele din viaţa noastrǎ actualizeazǎ amintiri, tipare de acţiune trecute şi reacţii ciudate. La urma urmei, toţi am experimentat reacţii care ne-au surprins şi pe noi, şi pe cei care ne cunoşteau foarte bine, reacţii in care “parcǎ nu eram noi inşine”, nu-i aşa? Dacǎ te confrunţi cu o problemǎ, o situaţie-limitǎ, un necaz, o suferinţǎ, intrebarea pe care trebuie sa ţi-o pui automat este: ce anume din ceea ce se intamplǎ in mine a generat sau a atras aceastǎ problemǎ? Apoi trebuie sa ştergi gandurile care au produs respectiva problemǎ. Dar cum putem şti care ganduri au creat acea problemǎ? “Nu vǎ faceţi probleme”, spune dr. Len. “O parte din voi ştie. Trebuie doar sǎ-i daţi permisiunea.”
Cand judec o persoanǎ, acea persoanǎ devine un “ostatic al gandurilor mele” Creǎm lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metaforǎ. Este o realitate. In viziunea lor, care este comunǎ cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinţe perfecte, dar noi nu mai putem sǎ vedem acest lucru, fiindcǎ intre ceea ce existǎ in realitate şi ceea ce vedem se interpune gandul.
Noi nu mai vedem ce existǎ in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. “Lumea este ceea ce credem cǎ este”, afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie şi o autoritate internaţionalǎ in materie de huna. Psihologia modernǎ tinde sǎ ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirmǎ cǎ oamenii nu reacţioneazǎ la evenimentele in sine, ci la propria lor percepţie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile aratǎ cǎ oamenii tind sǎ se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, dacǎ spunem in mod repetat unui copil cǎ este rau, el va ajunge sǎ se comporte ca atare. Dacǎ unui angajat i se laudǎ in mod repetat performanţele, chiar dacǎ acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sǎ lucreze din ce in ce mai bine.
In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprimǎ in felul urmǎtor: dacǎ eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoanǎ, acea persoanǎ devine un “ostatic al gandurilor mele”. Asta inseamnǎ cǎ el tinde sǎ se conformeze percepţiei mele şi, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sǎ-mi confirme percepţia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinţǎ a ceea ce gandesc despre acea persoanǎ şi trebuie sǎ-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corectǎ vizavi de o alta persoanǎ.
Dacǎ este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezintǎ erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate cǎ nu ar trebui sǎ ne mire foarte mult ca dr. Len şi-a vindecat pacienţii lucrand doar asupra lui insuşi.
Ce a fǎcut exact doctorul Len pentru a-şi vindeca pacienţii? “Am repetat incontinuu: Imi pare rǎu. Te rog, iarta-ma”, a declarat senin dr. Len. “Asta-i tot”.
De-a dreptul şocant! Bǎnuiesc cǎ doctorului Len ii place sǎ şocheze, sǎ surpindǎ printr-o loviturǎ puternicǎ şi neaşteptatǎ rutina noastrǎ mentalǎ. El spune cǎ oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinşi in rutina unor programe care ruleazǎ inconştient. Contrar a ceea ce gandim noi, el susţine cu tarie cǎ intelectul nu poate rezolva problemele. Cred cǎ Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat cǎ “o problemǎ nu poate fi rezolvatǎ la nivelul de gandire care a generat-o”.
De aceea, nu trebuie decat sǎ conştientizezi problema pe care o resimţi la nivel fizic, emoţional, mental etc., apoi sǎ incepi sǎ iţi purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cǎinţǎ şi iertare. “Imi pare rǎu. Te rog, iartǎ-mǎ. Imi pare rǎu pentru cǎ te-am fǎcut ostatic al gandurilor mele şi fiindcǎ, prin negativismul gandurilor mele, ţi-am influenţat in mod destructiv comportamentul.” Aşa este in crestinism: ruga trebuie precedatǎ de cǎinţa şi de cererea iertǎrii. Asta este ceea ce poate face constientul: sǎ se cǎiasca şi sǎ cearǎ iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecǎtorul. Suntem prizonierii propriei minţi şi nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insuşi.
Cum te poţi ajuta in viata de zi cu zi
Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situaţii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntǎm cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.
Dacǎ problema ţine de sǎnǎtate, atunci putem spune corpului: “Imi pare rǎu cǎ ti-am fǎcut rǎu prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-mǎ”. Si repetǎm acest lucru cu sinceritate panǎ problema dispare.
Dacǎ copilul are probleme la şcoalǎ, putem repeta mental: “Imi pare rǎu cǎ ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-mǎ”. Este esenţial ca trǎirea sa fie autenticǎ, iar cererea de iertare sǎ fie pe deplin sincerǎ. Consecinţa imediatǎ este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declarǎ cǎ acesta este un semnal cǎ vindecarea a inceput.
Probabil cǎ la o primǎ citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul cǎ sunt prostii, poveşti de adormit copiii. Dar kahuna afirmǎ cǎ supraconştientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formulǎrile savante. Interesant este cǎ psihanaliza a ajuns la o concluzie asemǎnǎtoare: interpretǎrile pretenţioase, “deştepte”, intelectualizate nu ajung la pacienţi.
In loc de concluzie : Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza terminalǎ şi a descris experienţele şi concluziile sale in doua cǎrţi devenite best-seller-uri. Una dintre ele se numeşte “The Four Things that Matter Most” şi se referǎ la cele mai frecvente declaraţii pe care bolnavii le fac celor apropiaţi pe patul de moarte. Acestea sunt:
Iartǎ-mǎ
Te iert
Mulţumesc
Te iubesc
Dr. Ira Bylock considerǎ cǎ nu trebuie sǎ ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaraţii care, in opinia sa, au un potenţial imens in a ne vindeca relaţiile şi in a ne transforma profund viaţa.
Un interviu luat lui Morrnah Simeona si Dr. Stan Hew Len*, de cǎtre Joe Vitale si Deborah King – colaboratoare obişnuitǎ la New Times :
„Noi putem apela la Divinitate – care ne cunoaste planul nostru personal – pentru a ne vindeca toate gandurile şi amintirile ce ne ţin pe loc in prezent”, spune cu voce caldǎ Morrnah Simeona. „Este o chestiune de a merge dincolo de metodele tradiţionale de accesare a cunoaşterii despre noi inşine.”
Procesul la care se referǎ Morrnah se bazeazǎ pe strǎvechea metodǎ hawaiana de reducere (eliberare) a stresului şi de rezolvare a problemelor numitǎ Ho'oponopono. Cuvantul Ho'oponopono inseamnǎ „a indrepta lucrurile”, „a corecta o greşealǎ”. Morrnah este o nativ-hawaianǎ Kahuna Lapa'au. Kahuna inseamnǎ „pǎstrǎtorul secretului”, iar Lapa'au inseamnǎ „un specialist in vindecare”. Ea a fost aleasǎ sǎ fie o kahuna incǎ de mic copil şi şi-a primit darul vindecǎrii la varsta de trei ani. Este fiica unui membru al curţii Reginei Liliuokalani, ultima suveranǎ a Insulelor Hawaii. Procesul prezentat acum reprezintǎ o modernizare a ritualului strǎvechi de purificare spiritualǎ. Metoda s-a dovedit a fi atat de eficientǎ, incat ea a fost invitatǎ sǎ o predea la Naţiunile Unite, Organizaţia Mondialǎ a Sǎnǎtǎţii şi in instituţii de vindecare din intreaga lume.
Cum funcţioneazǎ Ho'oponopono? Morrnah explicǎ: „Noi suntem suma totalǎ a experienţelor noastre, ceea ce e acelaşi lucru cu a spune cǎ suntem impovǎraţi de cǎtre trecutul nostru. Atunci cand avem o stare de stres sau de fricǎ in viaţa noastrǎ, dacǎ am privi cu atenţie, am descoperi cǎ, de fapt, cauza este o amintire. Iar, in prezent, emoţiile legate de aceste amintiri sunt cele care ne afecteazǎ. Subconştientul asociazǎ o acţiune sau o persoanǎ din prezent cu ceva ce s-a intamplat in trecut. Cand se intamplǎ acest lucru, emoţiile se activeazǎ şi se produce starea de stres”.
Ea continuǎ: „Principalul scop al acestui proces este cel de a se descoperi Divinitatea din interiorul nostru. Ho'oponopono este un dar profund, care ii permite persoanei sa dezvolte o relaţie utila cu Divinitatea launtrica şi sǎ inveţe sǎ cearǎ ca, in fiecare clipǎ, greşelile pe care le-a facut cu gandul, vorba, fapta şi acţiunea sǎ fie corectate. In esenţǎ, procesul are de-a face cu libertatea – eliberarea deplinǎ de trecut”.
Fiecare amintire a fiecarei experienţe, încǎ din prima clipǎ a creaţiei noastre, cu mulţi eoni in urmǎ, este inregistratǎ ca formǎ-gand ce este stocatǎ in tǎramul eteric. Acest computer incredibil ce inregistreazǎ este cunoscut si sub denumirea de subconstient, unihipili sau aspectul copilului lǎuntric. Copilul lǎuntric este foarte real şi reprezintǎ o parte a Sinelui. Celelalte aspecte sunt mama, cunoscutǎ şi ca uhane sau mintea raţionalǎ, şi tatǎl – supraconştientul sau aspectul Spiritual. Cele trei aspecte formeazǎ familia launtricǎ care, in parteneriat cu Creatorul Divin, alcǎtuiesc I-Dentitatea Sinelui cuiva. Fiecare fiinţǎ umana creatǎ, fiecare plantǎ, atom şi moleculǎ deţine aceste trei sine şi, totusi, fiecare identitate este complet diferitǎ.
Cea mai importantǎ sarcinǎ a oamenilor este de a-şi descoperi adevarata identitate şi adevaratul loc din Univers. Acest proces oferǎ accesul la aceastǎ cunoaştere.
Scopul pe care il are Ho'oponopono este de a: 1) face legǎtura cu Divinitatea lǎuntrica in fiecare moment al vieţii; 2) sǎ cearǎ ca mişcarea şi tot ce cuprinde ea sǎ fie purificatǎ. Numai Divinitatea poate face asta. Numai Divinitatea poate şterge sau corecta amintirile şi formele-gand. Dat fiind cǎ divinitatea ne-a creat, numai Divinitatea ştie ce se intamplǎ cu o persoanǎ.
In acest sistem, nu exista nevoie de analiza, rezolvare, dirijare sau depaşire a problemelor. Avand in vedere cǎ Divinitatea a creat totul, poti merge direct la Ea şi sǎ-i ceri ca problema sǎ fie corectatǎ sau curǎtatǎ.
In domeniul rezolvarii problemelor: lumea este o reflectare a ceea ce se intamplǎ in interiorul nostru. Dacǎ ai de-a face cu supǎrǎri sau dezechilibre, locul unde trebuie privit este in interiorul tǎu, nu in afarǎ, la obiectul care crezi cǎ iti cauzeazǎ problema. Fiecare stres, dezechilibru sau boalǎ poate fi corectat doar dacǎ lucrezi cu tine insuţi. Este important de menţionat cǎ acest sistem este fundamental diferit de alte forme de Ho'oponopono. In metodele tradiţionale, toţi cei implicaţi intr-o problemǎ trebuie sǎ fie prezenţi fizic şi sǎ rezolve problema impreunǎ. In sistemul lui Morrnah, totul poate fi rezolvat de cǎtre tine şi Divinitate. Nu trebuie sǎ mergi niciun centimetru in afara ta pentru a gǎsi rǎspunsuri sau ajutor. Nimeni altcineva nu-ţi poate oferi informaţii mai relevante decat acelea pe care le poţi obţine dacǎ patrunzi in interiorul tǎu.
Morrnah le recomandǎ in mod special Ho'oponopono acelora care au profesia de vindecǎtor: „Este important sǎ cureţi tiparele karmice ale clienţilor, inainte de a incepe sǎ lucrezi cu ei, astfel incat sǎ nu activezi lucruri vechi. Poate cǎ nici n-ar trebui sǎ lucrezi cu o anumitǎ persoana. Numai Divinitatea ştie. Dacǎ lucrezi cu cineva şi nu e treaba ta, poti prelua intreaga problemǎ a acelei persoane şi tot ce este legat de ea. Acest lucru poate cauza o stare de epuizare. Ho'oponopono ne dǎ instrumentele de prevenire a acestui lucru”.
Morrnah işi doreste ca toti cei din societatea occidentalǎ sǎ facǎ ceva pentru a reduce din stres. „Oamenilor din Occident le este foarte greu sǎ-şi lase intelectul in urmǎ. Minţii occidentale ii este greu sǎ inţeleagǎ Fiinţa Superioarǎ, deoarece, in bisericile din vest, Fiinţele Superioare nu sunt explicate”. Ea continuǎ: „Occidentalul şi-a dus intelectul la extrema, iar acest lucru ii desparte şi ii separǎ pe oameni. Omul devine atunci un distrugǎtor, deoarece el se descurcǎ şi face faţǎ in loc sǎ lase ca forţa perseverentǎ a Divinitaţii sǎ curgǎ prin el pentru a-l face sǎ acţioneze corect”.
Morrnah lucreazǎ cu asociatul ei, Dr. Stanley Hew Len, care a fost timp de mai mulţi ani psiholog clinician la Spitalul de Stat din Hawaii. El a obţinut rezultate remarcabile prin aplicarea procesului in cazul celor mai periculoşi şi violenţi criminali „bolnavi mintal” din Hawaii. El nu vorbeşte niciodatǎ cu ei – de fapt, nici nu i-a vǎzut vreodatǎ. El le scrie numele, iar apoi nu face decât sǎ lucreze cu el insuşi. Işi curǎţǎ judecǎţile, convingerile, atitudinile şi intreabǎ Divinitatea ce ar putea face pentru acea persoanǎ. Pe mǎsura ce acele atasamente şi amintiri sunt curǎţate, starea pacientului se imbunǎtǎţeşte. „Divinitatea”, comenteazǎ Stan, „spune cǎ a venit timpul sǎ-i aduc pe toţi copiii acasǎ”.
[* cunoscut si ca Dr. Ihaleakala Hew Len]
Sursa: http://www.filiera.fr/node/10314