~ Articol de Daniela Purcaru
La 6 decembrie, întreaga creştinătate îl omagiază pe Sfântul Ierarh Nicolae. Pentru că şi-a dedicat viaţa ocrotirii copiilor săraci, ziua aceasta este în special o sărbătoare a celor mici, motiv pentru care este numită şi ziua de Moş Nicolae.
Moş Nicolae nu este deloc un personaj de legendă, ci unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai populari sfinţi.
În timpul vieţii, a fost arhiepiscop în cetatea Mira din regiunea Lichia, Asia Mică. Numirea lui s-a petrecut printr-o minune.
După ce arhiereul cetăţii Mira a trecut la Domnul, episcopii s-au rugat ca Dumnezeu să le arate cine este cel mai vrednic dintre ei pentru acel scaun.
Unui episcop i s-a arătat în vis un bărbat luminat, care i-a spus că acela care va păşi primul în biserică a doua zi este viitorul arhiereu.
Episcopul a stat ascuns lângă uşile bisericii, de unde l-a văzut la vremea Utreniei pe Nicolae, intrând în sfântul lăcaş înaintea tuturor.
A fost închis zece ani pentru credinţa lui
În anul 303, sfântul s-a opus împăratului roman Diocleţian, care ceruse să fie venerat ca un zeu. Acest afront adus împăratului l-a costat libertatea.
Vreme de zece ani, a suferit grele încercări în închisoare, apoi a fost eliberat de Împăratul Constantin cel Mare.
Încă o dovadă a puterii credinţei sale este participarea la primul Sinodul Ecumenic de la Niceea, la care a fost combătută erezia lui Arie. El susţinea că Iisus este doar un om cu puteri supranaturale, nicidecum Fiul lui Dumnezeu.
La sinod, atât de încăpăţânat a fost Arie în timpul argumentării şi atât de îngrozit Nicolae de faptul că erezia acestuia putea fi luată în serios, încât l-a pălmuit pe Arie.
Severitatea sfântului a dus şi la apariţia unui obicei: în ajunul zilei în care este prăznuit, copiii neascultători primesc un beţişor ca atenţionare.
Şi-a dedicat viaţa celor săraci
Obiceiul de a primi daruri în dimineaţa de Moş Nicolae în ghetele aşezate la ferestră a apărut ca urmare a unei fapte de milostenie a sfântului. Când a aflat că un tată din cetate era gata să-şi pună capăt zilelor din cauză că nu avea bani pentru a-şi mărita cele trei fete.
Se spune că sfântul a adus fiecărei tinere câte o punguţă cu galbeni, pe care i-a aruncat în casa lor, pe fereastră, iar monedele s-au împrăştiat în încălţămintea fetelor şi în şosetele lor.
Tot de dragul celor sărmani, după ce părinţii săi s-au mutat la Domnul, Sfântul Nicolae a împărţit săracilor toată averea moştenită de la ei şi s-a dedicat propovăduirii credinţei lui Hristos.
La Biserica Sfântul Gheorghe Nou din centrul Bucureştiului, este păstrată mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae.
Sân Nicoară, o victorie a binelui
Simbolul dărniciei Domnului, Sfântul Nicolae este întruchipat în tradiţia populară ca un moş cu barba albă, călare pe un cal alb, care anunţă îmbătrânirea anului.
Este numit Sân’ Nicoară, de la grecescul nikao, care înseamnă „a învinge”. Sărbătoarea lui este o celebrare a victoriei binelui, de aici şi popularitatea ei, mai ales în Transilvania, unde s-au ridicat multe lăcaşe sfinte care-i poartă hramul.
Protector al corăbierilor
Încă din timpul vieţii, sfântul a fost binecuvântat de Domnul cu harul de a săvârşi minuni. Câteva s-au petrecut pe mare, de aceea Sfântul Nicolae este considerat şi ocrotitorul celor care călătoresc pe ape şi al marinarilor.
Odată, în drum spre Palestina, la Locurile Sfinte, prin rugăciune şi post a oprit o furtună dezlănţuită pe mare şi a salvat un corăbier de la înec. Tot el este de ajutor şi credincioşilor care suferă de boli incurabile.
Moaştele lui se află la Biserica San Nicola din Bari, în Italia, din anul 1087, când cetatea Mira a fost invadată de ismailiteni. Chiar sfântul i s-a arătat unui preot din Bari şi i-a cerut să-i fie mutate sfintele moaşte.
Comentarii
Trimiteți un comentariu