Credincioşii ortodocşi, catolici şi greco-catolici sărbătoresc, vineri, Boboteaza, care marchează ultima zi din ciclul sărbătorilor de iarnă, dedicată purificării mediului înconjurător, în special sfinţirii apelor. În credinţa ortodoxă, sărbătoarea reaminteşte de Botezul Domnului în apa Iordanului la vârsta de 30 de ani, înainte de a păşi în viaţa publică.
Boboteaza şi Ajunul ei sunt celebrate prin tradiţii creştine, dar şi cu origini păgâne în mai multe regiuni ale ţării. Dacă la Bacău "se plimbă urşii", într-o comună din judeţul Suceava localnicii sculptează cruci în gheaţă.
În satele transilvane, ziua de Bobotează capătă semnificaţii magice: cerul se deschide, este singura zi din an în care, se spune, animalele vorbesc pe înţelesul oamenilor, iar fetele tinere îşi pot visa ursitul.
De Bobotează, tinerele din Bihor au ocazia să afle cine le este ursit, respectând un ritual vechi de secole. În ajun de Bobotează fetele nemăritate, care speră să vadă în vis chipul celui cu care le-a fost scris să-şi petreacă viaţa, ţin post şi pregătesc o pâinică din aluat nedospit, condimentată cu multă sare, pe care o mănâncă înainte de a se culca.
Zeci de mascaţi împânzesc străzile din satul Chintelnic, judeţul Bistriţa-Năsăud, în ajun de Bobotează. Îmbărcaţi în diferite personaje, aceştia intră în casele oamenilor din sat pentru a alunga spiritele rele.
La Bacau, zeci de cete de urşi „reînvie" de Bobotează. Acest lucru se întâmplă deoarece, susţin specialiştii în folclor, Boboteaza coincide cu Crăciunul pe rit vechi, când se practică acest obicei.
„Tradiţia spune că până în această zi se continuă jocurile cu măşti care au început în ultima zi a anului trecut", susţine Adrian Ardelean, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Iaşi.
La Constanţa, tinerii curajoşi se vor arunca în această zi în apele mării pentru a recupera crucile de lemn aruncate de preoţi. După acest ritual, credincioşii vor primi sticle cu aghiazmă. Creştinii stropesc casele cu această apă pentru a avea noroc şi a fi sănătoşi tot anul.
Sărbătoarea Botezului Domnului păstrează încă ecouri arhaice în vestul țării. În unele sate retrase, mai ales din zona Banatului Montan, fetele aleargă cu noaptea în cap după apa „neîncepută" cu puteri magice.
La Braşov sunt pregătite zeci de tone de apă sfiinţită. Si se aşteaptă ca zeci de mii de credincioşi să participe la slujbe. Există şi superstiţii vechi de sute de ani legate pe Bototează.
Tinerii din Bengeşti, judeţul Gorj, se aruncă de Bobotează în râul Gilort. Această tradiţie este păstrată din strămoşi şi se spune că cel care prinde crucea va fi ferit de boli şi norocos tot anul.
„Botezul Domnului" sau Bobotează, cum este cunoscută această sărbătoare, nu este cu nimic mai prejos decât Crăciunul, în Maramureş. Cu această ocazie, femeile pregătesc mese îmbelşugate, cu cele mai bune delicatese şi reamenajează casa pentru ca anul următor să fie unul cu noroc.
În tradiţia populară românească, Boboteaza este şi o sărbătoare dedicată purificării naturii, şi mai ales a apelor, de forţele răului. În Mureş, oamenii merg la biserică, ducând cu ei zeci de colaci pe care îi aşează apoi în vârful prapurului.
În fiecare an, de Bobotează, sătenii din Pietroșani, comuna Puchenii Mari, își botează caii, pentru ca animalele să fie bune de muncă și sănătoase tot anul. Început ca o tradiție locală, evenimentul adună curioși din toate comunele din jur.
Fetele nemăritate din satul Şard, judeţul Alba, încep pregătirile pentru obiceiurile de Bobotează încă din Ajun. Îşi aleg hainele tradiţionale lăsate moştenire de părinţi şi nu uită nici de partea spirituală: ţin post negru.
Tot într-o petrecere o ţin oltenii, trei zile şi trei nopţi, cu obiceiuri păstrate din bătrâni, ca să aibă an plin de bucurie, fără urmă de necaz, pagubă sau supărare.
Slujba de Bobotează este unul dintre cele mai importante pelerinaje care au loc la Galaţi, la malul Dunării. An de an, între 5000 şi 10.000 de gălăţeni vin pe faleza fluviului pentru a asista la sfinţirea a apelor, la momentul scoaterii crucii din Dunăre de către înotătorii curajoşi şi pentru a lua aghiazmă.
Pregătirile de Bobotează începp cu două-trei zile înainte, cu construirea crucii de gheaţă. În trecut, crucea era cioplită cu toporul din gheaţa care se forma la suprafaţa Dunării sau a unuia dintre lacurile de la marginea oraşului. Cum în ultimele decenii gerul Bobotezei a fost mai mult o amintire, s-a ajuns la o soluţie de compromis: crucea este fabricată cu ajutorul instalaţiilor frigorifice de la fabrica de pâine din Galaţi.
Un alt moment important al zilei de Bobotează este aruncarea, de către arhiepiscopul Casian, a unei cruci sfinţite, de lemn, în apele Dunării. În fiecare an, 10-15 curajoşi plonjează în apa care are doar 1-2 grade Celsius pentru a recupera crucea sfântă.
Pe malul celălalt al Dunării, la Zaclău, se ţine un alt obicei foarte interesant legat de Bobotează: botezul cailor.
Evenimentul are loc imediat după ce crucea a fost recuperată din apă, caii din sat fiind sfinţiţi, pe un imaş din apropiere, de către preotul comunei. Se pare că obiceiul provine de la tătari şi că a fost „creştinat" ulterior, în urmă cu circa 300 de ani. După botezul cailor, are loc o întrecere hipică.
Tradiţia spune că toţi caii botezaţi de preot vor fi perfect sănătoţi în cursul anului.
Sursa: http://www.adevarul.ro/
Comentarii
Trimiteți un comentariu