Mihai Tufă, românul de 25 de ani, a umplut un rucsac cu „orice e posibil” și a pornit să înconjoare Pământul la pas. Proiectul lui, The World Photo Tour, urmărește să împărtășească experiența și poveștile zecilor de mii de kilometri pe care îi va parcurge și să contribuie la finanțarea a trei organizații de caritate, una românească, una din Marea Britanie și una internațională.
Mihai a pornit la drum pe 16 februarie, din Harrogate (Marea Britanie), orașul unde s-a stabilit de când a plecat din Vasluiul natal.
Fragmente din interviul Lianei Oprea.
Niciodată nu e prea târziu să schimbi.
Care era viața ta înainte de a porni pe acest drum?
Lucram într-un studio foto. Dar făceam mai multe. Ședințe foto, evenimente, Photoshop, Premiere, InDesign, birou și teren în egală măsură. Dimineața mă trezeam uneori mult mai devreme, mă urcam pe motocicletă și dădeam o fugă ca să văd răsăritul la Marea Nordului. De cele mai multe ori, mă întorceam până să încep munca. Eram proaspăt căsătorit și, în același timp, proaspăt părăsit, în ordinea asta. Drept pentru care mai mult și mai mult alergam, încă, de aproape un an, după cea pe care am iubit-o.
Ce crezi că-i motivează pe oameni să-și piardă viața câștigându-și existența?
Nu mai pot să mă exprim așa. Nu e un troc pe care oamenii îl fac conștient. De un singur lucru m-am convins până acum: orice e posibil. Și noi ne putem face viața cum vrem, dacă vrem. Trebuie doar să fim sinceri cu noi și să nu ne mai pierdem viața dacă ajungem la concluzia că asta ni se întâmplă, ci să începem să trăim. Niciodată nu e prea târziu să schimbi.
Ești un tip modest. Ce înseamnă pentru tine atenția care ți se acordă prin proiectul The World Photo Tour?
Mult, mult, mult. Câteodată simt că e prea mult. Nu am făcut nimic extraordinar până acum. Doar am ales să trăiesc altfel pentru o vreme. Și ca să pot face asta, încerc să ofer la schimb poveștile, fotografiile, tot ce e pe site, la theworldphototour.com. Și ca să implic oamenii, încerc să-i îndemn să doneze, dacă își permit, către una din cele trei fundații de caritate.
Răbdare înseamnă să nu aștepți.
În ce fel crezi că ne afectează graba în viața de zi cu zi? Ce înseamnă să ai răbdare?
Nu mai știu. Am uitat cum e să te grăbești. Uneori pierd noțiunea zilelor săptămânii. Dar cred că graba ne face mereu să trăim pentru ceva din viitor. În loc să trăim în prezent, să trăim acum-ul, mereu ne grăbim să ajungem undeva, să ne vedem cu cineva, să se lanseze filmul ăla, telefonul nou, să mergem la concertul celălalt, să promovăm pe următoarea treaptă la muncă și tot așa. Dar când ne mai bucurăm și de prezent? Ciudat, dar pentru mine răbdare înseamnă să nu aștepți. Ci să trăiești acum, fără să aștepți nimic. Să trăiești acum pentru ce o să fie mâine, pentru a-ți crea amintiri acum pentru mai târziu, și nu să trăiești pentru un mereu viitor. Din exterior o să pară că ai avut răbdare.
Pleci într-o perioadă nu chiar stabilă din punct de vedere economic, politic, în care mulți se așteaptă la mari schimbări în timp scurt. Crezi că, peste 7 ani, când vei fi dat ocol lumii, o vei găsi aceeași?
Nu. Și nu neapărat schimbată în bine. Citesc știrile, sunt avid să aflu, sunt la curent cu tot ce se întâmplă în jurul meu și nu mă simt comfortabil mereu. Dar, în același timp, întâlnesc oameni minunați, cu idealuri, cu scopuri nobile, ori oameni care deja au trăit frumos, și atunci îmi spun că totuși avem o șansă. Păcat, ciudat, că se presupune că suntem cei mai inteligenți locuitori ai aceste planete, dar noi suntem atât de “inteligenți” încât încă ne mai luptăm între noi pentru pământ și/sau resurse. Și, mai rău, nu avem niciun plan măcar pe 100 de ani pentru planeta asta, habar nu avem încotro ne îndreptăm.
Ceva ce te-au învățat deja primele luni de călătorie?
Totul e temporar. Și necazurile, și bucuriile. Învață, savurează, acum. Nimic nu e la voia întâmplării. Totul e posibil.
Sursa: http://www.tedoo.ro/
Comentarii
Trimiteți un comentariu