joi, 4 octombrie 2012

Romania 2012 - anul marilor descoperiri arheologice

~ Articol de Valentin Roman ~

Cercetarile arheologice desfasurate in acest an in diverse puncte din tara noastra au scos la lumina un numar impresionant de vestigii ce apartin unor perioade diverse, de la eneolitic pana in epoca moderna. Unele elemente descoperite de arheologi au o insemnatate exceptionala, mai ales atunci cand vorbim de placi care contin scriere sau asezari care pot fi catalogate drept printre cele mai vechi din Europa. Va propunem, in cele ce urmeaza, o sinteza a rapoartelor din teren la nivelul anului 2012.


Tărtăria, descoperirile continuă

Lucrările la autostrada Orăştie – Sibiu scot la iveală bogății arheologice de senzație. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI) a anunţat, recent, descoperirea unui depozit de piese de bronz şi fier, pe traseul autostrăzii Orăştie – Sibiu, vestigiile datând din perioada epocii fierului.„În cadrul sitului 7 (km 14+100-km 14+500), identificat şi sub denumirea Tărtăria 1, a fost descoperit un depozit de piese de bronz şi fier datând din perioada epocii fierului (sec. IX–VIII a. Chr.). Este vorba despre peste 200 de obiecte de bronz şi fier (podoabe, arme şi piese de harnaşament), depuse într-un vas ceramic”, se arată într-un comunicat al instituţiei.
MTI menţionează că este pentru prima dată când un depozit de acest tip şi datat în epoca fierului a fost găsit în contextul unei cercetări arheologice, nefiind o descoperire întâmplatoare. Descoperirea este una excepţională şi cu o semnificaţie ştiinţifică deosebită, notează instituţia. Cercetările arheologice pe traseul viitoarei autostrăzi, de pe coridorul IV pan-european, sunt coordonate de către Muzeul Naţional de Istorie a României.
Pe tronsonul Orăştie-Sebeş lucrările de diagnostic arheologic au indicat, în toamna anului trecut, existenţa a 11 situri, iar în martie 2012 au fost lansate cercetări în 6 dintre acestea.
Astfel, în raza administrativă a satului Tărtăria, din comuna Săliştea, judeţul Alba, cercetările arheologice preventive au evidenţiat o aşezare datând din perioada epocii fierului. Datele preliminare arată că atât aşezarea – preponderent pe baza analizei ceramicii – cât şi depozitul de bronzuri datează din perioada primei epoci a fierului. Vestigiile au fost aduse la Bucureşti, pentru conservare şi restaurare.


Locuire neîntreruptă de peste 2.000 de ani la Deva

Săpăturile efectuate cu ocazia lucrărilor de construire a lapidariumului muzeului de aici au scos la iveală vase dacice, o locuință de la începutul Epocii Bronzului, dar și obiecte aparținând Culturii Coțofeni
Statui, bucăți de zid dacic, coloane ori inscripții din marmură sau andezit, toate de dimensiuni mari și foarte valoroase, aflate în administrarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane (MCDR) din Deva vor fi găzduite începând cu luna decembrie într-o construcție din metal și sticlă.
Zona în care va fi construit lapidariumul arată deja ca un șantier, iar de câteva luni, aici se realizează săpături arheologice în urma cărora au fost scoase la iveală numeroase vase cu o vechime de până la 4.500 de ani, dar și o locuință de la începutul Epocii Bronzului. Arheologii sunt încântați de comorile pe care le scot la iveală din praful istoriei, multe dintre acestea fiind în stare foarte bună, unele doar bucăți, însă recuperarea lor, cel puțin parțială, este posibilă cu ajutorul restaurărilor.
“Pe lângă o serie de complexe medievale pe care le-am descoperit aici, am găsit și vestigii mai vechi, din epoca dacică. Printre ele se află și o groapă menajeră cu mai multe fragmente de vase dacice, dar și mai vechi, de la începutul Epocii Bronzului, aparținând culturii Coțofeni, chiar și o locuință din această perioadă. Deci putem spune că Dealul Cetății și platoul de la poalele ei sunt locuite de circa 4.500 – 5.000 de ani”, a afirmat arheologul Marius Barbu.
Tot la Deva, o echipă de arheologi  curăța circa 60 de blocuri din calcar cu care a fost placat un zid dacic, descoperite în zona Grădiște din Munții Orăștiei, în zona sacră a Sarmizegetusei Regia. O parte dintre aceste bucăți erau inscripiționate cu tot felul de litere grecești, însă specialiștii nu au reușit încă să le deslușească, însă se presupune că sunt marcaje de meșter. Piatra era curățată cu soluții, iar după finalizarea acestei acțiuni, plăcile cu o vechime de circa 2.500 de ani vor fi expuse în viitorul lapidarium.


Descoperiri în județul Sibiu

O descoperire importantă care ne va face să înțelegem mai bine istoria a fost făcută în județul Sibiu.
Vorbim despre sute de obiecte care arată că strămoșii nostrii nu erau deloc înapoiați. Se pricepeau să prelucreze fierul și nu duceau lipsă de nimic, în locuințele lor primitive.
Vestigiile arheologice au fost descoperite de muncitorii care săpau la Autostrada Sibiu – Nădlac. Lucrările au scos la iveală o așezare care se întinde pe 5 kilometri și de care nimeni nu a avut habar.
Arheologii au scos la lumină unelte, arme, chiar și ace de siguranta asemeni celor din zilele noastre. Cel mai prețios obiect a fost găsit însă într-un mormânt. Este vorba despre un car, în miniatură. Obiectul din fier, rupt în 80 de bucăți, a fost reconstruit, asemeni unui puzzle de către arheologi.
Arheologii au mai descoperit sute de bănuți, majoritatea din argint, din vremea dacilor. Monedele grecești au pe avers vaca alăptaâd un vițel și numele magistratului monetar, iar pe revers un pătrat înstelat. Specialiștii Muzeului Brukenthal au expus deja comoara si vizitatorilor.


Unul dintre cele mai vechi orașe din Europa, identificat la Turdaș

Cercetările arheologice de pe traseul viitoarei autostrăzi Sibiu-Nădlac au scos la iveală primul oraş din Transilvania – aşezarea neolitică de la Turdaş, judeţul Hunedoara, care era un centru regional de producţie şi distribuţie a ceramicii.
Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, instituţie care a coordonat o parte din lucrările arheologice de pe traseul viitoarei autostrăzi Sibiu-Nădlac, a declarat că în punctul Luncă din judeţul Hunedoara, în apropierea râului Mureş, a fost descoperit primul oraş din Transilvania – aşezarea neolitică de la Turdaş, care datează “de dinainte de piramide”.

Suprafaţa cercetată de arheologii sibieni, între lunile mai – noiembrie 2011, a fost de aproximativ 11 hectare, “o cercetare arheologică imensă, peste orice standard în Europa”.
Aşezarea de la Turdaş era cunoscută de arheologi încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, datorită materialului deosebit de bogat descoperit, inclusiv Sabin Luca conducând, din 1992, timp de opt ani, cercetări arheologice în zonă, împreună cu Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, însă acestea au fost de mici dimensiuni.
“Primele cercetări au fost făcute în jurul anului 1850. Poate că e unul din primele situri cercetate în România. Iar prima cercetare sistematică s-a făcut în 1875, de prima femeie arheolog din zona aceasta a Europei, Zsofia Torma”, a mai spus Luca.
Explicaţia materialului arheologic foarte bogat, descoperit de-a lungul timpului în zonă, stă în faptul că această aşezare, estimată la 100 de hectare suprafaţă, era de fapt un oraş, lucru dovedit de existenţa fortificaţiilor din lemn, unul chiar consacrat religios, dovadă fiind sacrificiile umane descoperite.
“De ce spun că e primul oraş din Transilvania, ca să nu spun cel puţin din sud – estul Europei: pentru că am descoperit un sistem de fortificaţie, de împrejmuire, compus din 11 palisade şi şanţuri succesive, pe o profuzime de 200 de metri. Am descoperit două porţi de intrare în sistemul de fortificaţie, cu turnuri, totul din lemn. Acest sistem, de o aşa de mare dimensiune, nu s-a putut cerceta în Europa fiindcă costă foarte mult. Am surprins aceste palisade, şanţuri, turnuri, care ocroteau un nucleu care, din punctul meu de vedere, în stadiul iniţial avea cam 100 de hectare împrejmuit. Faptul că este consacrat după toate regulile se observă din faptul că, la distanţe de aproximativ 200 de metri, în interiorul primei sau celei de-a doua fortificaţii este pus câte un sacrificat. Am găsit vreo cinci (schelete – n.r.). Ceea este curios este că nici unul nu e în aceeaşi poziţie, deci e clar că e sacrificiu, nu este o înmormântare. I-au sacrificat în diverse ritualuri. Sunt puşi fie pe burtă cu mâinile şi picioarele legate, fie pe spate cu mâinile şi picioarele legate, fie cu capul tăiat şi pus pe piept”, a declarat directorul muzeului Brukenthal.
Potrivit acestuia, aşezarea de la Turdaş a fost un centru regional de producţie şi distribuţie a ceramicii, fapt dovedit de descoperirea unui număr foarte mare de cuptoare şi obiecte din ceramică, de la vase, în stilul Turdaşului, “unic în Europa”, până la statuete antropomorfe, zoomorfe, şi “statuete pe tron”, care exemplifică regalitatea şi care au mai fost găsite doar în “două – trei situri din Europa”.
“Trebuie să ne gândim la un mare centru regional al acelui moment. (…) Am găsit explicaţia asupra numărului mare de vase şi statuete de lut descoperite aici. Am găsit 60 de cuptoare pentru arderea obiectelor de mici dimensiuni şi singura concluzie care se poate trage este că aici se făcea plastica de statuete, idolii, pentru o ţară. Şi această mare aşezare sacră cu caracter urban livra aceste piese, consacrate deja, spre comunităţi. E singura aşezare din toate cele cercetate până acum din Europa neolitică care are un număr aşa mare de cuptoare. (…) Putem argumenta ideea că suntem în faţa unei aşezări protourbane aidoma marilor aşezări din Orient, o aşezare care avea sigur regi, datorită statuilor pe tron”, a explicat Sabin Luca.
În situl de la Turdaş au fost descoperite şase orizonturi diferite, datate în neoliticul timpuriu, eneoliticul timpuriu şi dezvoltat, perioada dacică şi cea medievală, în jurul secolului XII.
Potrivit lui Luca, aşezările neolitice descoperite aici erau suspendate, la şase-opt metri înălţime, datorită inundaţiilor, localnicii dovedind cunoştinţe inginereşti şi datorită sistemului de fortificaţii care a rezistat calamităţilor. De asemenea, s-a putut dovedi existenţa în acea perioadă a “metalurgiei cuprului, lucru ce toată lumea bănuia până acum”.
“Săpăturile din ultimul an şi jumătate au creat un nou muzeu, avem deja mii de piese întregi restaurate, extrem de reprezentative, unicat, de la ceramică la metal, de la piatră la os. La cercetarea aceasta se va mai lucra patru-cinci ani până când vom tipări volumele. (…) Până acum s-a cercetat un eşantion ceramic de doi-trei la sută şi s-a cercetat cam trei-patru la sută din oase. La cea mai mare cercetare din Europa nu poţi să estimezi nimic, decât că la final vom raporta cel mai mare eşantion ceramic cercetat în Europa, cel mai mare eşantion osteologic cercetat în Europa, cel mai mare, pentru că ăsta a fost norocul nostru”, a adăugat Sabin Luca.

Morminte din Epoca Bronzului, găsite lângă Ploiești

Un mormânt din Epoca Bronzului, vechi de aproximativ 5.000 de ani, a fost descoperit de arheologi la ieşirea din municipiul Ploieşti spre Târgovişte. În interiorul mormântului, care se afla sub o movilă de 1,1 metri, au fost descoperite rămăşiţele unei persoane tinere, resturile umane nefiind însoţite de alte obiecte.
De asemenea, în apropiere de zona în care a fost descoperit acest mormânt se mai află încă cinci tumuli.
Alte trei morminte din Epoca Bronzului au fost descoperite în luna septembrie a anului trecut în localitatea prahoveană Păuleşti, la câţiva kilometri de municipiul Ploieşti, iar un alt mormânt, vechi de 4.500 de ani, a fost descoperit în luna iunie a anului 2011 la Ariceştii Rahtivani.


Noi descoperiri și la Buridava

Specialiştii Muzeului Judeţean Vâlcea, în urma cercetărilor efectuate în aşezarea dacică „Buridava”, de la Ocnele Mari, au făcut o serie de descoperiri arheologice.
Despre aceste descoperiri, Claudiu Tulugea, directorul Muzeului Judeţean Vâlcea, a spus: 
“În urma cercetărilor arheologice întreprinse de Muzeul Judeţean Vâlcea, în colaborare cu Universitatea Piteşti -Facultatea de Istorie, au fost descoperite la poalele dealului Cosota, în aşezarea dacică „Buridava”, de la Ocnele Mari, o serie de fragmente ceramice. Este vorba de ceramică lucrată la roată, dar şi ceramică făcută cu mâna. Avem şi ceramică uzuală, care se folosea în viaţa de zi cu zi, dar şi ceramică de bună calitate folosită de aristocraţia dacică”.
Există un singur nivel de locuire de epocă geto-dacică. De asemenea, au mai fost descoperite opt vetre de locuire, cu două gropi, pe care le considerăm că ar fi gropi ritualice (de cult). S-au mai descoperit două lame de cuţit, două fibule de secol I d. Hr, şi o formă ceramică imitaţie Khantaros datată tot secol I d. Hr.
“Cercetările arheologice din acest an s-au încheiat săptămâna trecută şi sperăm ca în 2013, în funcţie de fondurile de care va dispune atât Universitatea din Piteşti, cât şi Muzeul Judeţean Vâlcea, să continuam cercetările arheologice”, a mai precizat Claudiu Tulugea.


Sebeș, o zona intens populată în neolitic

Pe traseul viitoarei autostrăzi Deva-Sibiu, tronsoanele dintre Orăştie-Sebeş şi Sebeş-Miercurea Sibiului lucrează şi arheologi de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.
S-au constatat următoarele de către arheologii albaiulieni în zona viitoarei autostrăzi Deva-Orăştie-Sebeş-Sibiu:

I. Situl arheologic Sebeş/Lancrăm – Glod (sector 1 – km 26+990 – 27+120, sector 2 – sens giratoriu bretea Lancrăm Nord).
În urma săpăturilor arheologice desfăşurate pe traseul viitoarei autostrăzi, mai precis între km 26+990 şi 27+120, pentru primul sector şi viitorul sens giratoriu de pe breteaua Lancrăm N, pentru cel de-al doilea, la ieşire din Lancrăm, spre Sebeş, pe partea dreaptă, au fost descoperite vestigii aparţinând unor aşezări din prima epocă a fierului şi epoca medieval timpurie.

Este vorba de două sate de agricultori care au ocupat, la o diferenţă de aproape 2000 de ani, aceeaşi terasă aflată în marginea unui pârâu care se vărsa în râul Mureş. Primul sat era locuit acum 2500-3000 de  ani (începutul primei epoci a fierului, cultura Gava), oamenii micii comunităţi de aici locuind în colibe construite din lemn şi lut, acoperite cu stuf. Mâncarea era adăpostită în gropi săpate în pământ. Ei se ocupau cu creşterea animalelor, cultivarea plantelor, vânătoarea.

Mai târziu (acum 900 de ani, epoca medievală timpurie), altă comunitate de oameni îşi întemeiază un alt sat, având ocupaţii asemănătoare. Locuinţele sunt tipice acestei perioade, de formă patrulateră, cu dimensiuni considerabile, prevăzute cu vetre (instalaţii de încălzire). Cea mai mare parte a materialului arheologic descoperit constă în ceramică, aparţinând categoriei uzuale.
Ca elemente de inventar mai deosebite se pot enumera 2 lame de cuţit, două pandantive de bronz, două inele de buclă, din argint, fusaiole. Printre obiectele speciale se numără şi un idol fragmentar.

II. Situl arheologic Sebeş – între km 29+850 şi 30+090. 
În punctul Între Răstoace au fost cercetate vestigii din trei epoci diferite: 

1. Necropolă cu 62 de morminte de incineraţie din Epoca Bronzului (cultura Wietenberg, aprox. 2000 Î. Chr.), cea mai mare cunoscută până în prezent aparţinând acestei culturi; arderea mortului se făcea în afara necropolei, probabil. Resturile cinerare erau adunate după răcirea rugului funerar, practicându-se o selecţie a oaselor.
Acest fapt este demonstrat de lipsa cenuşei şi a cărbunelui din urne. În cele mai multe cazuri, oasele se regăsesc la baza vasului urnă. Peste urnă era aşezat un vas cu rol de capac, în cele mai multe morminte fiind depus cu gura în sus. 

2. O aşezare din Epoca Fierului, din care au fost identificate şi cercetate 6 complexe arheologice, între care şi locuinţe (cultura Gava, aprox. sec. XI-IX Î. Chr.).
Printre materialele arheologice din această perioadă se remarcă diferite tipuri de vase din lut ars (vase bitronconice, străchini, căni), căţei de vatră din lut ars, un ac de păr şi o daltă cu toc de înmănuşare (ambele confecţionate din bronz). 

3. Două complexe arheologice din epoca migraţiilor, de fapt două locuinţe din această perioadă, cu o amenajare din pietre care par să le delimiteze. Ca inventar arheologic au fost descoperite fragmente ceramice şi vase de animale. De asemenea, a mai fost descoperit un complex cu funcţionalitate şi datare incertă (în stadiul actual al cercetării).

III. Situl arheologic Sebeş – Podul Pripocului, între km 32+250 şi 32+550. 
În urma săpăturilor arheologice desfăşurate pe traseul viitorului tronson de autostradă Orăştie-Sibiu, în locul numit Podul Pripocului din localitatea Sebeş, au fost descoperite vestigii care se întind pe un larg palier cronologic, respectiv din perioada eneoliticului, Epocii Bronzului, La Tene, epoca post-romană, evului mediu timpuriu şi chiar modernă şi contemporană.

Din perioada de tranziţie a Epocii Pietrei spre cea a Bronzului avem descoperite gropi menajere, care conţineau fragmente ceramice. Cele mai spectaculoase descoperiri sunt mormintele de inhumaţie descoperite în stare bună de conservare, apartinând epocii migraţiilor. Două şanţuri, din epoci recente, ne confirmă continuarea practicării agriculturii în această zonă.

IV. Răhău – între km 35+150 şi 36+500. 
Cercetările arheologice preventive de aici nu s-au încheiat, ele fiind în curs de desfăşurare. Principalele descoperiri: gropi menajere şi de provizii, un şanţ (cel mai probabil de împrejmuire sau, eventual, şi de apărare), care înconjoară aşezarea, bordeie, locuinţe de suprafaţă de formă aproximativ patrulateră, de mari dimensiuni, cu foarte mult chirpic ars şi multă ceramică, o parte din ea ornamentată cu pictură.

Sub podinele (sparte) ale unora dintre construcţii se aflau depuse schelete umane aparţinând epocii migraţiilor (gepide). Toate acestea (cu excepţia mormintelor gepide) aparţin epocii eneolitice, cultura Petreşti (cca. 4500 Î. Chr.). Vorbind de cultura Petreşti, cele mai spectaculoase descoperiri sunt construcţiile de suprafaţă, de mari dimensiuni (unele dintre ele ajungând chiar la o lungime de aproape 20 de m şi o lăţime de 10 m, îndeplinind, cel mai probabil, rolul de „temple”, „sanctuare” sau „case ale comunităţii”). Acestea erau împodobite cu capete de animale (de taur în special), realizate tot din lut ars, aşa cum ne arată, spre exemplu, un bot aparţinând acestui animal descoperit la demontarea uneia dintre aceste construcţii.

Idolii, atât antropomorfi, cât şi zoomorfi, nu lipsesc nici ei, la fel ca și protomele zoomorfe de pe anumite vase. De asemenea, au fost descoperite unelte de os şi de silex. Alte construcţii, tot de suprafaţă, dar de dimensiuni ceva mai mici, îndeplineau rolul de locuinţe. Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că aici a existat o foarte importantă aşezare a culturii Petreşti, nu numai din punct de vedere economic, dar mai ales spiritual, un adevărat „centru” în acest sens.

În plus, în imediata vecinătate a aşezării a fost descoperită şi este în curs de cercetare, prima necropolă descoperită vreodată a acestei culturi  (de fapt cimitirul care deservea așezarea succint descrisă mai sus). În jurul km 36 a fost descoperită o aşezare medievală, cu gropi de provizii şi menajere, locuinţe, dar şi morminte aparţinând Epocii Bronzului (cultura Noua) si epocii migraţiilor (Gepide).

În prezent, descoperirile rezultate (şi care vor rezulta în continuare) în urma cercetărilor arheologice preventive efectuate de Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia în cele patru situri enumerate mai sus sunt în curs de restaurare şi prelucrare ştiinţifică de către membrii colectivului de cercetare, cele mai reprezentative urmând să-şi ocupe locul în expoziţia de bază a instituţiei noastre. De asemenea, după finalizarea prelucrării ştiinţifice a acestor descoperiri, ele vor vedea lumina tiparului prin apariţia unor volume şi studii de specialitate, intrând astfel în circuitul ştiinţific românesc şi internaţional.

Sursa: http://adevaruldespredaci.ro/


P.S.
- 08.10.2012-
Este de necrezut pana unde poate ajunge reaua-vointa si prostia sistemului, doua dintre aceste situri arheologice risca deja sa fie distruse. Mai multe detalii in articolul de mai jos:
Siturile de la Turdas si Tartaria ar putea fi aproape distruse (video)

- 11.10.2012-
Daca vrei sa iei atitudine impotriva acestei nedreptati, semneaza si tu petitia de mai jos:
Semneaza petitia: "Stopați atentatul la istoria străveche a neamului!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu