Articol de
Aura Angheliu.
Toți suntem datori să avem
această perspectivă față de copiii noștri, fie că suntem părinți, educatori,
învățători, profesori, etc. Și ideea, deși o consideram revoluționară, este
surprinzător de veche și de metodic argumentată.
Robert Rosenthal a demonstrat cum
copiii răspund așteptărilor noastre ca o oglindă. Dacă vrem să ne răspundă cu
creștere, este nevoie ca, mai întâi, noi să avem așteptări pozitive, de
creștere de la ei. Și a publicat, pentru prima dată, în anul 1968, rezultatul
unor cercetări amănunțite în relația profesor-elev: cu cât așteptările
dascălilor sunt mai bune, cu atât performanțele elevilor cresc. Psihologul și
echipa sa au realizat că au descoperit un efect puternic și l-au numit efectul
Pygmalion.
Experimentul Rosenthal a avut în
centru o serie de elevi și profesorii lor. Ipotezele cercetării au fost:
- profesorii au anumite așteptări
de la elevii lor,
- elevii răspund la așteptările
profesorilor,
- performanțele școlare sunt
înfluențate de aceste așteptări.
Mergând pe aceste ipoteze,
Rosenthal a oferit informații false profesorilor referitor la potențialul
intelectual al anumitor elevi, vrând să demonsteze că profesorii au un efect de
tip Pygmalion asupra lor.
Copiilor li s-a dat un test
standard de inteligență. După ce a evaluat rezultatele, Rosenthal a ales la
întâmplare cinci elevi din fiecare clasă, neținând cont de IQ-ul lor, și i-a
numit profesorilor lor pe aceștia ca find "bloomers", copii cu
potențial mult mai mare decât al colegilor lor. Deși neadevărate, aceste
aprecieri au determinat profesorii să aibă alte așteptări de la elevii numiți
și atitudinea și comportamentul lor vizavi de ei s-a îmbunătățit brusc.
Experimentul a relevat și direcțiile
în care s-au produs modificările de comportament al profesorilor în relația cu
acei elevi evidențiați ca fiind "sprinteri" și cum anume s-au
manifestat așteptările pozitive:
1. Profesorii acționau mai cald
și mai apropiat în intersectarea lor cu elevii față de care aveau așteptări mai
înalte.
2. Profesorii foloseau
aprecierile laudative în cazul acestora mai mult decât în raportul lor cu
ceilalți elevi.
3. Profesorii predau mai multe
înformații și le ofereau copiilor evidențiați de Rosenthal mai mult material
dificil pentru studiu.
4. Profesorii îi implicau pe
aceștia mai mult în timpul orelor de curs și feedback-ul lor era mult mai
detaliat.
Rezultatul? Ipotezele s-au
confirmat. La finele perioadei de cercetare, copiii indicați de Rosenthal ca
având un IQ superior și un mare potențial de creștere au avut performanțe
școlare mai mari decât chiar ale acelor elevi cu rezultat mare la testul de
inteligență de la începutul cercetării, dar care nu fuseseră evidențiati
profesorilor.
"Profesorii
par să-i înveţe mai multe şi cu mai multă căldură pe elevii de la care au
aşteptări favorabile.", concluzionează Rosenthal.
Se pare că dascălii se comportă
diferit cu elevii, în funcție de așteptările pe care le au de la ei. Dacă
așteptarea este una pozitivă, copiii răspund cu performanțe școlare mari.
Dacă așteptarea este una negativă, copiii o simt, o văd și o aud în comportamentul
profesorilor și o internalizează. Aceasta se autoîmplinește, din păcate, iar
elevul ajunge să rămână în urmă. Este cazul profesorilor care merg pe mustrări,
care pedepsesc, rușinează, îi caracterizează pe elevi și le pune o etichetă în
funcție de rezultatul unui simplu test, care pun semnul egal între notă și
valoarea copilului.
Pe mine convingerea că nasc în
copilul meu un efect de tip Pygmalion m-a ajutat enorm. Atunci, am început să
mă împrietenesc cu propriile mele frici, am început să conștientizez că vin în
relația mea cu el cu prejudecăți, filtre personale, emoții din experiențe
vechi, ale mele, fără nicio legătură cu el. De când am început să proiectez în
copilul meu, în mod autentic și plin, creștere, de când am început să mă aștept
la realizări din partea lui, s-au întâmplat minuni. Pun masa cu așteptarea
sinceră că lui o să-i placă ce am pregătit de mâncare, îi dau o sarcină cu
așteptarea că el o va îndeplini cu drag, îl privesc cu gândul că va înflori! Și
el chiar înflorește cu fiecare zi!
Sursă: www.jurnaluluneimame.ro
[foto]
Comentarii
Trimiteți un comentariu