miercuri, 24 martie 2010

Inainte de...

Inainte de a vorbi... Asculta

Inainte de a scrie... Gandeste

Inainte de a cheltui... Castiga

Inainte de a critica... Asteapta

Inainte de a te ruga... Iarta

Inainte de a renunta... Incearca


Before

Before you Speak... Listen

Before you Write... Think

Before you Spend... Earn

Before you Criticise... Wait

Before you Pray... Forgive

Before you Quit... Try


marți, 23 martie 2010

Extremely special

"If I had one gift that I could give you, my friend, it would be the ability to see yourself as others see you, because only then would you know how extremely special you are."

~ B.A. Billingsly

miercuri, 3 martie 2010

Minune...

La început, înainte de început, când cuvântul nu era înca gând, s-a înfaptuit o minune, pe care nimeni atunci nu a considerat-o minune, si nimeni nu stie, si nimeni nu a vorbit de ea. Dar ce este o minune? Adeseori, acest cuvânt ne face sa ne gândim la lucruri care nu se pot înfaptui asa cum suntem noi obisnuiti sa se înfaptuiasca. De aici au început sa se nasca atâtea întrebari fara raspuns, dar eu va spun ca nici o întrebare nu se naste daca nu are si raspuns. Raspunsul la orice întrebare e în noi, dar cine are timp si rabdare sa-l caute? Dar mai ales câti au întelepciunea sa-l vada? Minunea este minune atunci când este minune, dar cine poate sti când este minune? Când cel de început începu sa faca ce gândi, înfaptui minune, vis sau adevar? Minune e atunci când crezi si ce nu stii. Minune e atunci când taci, desi tu poti vorbi si multe spune ce altii nici nu banuiesc ca stii ce stii. Si atunci ne întrebam ce-i o minune? Minune este azi, minune este mâine, de va fi sa fie mâine si, daca nu mai e, minunea-i tot minune. Dar timpul care trece ce-i? Dar timpul care vine? E timp sau nu e timp? E vreme sau uitare? De unde poti sa stii ca orele ce trec, de fapt, nu vin? Si daca vin, de unde pleaca? Daca te uiti afara si daca este iarna, poate ai sa vezi ca ninge. Si ce este ninsoarea, nu este o minune? Si care-i adevarul? Exista adevar? Exista alb si negru, dar nu e cum stim noi. De vrei sa afli, afli, dar sigur vrei sa stii? Si apoi, vine o zi când credem ca am aflat ce altii nu mai stiu. Stim ca 2+2 fac 4. Dar unu si cu unu fara unu ati vrea sa stiti cât fac? Nu ma întreba, caci daca tu ma-întrebi, de vrei, îti pot raspunde, dar tu esti sigur ca esti pregatit sa stii? Aici în fata noastra e lumina, la dreapta si la stânga, tot lumina e. De vrei sa stingi lumina, s-o stingi de crezi ca poti s-o faci. Lumina e lumina si acolo unde este întuneric, închide ochii pentru o clipa, daca ai curaj s-o faci! Si-acum taci si asculta-te pe tine! Ce auzi? Ce vezi? Ce simti? Nu-i oare o minune? Sau poate nu. O fi doar adevarul! Ai vrea sa stii ceva ce tu nu stii? Doar pentru cei ce vor s-auda, le spun asa:"Minunea nu-i minune. Minunea e minune si înca o minune de care noi nu stim."

Ce minunat! Ce minunat! Ce minunat! Si câte minuni cu adevarat minuni s-auînfaptuit si se înfaptuiesc de care noi nu stim! Si iarasi spun: Ce minunat! Ce minunat! Ce minunat!

Minune, daca e minune, sa se înfaptuiasca sub ochii nostri, sub privirile noastre, s-o putem vedea, s-o putem simti, s-o putem mirosi. Si daca eu v-as spune ca acum sub ochii vostri, sub privirile voastre, tocmai se întâmpla o minune, oare ati vedea si ati simti aceasta minune? Cu siguranta ca unii se vor întreba: "Dar ce este o minune? Si ce dovezi avem ca este o minune, si unde e minunea?" Sub ochii tai, aici în fata ta. O vezi, de ce n-o vezi? O simti? De ce n-o simti? Si daca o lacrima îti va aparea sub geana, sa fie ea minune?

~ Doina Sandru - "Euratucu"


Share

marți, 2 martie 2010

Martisor si Baba Dochia

Pe vremea dacilor, simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau, pe atunci, pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte surse aratau ca martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda (aur, argint sau bronz) indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate pana cand copacii incepeau sa infloreasca si apoi atarnate de crengile lor.

Prima zi a primaverii este ziua Babei Dochia. Baba Dochia este o batrana zeita agrara, care moare de 1 martie si renaste de Mucenici, pe 9 martie. Dochia aduce aminte de marea zeita Terra Mater si poate fi asociata cu Diana si Iuno de la romani si cu Hera si Artemis de la greci.

Legenda babei Dochia (varianta)
O femeie batrana, Dochia, avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna geroasa, Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Pe masura ce o spala, haina devenea tot mai neagra. Inghetata de frig si cuprinsa de disperare, fata plingea cand a aparut Martisor, un barbat tanar care i-a oferit o floare magica si a sfatuit-o sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa, panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Vazand floarea rosie, prinsa in parul fetei, Dochia a crezut ca primavara a revenit si a plecat cu turma de oi pe munte. Urcand muntele, vremea s-a facut frumoasa, asa ca Dochia a renuntat, pe rand, la cojoacele pe care le purta. Cand a ajuns in varf, vremea s-a transformat in vifor si atunci s-a aratat Martisor: "Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala" a grait el, "tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele haine in raul inghetat." Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si oile au fost transformate in pietre. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.

La sfarsitul secolului al XIX-lea Martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui.
Martisorul de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mana, uneori prins in piept sau la gat. El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (*Macinici, *Florii, Paste, *Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi (maces, porumbar, trandafir, paducel, visin, zarzar, cires etc) si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii Martisorului vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi.

Aromanii puneau Martisorul in ajunul zilei de 1 martie, in seara zilei de 28 sau 29 februarie.
Dupa unele traditii, firul Martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul primaverii, la nasterea anului agrar.
De la romani si aromani, obiceiul a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei.

Sursa: http://www.travelworld.ro/romanesc/traditii_obiceiuri/martisor_babe_macini.php


Share

luni, 1 martie 2010

Legenda Martisorului

A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau.
Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.
Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.
Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant.
Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.
In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil.
De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.
Semnificati literara a martisorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care sa-l purtam la piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si noul an sa inceapa.

Share