luni, 27 iunie 2011

Never save the best for later

"Never save the best for later. You don't know what tomorrow holds."
~ Paulo Coelho ~

Nu lasa ce-i mai bun pentru mai tarziu. Nu poti sti niciodata sti ce-ti aduce ziua de maine.

.

vineri, 24 iunie 2011

A fi OM

1. O sa primeşti un corp. S-ar putea să-ţi placă, s-ar putea să-l urăşti, dar e al tău şi va trebui să-l păstrezi până la sfârşit.

2. Vei învăţa multe lucruri. Eşti înscris cu normă întreagă, la o şcoală informală numită “viaţă”.

3. Aici nu sunt greşeli, doar lecţii. Creşterea e un proces de încercări, erori şi experimente. Experimentele eşuate fac şi ele parte din acest proces, la fel ca şi cele care în cele din urmă dau rezultate.

4. Lecţiile se repetă până le vei învăţa. O lecţie îţi va fi prezentată în diverse feluri, până când o vei fi învăţat. Când ai învăţat-o, poţi trece la lecţia următoare.

5. Lecţiile nu se termină niciodată. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţiile sale. Atâta timp cât eşti viu, vor mai fi lecţii de învăţat.

6. Nu există loc mai bun decât “aici”. Atunci când “acolo” devine “aici”, vei obţine alt “acolo” care îţi va părea din nou mai bun decât “aici”.

7. Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta. Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană, decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însuţi.

8. Ce vei reuşi să faci cu viaţa ta depinde doar de tine. Tu ai şi uneltele şi resursele de care ai nevoie. Tu hotarăşti ce vei face cu ele. Alegerea îţi aparţine.

9. Răspunsurile tale se află chiar în tine. Răspunsurile vieţii se află în tine. Tot ce trebuie să faci este să priveşti, să asculţi şi să crezi.

10. Vei uita toate acestea la naştere. Ţi le poţi aminti dacă vrei, dezlegând spirala dublă a cunoaşterii interioare.

(Cherie Carter Scott)

luni, 20 iunie 2011

Just be YOU!

"Don’t give up. Just be YOU. Cause life is too short to be anybody else."

Nu renunta. Fii TU insuti. Caci viata e prea scurta ca sa fii altcineva.
.

luni, 13 iunie 2011

Be The Change you Want To See

"You deserve to wake up in the morning and be happy. You should feel good about yourself and excited about the life you’re living. You should do work you love, be in the relationship that you’ve always wanted to be in and be healthy enough to enjoy it all."

 Meriti sa te trezesti dimineata si sa fii fericit. Ar trebui sa te simti bine in pielea ta si sa te bucuri de viata pe care o ai. Ar trebui sa faci ceea ce iti place, sa ai relatia pe care ti-ai dorit-o dintotdeauna si sa fii sanatos astfel incat sa te poti bucura de toate.

miercuri, 8 iunie 2011

The Simple Way to Get Work Done

~ by Scott Young

Imagine getting a full day’s work done by noon. Sounds impossible, right? But it really shouldn’t be. If you eliminated all the time you spend procrastinating, distracted or stalled, getting a full day of work done by noon could be realized.

But being so productive is easier said than done. Most productivity advice comes in one of two flavors. Either slogans like, “Do it now!” which rarely work long-term, or complex systems like GTD (Getting Things Done), which work well, but require dozens of lists and obsessive dedication to pull off.

I want to share with you a third alternative. An approach that uses the psychology of procrastination to keep you focused while being simple enough that it needs little effort to maintain.

The Psychology of Procrastination
Before I explain the cure, let’s look at the illness. Everybody procrastinates. But if you ask why, most people will shrug and say something about lacking self-discipline or motivation.

Maybe that’s true in some cases. But for most people, I wouldn’t blame laziness or apathy. Instead, I want to suggest some non-obvious causes of procrastination that I’ve found create the biggest problems.

Procrastination Cause #1: Not Knowing When to Stop
Procrastination isn’t mostly about knowing when to start. It’s about knowing when to stop.

At first, this doesn’t make much sense. You need to begin in order to finish, and if you began, you would no longer be procrastinating. But this logic is misleading.

A big cause of procrastination is fear of the infinite to-do list. This is the underlying stress that comes from feeling that there is too much work ahead, and so any effort won’t make much of a dent in the short term.

You can short-circuit this stress by having a clearly defined end-point for your work. With a finish line in sight, it is much easier to summon up the energy to sprint ahead and cross it.

Procrastination Cause #2: Measuring Work in Hours, Not Tasks
Measuring work by hours spent, not tasks accomplished, is an accounting simplification from the industrial age. If you work in a creative or knowledge-based field, work completed matters infinitely more than raw hours invested.

The saying, “what is measured, improves,” applies. When you measure your work by the hours spent, you don’t invest the same energy and focus that you would if you measured by tasks finished.

Even if your job forces you to work on the clock, you can use your personal productivity system to get more done. Switching to a task-based system allows you to focus on work finished, not hours wasted.

Procrastination Cause #3: Using Time-Management
One book changed my life. It was a relatively unheard-of title, The Power of Full Engagement. In it, the authors show why time management is a lousy way to get work done. Instead, they suggest an alternative: energy management.

The basic concept is that your energy, not time, is what matters when getting work done. It only takes a casual observation to realize this is true. With a lot of focus and enthusiasm you can often get done triple the work in the same period of time. Whereas, working a 16-hour day instead of an 8-hour one is just a recipe for burnout.

From this perspective, procrastination isn’t always a character defect; it often happens because you’re exhausted. If you manage your work in bursts of extreme productivity followed by energy recovery, you’ll perform better.

The Really Simple Productivity System
Taking these three principles: know when to stop; tasks, not time; and energy management, I’ve managed to build an extremely simple system for getting work done.

When I first started using this approach, my productivity doubled. Before I adjusted to my new level of productivity, I quite often finished a formerly full day’s work before noon. Now I’ve been using it for over three years without difficulties, and I’ll share it with you here.

The system breaks down to just three rules:

1. At the end of each week, make a new to-do list entitled, “Weekly Goals”. Write everything you want to accomplish in the next seven days.

2. Every night, make a new to-do list entitled, “Daily Goals”. Pull from your weekly list and routine every task you want to finish tomorrow.

3. During your workday, focus only on completing the daily list. Pretend your other work doesn’t exist. When you’ve finished the daily list, you’re done for the day and you’re not allowed to add more work.

Three rules and two to-do lists is such a brainless system it’s easy to miss the psychological power of it.

First, by making your daily goals the entirety of work you can accomplish, you develop a laser focus to get everything done. Knowing you can relax guilt-free after finishing makes you far more motivated to work hard than traditional, infinite to-do list systems.

Second, the weekly goals avoid meta-procrastination, in making deliberately small daily goals lists which miss your important work. This also helps minimize the guilt for relaxing, by knowing you’re on track throughout the week, even if you finish early on one day.

Finally, it’s easy to maintain. Systems such as GTD work well for hyper-organized individuals, but I’m just too disorganized to keep it up. I wanted an approach where I spent time focusing on getting work done, not worrying about all the lists and action item folders I had created.

Stress Less, Accomplish More
An unexpected side-effect from starting this system was my stress levels went way down. Because I was no longer feeling guilty about finishing my workday, and I was procrastinating less, a lot of stress vanished.

Simple tools are often the best. This one can be done with a single piece of paper, pencil and three rules. But it encapsulates a lot of the tricks to avoid procrastination that more complex systems possess, without the stress of maintaining them.

.

luni, 6 iunie 2011

You only live once

"You only live once, but if you do it right, once is enough."
— Joe Lewis

Traiesti o singura data, dar daca o faci cum trebuie, o singura data este de ajuns.

.

duminică, 5 iunie 2011

Razy Gogonea, locul 4 in finala Britain's Got Talent

Aseara, Razy Gogonea s-a clasat pe locul 4 in clasamentul Britain's Got Talent 2011, juriul a fost impresionat ca de fiecare data, desi, pe alocuri, parerile au fost impartite.

A ridicat din nou in picioare o sala intreaga, iar multi dintre fani il considera de fapt pe el ca fiind castigatorul concursului.




Bravo Razy!!!

Cred ca alte comentarii sunt de prisos...

Full link: [here]

Related links:

miercuri, 1 iunie 2011

Salut. Tot eu sunt, copilaria...

Trezeste-te, om mare! Tu ai uitat cum e sa fii copil?

Trezeste-te, copile, ca astazi este ziua ta! Trebuie sa ajungi primul la desene pe asfalt, trebuie sa te superi rau pe mama ca nu ti-a cumparat creta cea mai colorata, trebuie sa-l surprinzi pe tataie cand iti ascunde cadoul, sa-l vezi cum se inroseste de manie si sa te arati surprins, trebuie sa alergi ca nebunul, sa te murdaresti ca tontul, sa arunci ghiozdanul in aer si sa nu-l mai prinzi niciodata, trebuie sa bei apa din tasnitoare pana faci broaste in burta, sa le arati altor copii ca esti mai grozav, trebuie sa demonstrezi ca stii flori, fete si baieti, melodii sau cantareti, ca stii sa dai un sut in minge si sa faci praf poarta, ca stii sa suni la soneriile vecinilor nesuferiti pana ii inveti cum sa se dea pe brazda si sa-si iasa din nesufereala.

Hai, trezeste-te, copile! Trebuie apoi sa-ti pui pampoanele, sa-ti aranjezi rochita, sa-ti speli fata cu sapun si apa rece, sa arati ca o fetita cuminte, sa-ti recapeti fata ta de ingeras.

Uf, copile, ce zi nastrusnica te asteapta. O sa fii atat de fericit! Hai, grabeste-te odata! Ai copii care abia te asteapta sa-i tragi de par, altii care sunt pregatiti de ceva timp sa te traga de urechi, ai de suportat ca un om mare o durere crunta pricinuita de o bubita in genunchi, ai de mancat multe, multe dulciuri (pe toate!!!) si de recuperat restul zilelor in care nu ai voie, ai de alergat un pici, ai de fugarit un vis, ai obraji de intinerit. Ce zi, om mic ce esti, ce zi mare te asteapta...

Trezeste-te, om mare! Tu ai uitat cum ai crescut? Tie chiar nu ti se pare ca ai uitat cum sa fii copil? Ce sunt umbrele astea de sub ochi, de unde au aparut buboaiele astea in suflet? De ce te superi asa rau pe oameni si nu-ti mai trece cat ai zice "peste"? Unde-ti sunt visurile strengare pe care mi le promiteai cu indrazneala si sinceritate ca sa se auda in toate cinci colturi ale cartierului si sa se indeplineasca? Chiar nu mai stii sa ceri daca cineva te-a refuzat o data, chiar nu intelegi ca daca te-a refuzat definitiv de fapt nu se mai poate?

Chiar nu mai stii ce usor si simplu si frumos e sa stai cu ochii inchisi si sa-ti imaginezi totul bine, totul cum vrei tu? Unde-i omul care se amuza din nimic, se supara din orice, ii trecea instant, radea, nu se gandea prea mult la viitor fermecat prea tare de minunile din prezent? Ce-i cu zambetul asta trist, ce-i cu dungile si amareala care apasa bizar pe coltul gurii? Spuneai ca vrei iubire si veselie si mi-ai promis ca nu te lasi pana cand nu le ai pentru totdeauna. Cum le lasi atunci sa te doara in halul asta, cum le lasi sa treaca? Iti doreai o viata usoara si senina. Cum de ti-o amarasti si ti-o innegresti in halul asta, de ce sa nu pastrezi tot ce-i pur si inocent din ea?

Copilul meu, nu mai vreau sa-ti vad spatele aplecat si visurile cum iti pleaca. Nu mai vreau sa vad avioanele de hartie pe care le-ai facut cand erai copil cum se prabusesc pe pamant acum, cand te-ai facut om mare. Nu mai vreau sa vad barcutele tale maestre cum se lasa asa usor trase de curenti, cum nu mai stii deloc sa sufli in apa, cum ai uitat sa inalti zmeul din nou. In vremea mea, erai iubit, pizmuit, visator, neobosit, goneai indraznet dupa visuri de om mare cu inima de copil, cantai dupa ce plangeai, radeai in timp ce iti curgeau lacrimi. Oboseai. Te suparai. O luai de la capat. Iar sperai, te incredeai, stiai mai nimic, dar te entuziasmai asteptand sa afli tot. Erai atat de fericit in vremea mea, copile...

Chiar ai uitat cum esti? Chiar ai uitat unde sa ma cauti? Eu sunt vesnic demodata, ma trag din anii din trecut, dar eu sunt cea care trebuia sa te fac ceea ce esti in prezent. Ma simt vinovata pentru tine, copile. De ce nu mai esti asa cum credeam? Daca vreodata vrei sa te invat din nou cum era, sa-mi aduci aminte de copilul care erai, sa stii ca tot acolo ma gasesti.

Nu mi-am facut adresa pe internet, cantecul meu frumos nu il gasesti pe niciun iPod din lume, vocea mea nu rasuna din niciun DVD, jocurile mele nu se descopera si nu se traiesc cu suflet si inocenta intr-o lume virtuala. Nu ma gasesti cu adevarat online si nici asezata intr-o cutie veche in pod. Ocazional, mai stau si printre amintiri, dar amintirile le tranformi usor in praf si pulberi, le risipesti, nu le mai gasesti, le inchizi in niste cutii pe care imi scrii numele, asterni uitarea si pui prafaraia. De cutii si tehnologie, mie imi este tare frica. Ma mut cand vad ca se intampla asta.

Copilul meu, ma aflu mult mai aproape decat m-ai stiut vreodata. Si daca o sa-ti fie greu, sa te gandesti la mine. Eu nu spun "adio" niciodata. Nu fug, nu parasesc. Sunt aici. Chiar langa sufletul tau. Doar tu sa fii copil destept si sa ma vezi. Am vrut sa stii.

Cu drag si dor de tine si de noi,
A ta copilarie

[Din pacate nu cunosc autorul.]