miercuri, 28 noiembrie 2012

Zece locuri din Transilvania care au uimit lumea

Mai multe obiective turistice din Transilvania s-au remarcat în ultimii ani prin includerea în diverse topuri sau selecții mon-diale, făcute de publicații celebre. Castele, rute de drumeție, sate arhaice sau orașe idilice și-au găsit locul în companii selecte, pe listă cu „celebrități” în domeniu.

Site-ul cluj.travel a facut un top 10 al acestor locuri. Prezentate in ordine alfabetica acestea sunt:

Castelul Bran. La fel ca și Castelul de la Hunedoara, cel de la Bran figurează atât în topurile celor mai frumoase castele cât și în cele care enumeră cele mai înspăimântătoare clădiri. Una dintre cele mai prestigioase poziționări ale edificiului de la granița Transilvaniei cu Muntenia a fost într-o selecție a celor mai frumoase zece castele din lume, realizată de Budget Travel și preluată de CNN, în ianuarie 2009.  „Atât administratorii Castelului Bran cât și Oficiul de Turism al României insistă asupra legăturilor dintre Castelul Bran și Vlad Țepeș, cel care a inspirat personajul Dracula al lui Bram Stoker. Poate că aceste legături sunt subțiri, dar nimeni nu poate nega farmecul înspăimântător al numeroaselor turnuri și turnulețe”, scriau autorii de la Budget Travel.

Castelul Corvinilor. Fortificația medievală de la Hunedoara, transformată în timp într-un castel nobiliar somptuos, a fost inclusă în august 2011 de Lonely Planet într-un Top 10 al „castelelor de basm” din Europa. Castelul de la Hunedoara a fost clasat pe locul 8 în acest top, în care mai figurează castelele din Praga, Neuschwanstein sau Malbork. „Dacă nu simți un fior pe șira spinării atunci când te apropii de pod, cu râul spumegând dedesubt, înseamnă că îți lipsește glanda fricii: singurul motiv pentru care aici nu se mai găsesc vampiri este acela că ei au fost mâncați de vârcolaci”, glumeau autorii topului pe seama înfățișării castelului hunedorean. De altfel, Castelul Corvinilor figurează și în diverse clasamente ale celor mai înspăimântătoare clădiri din lume.

Cheile Turzii. Seria de volume de călătorie editată în 2007 de National Geographic Traveler sub titlul „Călătorii pentru o viață – 500 de locuri unice”, include printre destinațiile selectate și Cheile Turzii. „La sud de Cluj începe drumul care vă poartă prin abruptele chei ale Turzii, pline de peșteri în care locuiau odinioară oameni, în zorii preistoriei, decorate cu turnuri naturale din piatră și cu arcade”, scriau autorii de la NG Traveler. În text se mai menționează și că microclimatul Cheilor Turzii este propice pentru nu mai puțin de o mie de specii de plante, zona fiind „un paradis al speciilor rare de fluturi și păsări”.

Creasta Făgărașului. Prestigiosul cotidian britanic „The Guardian” a inclus, în august 2012, drumețiile în Munții Făgăraș într-un Top 10 al activităților de vacanță în Europa. „Amatorii de drumeții care caută o provocare mai puțin convențională nu trebuie să privească mai departe de lanțul muntos Făgăraș. Munții au o linie de creastă incredibilă, oferind priveliști uimitoare asupra lacurilor glaciare și a văilor abrupte”, consideră jurnaliștii britanici. Alte activități recomandate de jurnaliștii de la „The Guardian” includ surfing în Algarve (Portugalia) sau cicloturism în Alpii francezi.

Micloșoara, casele contelui Kálnoky. Lonely Planet Magazine includea în octombrie 2010 casele de oaspeți din Micloșoara, Covasna, ale contelui Kálnoky printre cele mai neobișnuite hoteluri ale Europei. „Frumos decorate, fostele cabane de vânătoare din secolul al 19-lea, sunt doar o parte a poveștii. Un ecologist, contele Tibor are și un scop secund, acela de a conecta viața satului cu lumea din afară. Puteți, de exemplu, să vă petreceți o zi alături de apicultorul satului, de fierar, sau să participați la o serie de plimbări în natură”, nota autorul selecției.

Pădurea Hoia-Baciu. Ultima sosită în familia celebrităților turistice transilvănene, pădurea de la marginea Clujului, unde se crede că au loc fenomene paranormale, a fost inclusă în octombrie 2012 de revista americană „Travel+Leisure” pe lista celor mai „bântuite” păduri din lume, alături de locuri precum Pădurea Neagră (Germania), Aokigahara (Japonia) sau Wychwood Forest (Anglia). „Hoia-Baciu din Transilvania are o faimă nedorită de mai bine de o jumătate de secol. Locuitorii din jurul ei susțin că pădurea – care are în centru o poiană de formă circulară – este un portal, iar cei care îl trec nu se mai întorc niciodată. Cine supraviețuiește povestește că pe timpul petrecut în pădure a avut stări de agitație și rău”, scrie revista americană.

Sibiu și Mărginimea. Orașul de pe Cibin și zona înconjurătoare au figurat în 2008 în topul celor mai idilice zece oraşe ale Europei, realizat de celebra revistă americană Forbes. „În împrejurimile oraşului, practic, nu este niciun zgomot şi nici poluare, iar localnicii îşi călăresc în continuare caii. Este un minunat stil de viaţă nealterat”,  declara la vremea respectivă, pentru Forbes, Ala Osmond, directoarea Exeter International, o companie din SUA care organizează trasee turistice în Europa. Sibiul a devansat în acel top Roma. Pe primele două locuri au fost plasate zone din Toscana, respectiv Provence.

Transfăgărașanul. A doua cea mai înaltă șosea din România apare în mod constant în topurile celor mai frumoase drumuri. Realizatorii emisiunii „Top Gear” au declarat-o în 2009 cea mai frumoasă șosea din lume, iar un an mai târziu site-ul de specialitate carsroute.com o plasa tot pe locul 1, într-un Top 15 al celor mai frumoase drumuri din lume. De asemenea, site-ul motorbikeeurope.com consideră Transfăgărășanul cea mai bună șosea pentru motociclete de pe continent.

Valea Zălanului, reședința Prințului Charles. Proprietatea moștenitorului coroanei britanice din Valea Zălanului, județul Covasna, figurează pe locul nouă în topul „Celor mai bune paradisuri private”, realizat de celebra revistă americană Vanity Fair în iunie 2012. Despre domeniul din Transilvania, revista notează: „Cu ajutorul prietenului său, Contele Kalnoky, Prințul Charles a petrecut ani de zile restaurând această proprietate și mobilând-o cu antichități locale. Peisajul care se unduiește ușor este ideal pentru aventuri în aer liber”. În top mai figurează vile opulente din Mexic, goelete turcești transformate în iahturi de lux sau castele din Irlanda.

Viscri. Ajuns celebru, la fel ca și Valea Zălanului, după ce Prințul Charles a cumpărat aici o casă, satul săsesc care adăpostește o biserică fortificată inscrisă în Patrimoniul UNESCO a fost inclus de revista „Travel+Leisure” pe lista celor 25 de „sate secrete” din Europa. „Perii sun replantați, fierăria are un magazin nou, iar un drum de-a lungul caselor pastelate din cărămidă le oferă vizitatorilor – și elitei filantropice – o privire asupra modului tradițional de viață săsesc”, menționa revista în numărul din aprilie 2010. Alături de satele Slavonice, din Cehia, Koguva, din Estonia, Plios, din Rusia, și de orășelul Kotor, din Muntenegru, Viscri a făcut parte din minoritatea de localități est-europene incluse în această selecție, restul aflându-se în vestul continentului sau în Grecia.



marți, 27 noiembrie 2012

Una dintre cele mai frumoase case din lume...



Arhitectul Ileana Mavrodin a construit Casa Verde lângă satul Sasca Română, din Banat, pe malul drept al râului Nera. Creaţia sa inedită este singura de la noi din ţară prezentă pe harta construcţiilor ecologice din lume şi a fost desemnată de site-ul Natural Homes una din cele mai frumoase zece case de cob de pe glob.

Cobul este un amestec de pământ lutos, apă, paie şi nisip fără cofraje, cărămizi sau chimicale, asemănător cu vaiuga/ paianta românească.

Proiectul căsuţei de lut a început cu o machetă şi cărămizi test, după care a urmat o construcţie pilot cu un diametru de 4m. În construcţia pereţilor casei au fost folosite şi sticle goale, care oferă o bună izolaţie termică. 

Fereastra mare orientată spre sud este refolosită, iar cele două ferestre mai mici sunt fixe, orientate spre est şi vest şi sunt, în realitate, parbrize de maşină.

Pentru economie de spaţiu, arhitectul a construit o platformă pentru dormit la 2,20m înălţime, iar un copac cu trunchiul curbat a fost crăpat în două pentru realizarea copertinei la intrare. Nişe şi crengi cu forme deosebite au fost folosite ca elemente de decor. Acoperişul a fost acoperit cu vegetaţie.

Încălzirea este realizată prin cuptorul construit din cărămidă.


Pe site-ul oficial al Casei Verzi puteţi afla cum a fost construită căsuţa din cob, etapă cu etapă.

Casa din cob poate costa la fel de mult ca o casă convenţională, dacă se apelează la o firmă de construcţii. Dacă, însă, doriţi să construiţi singuri o astfel de casă, preţul va fi de doar 1/10. Casa Verde construită de Ileana Mavrodin şi de colegii săi a costat 2.000 de dolari, în 2004, din care 400 de dolari a fost preţul terenului.
"Majoritatea cladirilor în care traim şi muncim sunt lipsite de “suflet” şi cu un impact nociv asupra mediului; există o nevoie reală pentru un alt fel de arhitectură: fie că e numită Verde, Alternativă, Ecologică, de Pamânt sau Organică, încercari se fac în toate colţurile lumii. Numai unindu-ne forţele pentru sensibilizarea opiniei publice şi câştigarea încrederii că această tehnică tradiţională, aflată chiar la ‘picioarele’ noastre, poate fi un raspuns la unele din problemele cu care lumea modernă se confruntă", scrie Ileana Mavrodin pe site-ul său.

marți, 13 noiembrie 2012

O noua descoperire arheologica pe traseul autostrazii Sibiu-Orastie


Un fragment ceramic inscriptionat cu simboluri necunoscute, ce ar putea dovedi existenta scrisului in neoliticul timpuriu, a fost descoperit de arheologi pe santierul autostrazii Sibiu-Orastie, la nord de Miercurea Sibiului, a anuntat, miercuri, directorul Muzeului National Brukenthal, Sabin Luca, citat de Mediafax.

Sabin Luca, directorul Muzeului National Brukenthal din Sibiu, institutie care a coordonat lucrarile de cercetare arheologica pe traseul autostrazii Sibiu – Orastie – lotul 3, a prezentat, miercuri, intr-o conferinta de presa, un fragment ceramic descoperit intr-un complex de locuinte datate de dinainte de anul 6.000 i. Hr.

Fragmentul ar putea dovedi ca in perioada respectiva existau sisteme de scriere si, potrivit lui Sabin Luca, este “singurul fragment cunoscut, din acest moment cronologic, cu astfel de simboluri”.
“Eu sunt zguduit. Am organizat nu stiu cate simpozioane, am publicat nu stiu cate volume internationale cu semne, simboluri, cautand sa destructurez ideea dupa care in perioada asta existau sisteme de scriere. Eu tot timpul am zis ca exista sisteme de comunicare care nu inseamna scriere, ci simboluri. Nu stiu ce sa zic in cazul acesta, e ceva ordonat, cu simboluri variabile, dar va dati seama ca nu e ornament. E clar ca e un sistem de punere a ceva intr-o ordine, cu tipuri diverse si va ramane un prilej de dispute. Cand va aparea in lumea internationala va starni o furtuna”, a afirmat directorul Muzeului National Brukenthal.
Complexul de locuinte a fost descoperit in situl arheologic denumit “Miercurea Sibiului 2″, localizat la nord de orasul Miercurea Sibiului, pe Valea Garbovei, si atesta primul val de neolitizare din Romania.
“Am avut sansa sa descoperim inca un sit din primul val de neolitizare din Romania. (…) Acesta se datoreaza unor comunitati care au venit in vremea aceea undeva dinspre Macedonia, cele mai apropiate analogii pentru materialele descoperite se afla in Macedonia sarba si cea greceasca, deci nordul Greciei. E ciudat, dar asta este istoria. Din punct de vedere stiintific este o descoperire deosebita”, a declarat Sabin Luca.
Arheologii sibieni au explorat trei locuinte, alaturi de cuptoare si mii de fragmente de ceramica, dar ar mai putea fi, dupa calculele lor, alte trei – patru locuinte din aceasta perioada ramase neexplorate, in apropiere.
“Aceste descoperiri ne arata ca aceste comunitati au venit navalnic cu noua tehnologie a neoliticului cunoscuta: agricultura, cresterea animalelor, arhitectura de alt tip, alte relatii sociale, fata de vanatorii ce stateau pe aici, si au stapanit locul, mai intai in aceasta zona – Oltenia, o parte din Banat si jumatatea de vest a Transilvaniei”, a explicat Sabin Luca.
Sapaturile au fost realizate la o adancime de aproximativ cinci metri, in perioada martie – iunie a.c.
“Oricat ne-am fi caznit nu am fi reusit sa descoperim situl prin mijloace academice fiindca au fost 4 – 5 metri adancime, la un moment dat a cazut drumul tehnologic din cauza adancimii mari a sapaturilor. Cu niciun mijloc de detectie actual nu se putea descoperi acest sit. Nimeni nu sapa cu harletul la patru metri sperand ca va descoperi ceva”, a mai spus directorul muzeului din Sibiu.
In situl Miercurea Sibiului 2 au fost gasite, in total, 29 de complexe cu material arheologic, ce apartin neoliticului timpuriu – cultura Starcevo-Cris, primei epoci a fierului si perioadei Evului Mediu timpuriu.



miercuri, 7 noiembrie 2012

In trecutul indepartat, pe teritoriul Romaniei...


Epoca străveche   
Pământul pe care locuim noi – România de azi, situată aproximativ în centrul continentului Europa – a oferit condiţii de trai din vremurile cele mai îndepărtate. Cum arătau însă acei oameni pe care îi numim „primitivi”? Ei erau lipsiţi de toate bunurile pe care tot oamenii le vor adăuga în decursul timpului. Numai păsările cunoşteau tainele văzduhului, iar peştii pe cele ale adâncurilor mării; roata încă nu se inventase, iar uriaşele distanţe erau parcurte cu piciorul. Grupurile umane trebuiau să lupte din greu pentru a supravieţui, să-şi procure cele necesare traiului şi să se apere de animalele sălbatice.

Ce ne spune pământul? 
Arheologii au descoperit în pământ urme de viaţă ale acelor oameni primitivi: unelte, arme, podoabe. Vestigiile ne arată felul cum trăiau, cu ce se ocupau şi adesea chiar ce credinţe aveau. S-a putut dovedi că viaţa la Dunăre şi Carpaţi este străveche, dar mai cu seamă că de atunci ea a curs neîntrerupt, venind spre vremurile noastre. Până nu de mult, cele mai vechi urme descoperite erau cele de pe Valea Dârjovului (jud. Olt) – pietre de râu cioplite la unul dintre capete, şi care aparţinuseră primilor oameni ce au trăit cu 1.000.000 de ani î.Hr. Se pare însă că viaţa este mult mai veche la noi, concluzie trasă în urma unor noi descoperiri.

Epoca pietrei   
La începutul existenţei lor, oamenii trăiau o viaţa grea şi nesigură. Adunaţi în cete mai mici sau mai mari umblau din loc în loc pentru a găsi în natură de mâncare: fructe din arbori, rădăcinile unor plante, peşti din apele râurilor, mici animale. Îmbrăcămintea lor era sumară deoarece clima era caldă. Dormeau sub cerul liber, pe terasele râurilor sau adesea în scorburile copacilor. Treptat, răcindu-se clima, au găsit adăpost în peşteri. Dar cel mai mare rol în îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă l-au avut uneltele. Primele unelte au fost din piatră cioplită. De aceea, aceasta epocă se numeşte Paleolitic, fiind datată pe teritoriul ţării noastre între 600.000 – 5.500 î.Hr. Uneltele s-au perfecţionat mereu. Acestora li s-au adăugat cele din lemn şi os; erau folosite şi oale din lut, lucrate cu mâna. Din aceste vremuri s-au descoperit urme de locuire la Ripiceni, Cioclovina, Bucureşti şi în alte localităţi.


Bărbaţii organizau vânătoarea de mamuţi, animale foarte mari. Vânătoarea era plină de primejdii. Omul era superior animalelor nu prin forţa fizică, ci prin gandire şi inventivitate. Urmau calea mamuţilor şi, când unul dintre ei se răzleţea de turmă, îl speriau cu strigăte şi îl goneau spre o groapă anume săpată şi acoperită cu crengi înfrunzite. Mamutul cădea în capcană şi era ucis cu lovituri de bâte şi bolovani. Carnea era consumata la început crudă.

Descoperirea şi producerea focului   
Focul a jucat un rol covârşitor în viaţa omului primitiv. El a fost obţinut pe cale naturală: fulgerele aprindeau pădurile sau copacii răzleţi. Mai întâi, a învăţat să-l păstreze, apoi a izbutit să-l producă, fie prin frecarea a două lemne uscate, fie prin scăpărarea a două pietre. Focul a oferit două daruri: lumina şi căldura. Apoi, omul se putea apăra mai uşor de animalele sălbatice, care se speriau de foc. Cu vremea, îl va putea folosi şi la prepararea hranei. Oasele de animale serveau la confecţionarea undiţelor (harpoanelor) pentru prins peşte.

Alte progrese   
Colectivităţile umane se înmulţesc şi se organizează mai bine. Uneltele sunt acum din piatră şlefuită. De aceea, aceasta epocă se numeşte Neolitic. Pe teritoriul ţării noastre se întinde intre 5.500 – 1.800 î.Hr. Uneltele sunt acum mai ascuţite şi mai bune. Pieile şi blănurile de animale sunt folosite pentru veşminte. Se inventează arcul şi săgeata. Au dispărut animalele gigantice şi în peisajul codrului şi-au făcut apariţia animale mai mici: câinele, porcul, boul, calul etc. Cu ajutorul săgeţii, vânatul este mai uşor. Oamenii izbutesc să domesticească unele animale. Devin mai statornici. Se leagă de un anumit pământ, pe care încep să-l cultive, fac agricultură, îşi construiesc locuinţe, folosind piatra şi lemnul pentru ridicarea lor. Urme de aşezări din aceste timpuri s-au descoperit la Bucureşti, Cucuteni, Ariuşd, Hamangia, Caşolţ, Boian, Vădastra şi în alte multe localităţi.

Primele reprezentări artistice   
Cu timpul, oamenii acelor vremi au început să-şi exprime credinţele prin imagini ce vădesc un autentic simţ artistic. Crezând în magie, ei reprezentau cât mai real imaginea animalelor rănite, sperând să influenţeze astfel favorabil desfăşurarea ulterioară a vânătorii. Acestea pot fi considerate primele manifestări de artă. Ele au fost descoperite pe pereţii peşterilor (arta rupestră).

Pe teritoriul României s-au găsit puţine urme de asemenea artă, cum ar fi picturile pe stâncă de la Lăpuş (jud. Sălaj). Probabil vremea a măcinat şi a şters aceste urme. Simţul artistic se dezvăluie şi în împodobirea vaselor din lut cu diferite motive. Se realizează şi statuete. Mărturie a talentului sunt, de pildă, cele două statuete din lut ars, reprezentând un bărbat şi o femeie, descoperite la Hamangia, lângă Cernavodă. Datorită poziţiei sugestive în care este reprezentat bărbatul, arheologii l-au numit „Gânditorul”.

Epoca metalelor   
Oamenii au facut noi descoperiri. Cea mai importantă a fost confecţionarea uneltelor din metale. Nu le-au părăsit nici pe cele din piatră, lemn şi os. Dar metalul era mai dur şi mai rezistent. Primul metal folosit a fost arama. Mai bun decât aceasta s-a dovedit bronzul.

Aflarea şi folosirea minereurilor de fier au însemnat o adevărată revoluţie. În locul brăzdarului de plug din piatră sau lemn, care se distrugea uşor, au pus brăzdar de fier. Cu ajutorul roţii, olarul produce mai multe vase din lut şi de calitate mai bună.

Din această epocă, ce se cuprinde pe teritoriul României între 1.800 î.Hr. – 106 d.Hr., s-au făcut multe descoperiri arheologice, cele mai cunoscute fiind la Monteoru, Gârla Mare, Pecica, Poiana, Ferigele, Oradea, Lechinţa de Mureş şi altele. Ceramica este bogat ornamentată, iar ceaşca dacică – cea mai caracteristică prezenţă.

Sfârşitul epocii gentilice    
Prefacerile se înmulţesc. Oamenii devin tot mai statornici şi mai pricepuţi în munca lor. Se organizează în colectivităţi mari, numite triburi. Uneltele s-au perfecţionat, produsele sunt tot mai multe şi sunt schimbate între triburi. Încep însă şi războaiele între comunităţile tribale. Unele triburi înving, altele sunt învinse şi supuse. Dispare vechea egalitate ce domnise în vremurile trecute. Unii devin mai bogaţi decât alţii. Epoca gentilică ia sfârşit, oamenii trăitori atunci pe pământul de la Dunăre şi Carpaţi intrând într-o altă treaptă a istoriei.

(Petru Demetru Popescu, Istoria Românilor pentru toţi copiii, Ed. Coresi, 1999,  pag. 8-12)