vineri, 30 decembrie 2011

Daca as trai din nou...

“Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa… m-aş fi culcat să mă odihnesc atunci când mă simţeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi. Aş fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir, în loc să o las să se topească în cămară…

Aş fi vorbit mai puţin şi aş fi ascultat mai mult… Aş fi invitat prieteni la masă chiar dacă era o pată pe covor şi canapeaua trebuia ştearsă.

Aş fi mâncat popcorn în camera “bun㔺i nu mi-aş mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia să aprindă focul în şemineu. Mi-aş fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinereţile lui…

N-aş fi insistat niciodată să mergem cu geamurile maşinii închise într-o zi frumoasă de vară doar pentru că părul meu a fost proaspăt coafat şi fixat… Aş fi stat întinsă pe pajişte cu capul pe iarbă…

Aş fi plâns şi râs mai puţin privind televizorul şi mai mult privind viaţa…

Dar, cel mai mult, să am o a doua şansă la viaţă, aş preţui fiecare moment, l-aş privi cu adevărat … l-aş trăi … Nu m-aş mai agita atât de mult pentru lucruri meschine şi mărunte.

Nu vă faceţi griji din cauza celor care nu vă simpatizează, sau mai mult, n-ar trebui să vă intereseze cine ce face… În schimb, să preţuim prietenii pe care îi avem şi oamenii care ne iubesc… Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat… si la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătăţim mintea, trupul, sufletul, emoţiile.”

Emma Bombeck
(rânduri scrise după ce a aflat că este bolnavă de cancer)

duminică, 25 decembrie 2011

Fata de masa

Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare deplorabila... Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba...

Muncesc din greu, rapara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si... termina totul pe 18 decembrie! Pe 19 insa incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral... Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica. Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei (EBG)... Apoi ii povesteste ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar... e ultima data ca-l mai vede... Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica... Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa...

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi. Cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa... Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta...

Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun...

(Intamplare adevarata povestita de un preot pentru a ilustra "misterioasele cai ale Domnului".)


Doamne, Tata, binecuvanteaza-mi familia si prietenii si da-le ceea ce stii Tu ca au nevoie! Umple-le vietile cu pacea Ta, cu prosperitate si cu puterea binelui, aducandu-i astfel mai aproape de Tine! Amin.
.

sâmbătă, 24 decembrie 2011

7 lucruri pe care nu le stiai despre Craciun


1. În ciuda percepției populare, Biblia nu menționează o dată specifică a nașterii lui Hristos. De fapt, majoritatea istoricilor cred că El a fost născut cel mai probabil în primăvară, drept consecință a descrierii din Biblie a animalelor păstorilor. Însă, în cel de-al IV-lea secol, când Biserica Catolică a decis să declare data nașterii lui Iisus ca sărbătoare oficială, Papa Iuliu I a ales 25 decembrie. S-a întâmplat ca data să coincidă cu festivalul păgân numit Saturnalia.

2. La 5 luni de la începerea Primului Război Mondial, trupele de pe frontul vestic au luat o pauză de la luptat în timpul Ajunului Crăciunului pentru a cânta colinde pe câmpul de luptă. Dimineața următoare, soldații germani au apărut din șanț și au început să se apropie de forțele aliate în timp ce cântau “Merry Christmas” în engleză. Din fericire, nu a fost o capcană; zeci de luptători britanici au ieșit să îi salute, iar alții chiar au făcut schimb de țigări drept cadouri. Numit mai târziu Armistițiul de la Crăciun din 1914, a fost unul dintre ultimele exemple de cavalerism.

3. Din anul 1659 până în 1681, etalarea spiritului Crăciunului în Boston putea duce la o amendă de 5 șilingi, deoarece Crăciunul era ilegal. Este oarecum surprinzător că aceleași minți puritanice au creat primul amestec eggnog la reședința Căpitanului John Smith din Jamestown. Crăciunul era atât de neimportant în timpul începutului Americii, astfel încât după Războiul de Independență, Congresul nici nu s-a deranjat să ofere o zi liberă pentru celebrarea sărbătorii și a decis să se țină prima zi de Crăciun în anul 1789. A durat aproape un secol pentru a fi declarată sărbătoare federală de către Congres.

4. Autorul cunoscut pentru crearea Călărețul fără Cap a creat, de asemenea, și imaginea clasică a lui Moș Crăciun zburând cu o sanie. În seria lui de povestioare din 1819 ”The Sketch Book of Geoffrey Crayon”, Washington Irving a descris un vis în care Sfântul Nicolae zbura cu ajutorul unui vagon ușor. Poveștile au devenit așa de cunoscute, încât au dus la reînvierea Crăciunului în diferite state și chiar și Charles Dickens a declarat că l-au inspirat lucrările lui Irving în crearea "A Christmas Carol".

5. Ca și Energizer Bunny, Rudolph a început tot dintr-o reclamă. Un copywriter numit Robert L. May a creat pentru prima dată renul pentru a atrage cumpărătorii din Montgomery Ward. Nici Frosty the Snowman nu a putut scăpa industriei publicității; un producător de whiskey din 1890 l-a folosit pe Frosty pe ambalaj pentru a oferi o imagine de sărbătoare. După aceea, omul de zăpadă a apărut și la următoarele băuturi: berea Miller, Jack Daniel’s, Ballantine, berea Rheingold, berea Schlitz Schenley, berea Oretel, Chivas Regal scotch, Fort Pitt, berea Mount Whitney și Four Roses.

6. În anul 1965 doi astronauți au descoperit în drumul lor spre orbită ceva ce nu putea fi identificat. Înnebuniți, au contactat Mission Control. După multe minute de liniște, inginerii de la Cape Canaveral au început să audă sunetul slab al clopotelor de la o sanie urmată de o redare a melodiei “Jingle Bells” la muzicuță…cântată de cei doi astronauți. Bărbații au donat muzicuța și clopotele la National Museum of Space & Aeronautics din Washington, unde sunt arătate vizitatorilor.

7. Potrivit legendelor celtice și teutonice, vâscul este magic – poate vindeca răni, crește fertilitatea, aduce noroc și alungă spiritele rele. Tradiția sărutatului sub vâsc nu s-a manifestat până în era Victoriană, o origine surprinzătoare dată de comportamentul arțăgos și reținut din punct de vedere sexual. De fapt, nu era deloc surprinzător.

joi, 15 decembrie 2011

Lucruri mai puţin cunoscute

 despre unele dintre cele mai marcante figuri ale istoriei omenirii:


1) Autograful lui Iulius Caesar are o valoare de 2 milioane de dolari, doar cã pânã acum nu s-a descoperit niciunul.

2) Charles Dickens obişnuia sã doarmã cu faţa spre nord. Credea cã astfel îşi va putea îmbunãtãţi scrisul.

3) Cele mai cunoscute personaje din lumea occidentalã pentru chinezi sunt Iisus Hristos, Richard Nixon şi Elvis Presley.

4) Casa în care Thomas Jefferson a redactat Declaraţia de Independenţã a fost înlocuitã cu o tarabã la care se vând hamburgeri.

5) Premiul Nobel a rezultat în urma unei modificãri testamentare târzii a lui Alfred Nobel, care nu dorea rãmânã în memoria omenirii ca inventatorul dinamitei.

6) Cineva a cheltuit suma de 14.000 de dolari pentru sutienul pe care Marilyn Monroe l-a purtat în filmul ”Some like It Hot”.

7) În timpul primului rãzboi mondial viitorul papã Ioan al XXIII a fost sergent în armata italianã.

8) Lui Albert Einstein i s-a oferit o datã preşedinţia Israelului, pe care acesta a refuzat­-o pe motiv cã nu se descurcã cu rezolvatul problemelor.

9) Ecaterina cea Mare a Rusiei a elaborat o lege care interzicea beţia la petrecerile sale înainte de 9 seara.

10) În timpul Elisabetei I a Angliei s-a impus o taxã pe barbã.

11) Ernest Bevin, ministrul muncii în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, a abandonat şcoala la vârsta de 11 ani.

12) Unul dintre cadourile primite de regina Victoria cu ocazia casãtoriei consta într-o bucatã de brânzã cu diametrul de 3 metri.

13) Issac Newton era obsedat de ştiintele oculte şi de supranatural.

14) Marie Curie, de douã ori laureatã a premiului Nobel, nu a putut deveni membrã a Academiei Franceze pentru cã era femeie.

15) John D. Rockefeller a cheltuit în toatã viata sa peste 500.000.000 de dolari.

16) Lady Astor i-a spus o datã lui Winston Churchill: ”dacã ai fi soţul meu, ţi-aş pune otravã în cafea”, la care el a rãspuns: ”dacã ai fi soţia mea, aş bea-o”.

17) Napoleon Bonaparte este cel care a elaborat designul steagului italian.

18) Singura persoanã a cãrei zi de naştere este sãrbãtoare legalã pe tot teritoriul SUA este George Washington.

19) Regele Solomon al Israelului a avut mai bine de 700 de soţii, precum şi sute de amante.

20) Regina Ana a Angliei (1665-1714) a trãit mai mult decât toţi cei 17 copii ai sãi.

21) În 1944 Fidel Castro a fost ales cel mai bun atlet al Cubei.

22) Mozart nu a frecventat niciodatã şcoala.

.

marți, 13 decembrie 2011

Sergiu Paşca si cel mai important studiu despre cauzele autismului

- interviu cu Segiu P. PAŞCA, cercetător la Stanford -

Aiudul e un mic orăşel săsesc pe care îl poţi traversa în maximum zece minute, însă aici se întoarce din cînd în cînd să-şi viziteze familia tînărul cercetător român Sergiu Paşca, postdoc în prestigiosul laborator al Dr. Dolmetsch de la Universitatea Stanford. La doar 29 de ani, Sergiu se poate lăuda ca fiind prim autor al unuia dintre cele mai importante studii despre cauzele autismului, publicat recent în prestigioasa revistă Nature Medicine. Descoperirea a făcut vîlvă peste Ocean fiind prima în care cercetătorii au reuşit să studieze neuronii pacienţilor cu autism şi să testeze o substanţă capabilă să schimbe defectele constatate. Deşi de importanţă majoră, studiul a fost ignorat de presa românească, care dă însă întîietate diverselor terapii hilare, perdante şi ineficiente, promovate de uriaşe maşini publicitare.

Aţi plecat din România ca să vă puteţi desfăşura, în condiţii optime, munca de laborator. De unde atracţia pentru munca de cercetare, o muncă care presupune multe sacrificii, mai ales pentru un tînăr?

Mi-am dorit să fac cercetare ştiinţifică încă înainte de a studia medicina la Cluj, din liceu cînd participam la olimpiadele de chimie. Apoi, pe parcursul facultăţii, mi-a devenit foarte clar că asta e ceea ce vreau să fac, că nu există satisfacţie mai mare decît aceea de a descoperi ceva complet nou. Mai mult decît atît, am simţit multă frustrare văzînd cît de puţin putem face ca medici pentru pacienţii cu boli neurologice şi psihiatrice. Ca urmare, interesul meu s-a îndreptat înspre înţelegerea bazelor neurobiologice ale acestor boli, în speranţa că de aici vor veni noi ţinte terapeutice.

Cum aţi ajuns din Cluj la Stanford? Ce nu oferă România tinerilor cercetători?

Am fost implicat în activitatea de cercetare ştiinţifică încă din anul II de facultate. Am început să fac cercetare sub îndrumarea doamnei conferenţiar dr. Maria Dronca de la Catedra de Biochimie, din Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca. Interesul meu a fost încă de la început îndreptat spre înţelegerea mecanismelor biologice ale bolilor neuropsihiatrice, în special a autismului. Cu sprijinul doamnei conferenţiar Dronca şi, la început, cu foarte puţine resurse materiale, am publicat primul articol într-o revistă ştiinţifică internaţională. În acest studiu, şi apoi în alte cîteva articole publicate în următorii ani, grupul nostru a identificat prezenţa unor anomalii specifice, metabolice şi enzimatice, la pacienţii cu autism. Pe parcursul facultăţii, am lucrat în cercetare şi la Centrul de Cercetări Neurale şi Cognitive (Coneural) din Cluj, la Institutul „Max Planck“ pentru Cercetarea Creierului din Frankfurt – Germania şi cu domnul doctor Andrei Miu la Facultatea de Psihologie din UBB Cluj. În ultimul an de facultate mi-am încercat norocul şi am aplicat pentru o poziţie postdoctorală la Universitatea Stanford în laboratorul domnului doctor Ricardo Dolmetsch. Am fost invitat la interviu, apoi am primit o bursă (IBRO Outstanding Research Fellowship) şi în ianuarie 2009 am plecat spre California.

Cred că formarea tinerilor români în cercetare în străinătate e extrem de importantă. Foarte mulţi dintre cercetătorii din ţări extrem de competitive în cercetare – ca Germania sau Japonia – merg şi se formează în Statele Unite. Cred că e foarte important ca tot mai mulţi tineri români să meargă la doctorat şi la studii postdoctorale în străinătate şi apoi să se întoarcă în ţară ca formatori şi profesionişti capabili să intre în competiţia internaţională. Datorită măsurilor luate de Guvern în ultimii ani, sistemul de cercetare românesc se schimbă în bine şi mi se pare că România oferă tot mai mult tinerilor cercetători. Dar acest proces de schimbare nu va fi scurt şi cu siguranţă va mai dura pînă cînd România să devină realmente competitivă în cercetarea biomedicală.

Ultimul articol la care aţi lucrat e legat de mecanisme celulare şi moleculare care contribuie la autism, o tulburare pentru care nu există încă nici un medicament eficient – ceea ce constituie o provocare pentru oamenii de ştiinţă. Ce aduce nou studiul dvs.?

Cercetarea autismului şi a bolilor psihiatrice, în general, este foarte dificilă pentru că nu avem acces direct la celulele din creier care sînt afectate de boală. În momentul actual, în cercetarea autismului, există două abordări în încercarea de a identifica bazele celulare şi de circuit: utilizarea de creiere obţinute de la pacienţi care au decedat sau utilizarea de rozătoare modificate aşa încît să poarte mutaţii genetice asociate cu autismul. Cred că e uşor de înţeles că aceste abordări nu sînt ideale: neuronii obţinuţi post-mortem nu mai sînt activi metabolic şi electric, iar modelarea unei boli mentale unic-umane la rozătoare nu e lipsită de controverse legate de validitate. În articolul nostru publicat în revista Nature Medicine, utilizăm o metodă nouă de abordare a patogenezei (mecanismelor) autismului prin derivarea non-invazivă în laborator de neuroni activi de la pacienţi cu autism. Procesul durează mult şi e laborios, însă e uşor de înţeles conceptual. Pe scurt, recoltăm celule din piele de la pacienţi cu autism şi de la subiecţi sănătoşi şi, cu ajutorul unor factori de transcripţie (gene) purtaţi de viruşi, transformăm aceste celule din piele în celule care seamănă foarte mult cu celulele stem (numite celule stem-induse sau, în engleză, iPSC – induced pluripotent stem cells). Celulele stem pot fi diferenţiate în orice celulă din ţesuturile corpului uman, aşa că noi, în laborator, am ghidat aceste celule stem-induse obţinute de la pacienţi şi de la subiecţi sănătoşi în neuroni printr-un proces de diferenţiere ce durează aproximativ şase săptămîni. Aceşti neuroni sînt activi electric şi pot fi menţinuţi pe perioade relativ lungi în laborator pentru studiu. Pentru acest articol, echipa noastră s-a concentrat pe o subformă de autism numită sindromul Timothy, care este cauzat de o mutaţie punctiformă (adică o singură literă din codul genetic este schimbată cu o altă literă) într-un canal de calciu din membrana celulară. Pentru prima dată, am reuşit să obţinem în plăcuţe de laborator neuroni de la aceşti pacienţi, printr-o modalitate neinvazivă. Apoi, am rulat o baterie de teste să vedem ce e anormal cu aceşti neuroni. Foarte interesant a fost să observăm că neuronii de la pacienţi introduceau mai mult calciu în celule atunci cînd erau activaţi şi produceau în exces dopamină şi noradrenalină, substanţe chimice utilizate în comunicarea dintre neuroni. În plus, celulele de la pacienţi formează mai puţini neuroni care asigură comunicarea dintre cele două emisfere în creier. Pe lîngă utilizarea pentru înţelegerea mecanismelor bolii, aceşti neuroni pot fi utilizaţi pentru descoperirea de medicamente. În studiul nostru, am identificat o substanţă care poate schimba în mai puţin de 48 de ore expresia anormală a enzimei care produce dopamină şi noradrenalină în exces. Trebuie însă menţionat că substanţa identificată nu are aplicaţie terapeutică imediată din cauza efectelor secundare. Substanţe înrudite cu aceasta ar putea fi mai sigure. În concluzie, articolul nostru arată că se pot obţine în laborator neuroni de la pacienţi cu autism care pot fi studiaţi şi utilizaţi pentru descoperirea de medicamente.

Se vorbeşte mult despre importanţa celulelor stem, însă nu toată lumea înţelege exact despre ce e vorba şi cu atît mai puţin soluţiile inovatoare pe care utilizarea acestora o oferă în medicină. În ce fel descoperirea celulelor stem a deschis noi orizonturi în cercetare?

Celulele stem sînt celule care pot fi diferenţiate în orice fel de celulă din corp. Sînt prezente în stadiile iniţiale de dezvoltare ale embrionului. Potenţialul extraordinar al acestor celule este în special în bolile degenerative. Ideea fiind în a utiliza aceste celule stem pentru a obţine in vitro (adică în plăcuţe în laborator) celulele distruse într-o anumită boală (de exemplu, hepatocite în bolile de ficat sau neuroni dopaminergici în boala Parkinson), celule care, ulterior, pot fi transplantate la pacienţi. Utilizarea celulelor stem umane – ca urmare a faptului că sînt obţinute de la embrioni – a ridicat mai multe discuţii etice. Astfel că, posibilitatea de a reprograma celule deja diferenţiate (ca de exemplu, celule din piele) în celule care arată şi se comportă precum celulele stem izolate de la embrioni (adică celule stem-induse sau iPSC) a fost foarte bine primită.

Ce nume de cercetători români vă vin în minte atunci cînd, de pildă, le povestiţi colegilor de la Stanford despre ţara din care veniţi?

Emil Palade e primul nume care îmi vine în minte. Toată lumea aici ştie de Palade şi de cercetările sale în microscopia electronică a celulei. Paulescu e iarăşi un nume ştiut de unii, iar pentru cei care nu ştiu, îmi face mare plăcere de fiecare dată să povestesc despre prioritatea sa în descoperirea insulinei. Pentru că lucrez în neuroştiinţe (ştiinţele creierului), am deseori ocazia de a menţiona contribuţiile lui Gheorghe Marinescu la neuroştiinţele timpurii.

Care credeţi că sînt principalele direcţii de cercetare în autism? Care sînt priorităţile?

Comunitatea de cercetători care studiază autismul este chiar extinsă azi. Nu puteam spune acelaşi lucru acum 20 de ani. Însă interesul pentru autism a crescut foarte mult în ultimii ani, odată cu creşterea vertiginoasă a numărului de cazuri (la momentul actual se consideră că aproximativ 1 din 100 de copii are o formă de autism). Acum, în sfîrşit, începem să punem piesele de puzzle la un loc. În ultimii ani am început să înţelegem tot mai mult despre genetica autismului (care gene sînt asociate cu autismul) şi cred că în următorii ani vom înţelege mai mult despre contribuţia factorilor de mediu la apariţia autismului. Datorită modelelor animale pentru autism şi a celulelor stem-induse vom învăţa mai mult despre bazele neuronale şi de circuit şi se vor efectua primele screening-uri in vitro de substanţe care ulterior pot fi duse înspre trial-uri clinice şi apoi spre pacienţi. Studiile clinice vor descrie mai bine nuanţele manifestărilor bolii, iar studiile de imagistică vor indica cu mai mare rezoluţie structurile din creier a căror activitate e anormală. Trebuie însă înţeles că autismul nu este o boală – autismul este un grup de boli. Asta înseamnă că există cauze diferite (diferite gene care interacţionează cu diferiţi factori de mediu) şi cel mai probabil terapii diferite. Cîte forme de autism există rămîne de văzut, şi, la fel, rămîne de văzut în ce măsură unele terapii se vor dovedi eficiente în mai multe subforme. La momentul actual însă, doar terapia comportamentală s-a dovedit eficientă în controlarea unor manifestări ale bolii (medicaţia disponibilă este strict simptomatică sau pentru bolile asociate). Oricum, niciodată nu am ştiut mai mult despre creier şi bolile sale decît ştim acum şi, mai important, niciodată pasul de înţelegere nu a fost mai accelerat decît acum.

Reporter Ana DRAGU

luni, 12 decembrie 2011

Every single thing

“Every single thing that has ever happened in your life is preparing you for a moment that is yet to come.”
.

vineri, 9 decembrie 2011

5 regrete

~ de Paulo Coelho ~

1. Mi-as fi dorit sa fi avut curajul sa traiesc cu adevarat, pentru mine, nu conform asteptarilor celorlalti.

2. Mi-as fi dorit sa nu fi muncit atat...

3. Mi-as fi dorit sa fi avut curajul sa-mi exprim sentimentele.

4. Mi-as fi dorit sa fi pastrat legatura cu prietenii mei.

5. Mi-as fi dorit sa-mi fi permis mie insumi sa fiu mai fericit.

Sursa: http://paulocoelhoblog.com/

P.S. - Cu putin efort, cred ca le putem evita... Si, cu siguranta, viata ar fi mult mai frumoasa.
.

The five regrets

by Paulo Coelho

1. I wish I’d had the courage to live a life true to myself, not the life others expected of me.

2. I wish I didn’t work so hard.

3. I wish I’d had the courage to express my feelings.

4. I wish I had stayed in touch with my friends.

5. I wish that I had let myself be happier.

joi, 8 decembrie 2011

Sora geamana a Pamantului


Cercetătorii de la NASA au anunţat că telescopul Kepler a făcut o descoperire uimitoare: o planetă similară Terrei, ce ar fi o gazdă ideală pentru oameni. Este cea mai apropiată planetă de acest tip descoperită până acum, fiind aflată în afara sistemului nostru solar.

"Este o descoperire uimitoare, care va dăinui în istoria omenirii", a comentat Geoff Marcy de la Universitatea din California, unul din pionierii domeniului «vănâtorii de planete».

Planeta proaspăt descoperită se găseşte în "zona Goldilocks", aşa cum este denumită de către astronomi regiunea ideală pentru formele de viaţă similare celor de pe Terra. În zona Goldilocks, planeta nu este nici prea aproape de steaua sa (ca apa să fiarbă), dar nici prea departe (ca apa să îngheţe). Temperatura la suprafaţa planetei descoperite este de 22 grade Celsius, afirmă oamenii de ştiinţă.

Cercetătorii au denumit planeta Kepler-22b şi afirmă că se aseamănă cu Pământul în multe aspecte: orbitează o stea similară cu Soarele, la aproximativ aceeaşi distanţă. Un an pe Kepler-22b durează 290 de zile, iar cercetătorii afirmă că este foarte probabil ca pe suprafaţa planetei să se găsească roci şi apă.

Kepler-22b diferă de Terra într-un singur aspect semnificativ: este de 2,4 ori mai mare decât planeta noastră. De aceea, cercetătorii afirmă că e puţin probabil ca pe suprafaţa acesteia să se găsească forme de viaţă. Cercetătorii spun că este posibil ca planeta să fie acoperită de un ocean imens. Natalie Batalha, cercetător în cadrul echipei Kepler, a afirmat că "nu este deloc imposibil ca acel ocean să găzduiască viaţă".

Kepler-22b se află la 600 de ani-lumină de Pământ, fiind cea mai apropiată planetă similară Terrei descoperită până acum. Cu tehnologia actuală, o navetă spaţială ar avea nevoie de 22 de milioane de ani pentru a efectua o călătorie de pe Terra până la Kepler 22-b.


Sursa: http://www.descopera.ro
.

marți, 6 decembrie 2011

Ce nu ştiai despre Moş Nicolae

~ Articol de Daniela Purcaru

La 6 decembrie, întreaga creştinătate îl omagiază pe Sfântul Ierarh Nicolae. Pentru că şi-a dedicat viaţa ocrotirii copiilor săraci, ziua aceasta este în special o sărbătoare a celor mici, motiv pentru care este numită şi ziua de Moş Nicolae.

Moş Nicolae nu este deloc un personaj de legendă, ci unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai populari sfinţi.
În timpul vieţii, a fost arhiepiscop în cetatea Mira din regiunea Lichia, Asia Mică. Numirea lui s-a petrecut printr-o minune.
După ce arhiereul cetăţii Mira a trecut la Domnul, episcopii s-au rugat ca Dumnezeu să le arate cine este cel mai vrednic dintre ei pentru acel scaun.
Unui episcop i s-a arătat în vis un bărbat luminat, care i-a spus că acela care va păşi primul în biserică a doua zi este viitorul arhiereu.
Episcopul a stat ascuns lângă uşile bisericii, de unde l-a văzut la vremea Utreniei pe Nicolae, intrând în sfântul lăcaş înaintea tuturor.

A fost închis zece ani pentru credinţa lui
În anul 303, sfântul s-a opus împăratului roman Diocleţian, care ceruse să fie venerat ca un zeu. Acest afront adus împăratului l-a costat libertatea.
Vreme de zece ani, a suferit grele încercări în închisoare, apoi a fost eliberat de Împăratul Constantin cel Mare.
Încă o dovadă a puterii credinţei sale este participarea la primul Sinodul Ecumenic de la Niceea, la care a fost combătută erezia lui Arie. El susţinea că Iisus este doar un om cu puteri supranaturale, nicidecum Fiul lui Dumnezeu.
La sinod, atât de încăpăţânat a fost Arie în timpul argumentării şi atât de îngrozit Nicolae de faptul că erezia acestuia putea fi luată în serios, încât l-a pălmuit pe Arie.
Severitatea sfântului a dus şi la apariţia unui obicei: în ajunul zilei în care este prăznuit, copiii neascultători primesc un beţişor ca atenţionare.

Şi-a dedicat viaţa celor săraci
Obiceiul de a primi daruri în dimineaţa de Moş Nicolae în ghetele aşezate la ferestră a apărut ca urmare a unei fapte de milostenie a sfântului. Când a aflat că un tată din cetate era gata să-şi pună capăt zilelor din cauză că nu avea bani pentru a-şi mărita cele trei fete.
Se spune că sfântul a adus fiecărei tinere câte o punguţă cu galbeni, pe care i-a aruncat în casa lor, pe fereastră, iar monedele s-au împrăştiat în încălţămintea fetelor şi în şosetele lor.
Tot de dragul celor sărmani, după ce părinţii săi s-au mutat la Domnul, Sfântul Nicolae a împărţit săracilor toată averea moştenită de la ei şi s-a dedicat propovăduirii credinţei lui Hristos.


La Biserica Sfântul Gheorghe Nou din centrul Bucureştiului, este păstrată mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae.

Sân Nicoară, o victorie a binelui
Simbolul dărniciei Domnului, Sfântul Nicolae este întruchipat în tradiţia populară ca un moş cu barba albă, călare pe un cal alb, care anunţă îmbătrânirea anului.
Este numit Sân’ Nicoară, de la grecescul nikao, care înseamnă „a învinge”. Sărbătoarea lui este o celebrare a victoriei binelui, de aici şi popularitatea ei, mai ales în Transilvania, unde s-au ridicat multe lăcaşe sfinte care-i poartă hramul.

Protector al corăbierilor
Încă din timpul vieţii, sfântul a fost binecuvântat de Domnul cu harul de a săvârşi minuni. Câteva s-au petrecut pe mare, de aceea Sfântul Nicolae este considerat şi ocrotitorul celor care călătoresc pe ape şi al marinarilor.
Odată, în drum spre Palestina, la Locurile Sfinte, prin rugăciune şi post a oprit o furtună dezlănţuită pe mare şi a salvat un corăbier de la înec. Tot el este de ajutor şi credincioşilor care suferă de boli incurabile.
Moaştele lui se află la Biserica San Nicola din Bari, în Italia, din anul 1087, când cetatea Mira a fost invadată de ismailiteni. Chiar sfântul i s-a arătat unui preot din Bari şi i-a cerut să-i fie mutate sfintele moaşte.

luni, 5 decembrie 2011

Om mare

"Nici un om nu este numit om mare, daca si-a pierdut sufletul de copil!"
.