vineri, 30 decembrie 2011

Daca as trai din nou...

“Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa… m-aş fi culcat să mă odihnesc atunci când mă simţeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi. Aş fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir, în loc să o las să se topească în cămară…

Aş fi vorbit mai puţin şi aş fi ascultat mai mult… Aş fi invitat prieteni la masă chiar dacă era o pată pe covor şi canapeaua trebuia ştearsă.

Aş fi mâncat popcorn în camera “bun㔺i nu mi-aş mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia să aprindă focul în şemineu. Mi-aş fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinereţile lui…

N-aş fi insistat niciodată să mergem cu geamurile maşinii închise într-o zi frumoasă de vară doar pentru că părul meu a fost proaspăt coafat şi fixat… Aş fi stat întinsă pe pajişte cu capul pe iarbă…

Aş fi plâns şi râs mai puţin privind televizorul şi mai mult privind viaţa…

Dar, cel mai mult, să am o a doua şansă la viaţă, aş preţui fiecare moment, l-aş privi cu adevărat … l-aş trăi … Nu m-aş mai agita atât de mult pentru lucruri meschine şi mărunte.

Nu vă faceţi griji din cauza celor care nu vă simpatizează, sau mai mult, n-ar trebui să vă intereseze cine ce face… În schimb, să preţuim prietenii pe care îi avem şi oamenii care ne iubesc… Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat… si la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătăţim mintea, trupul, sufletul, emoţiile.”

Emma Bombeck
(rânduri scrise după ce a aflat că este bolnavă de cancer)

duminică, 25 decembrie 2011

Fata de masa

Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare deplorabila... Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba...

Muncesc din greu, rapara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si... termina totul pe 18 decembrie! Pe 19 insa incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral... Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica. Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei (EBG)... Apoi ii povesteste ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar... e ultima data ca-l mai vede... Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica... Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa...

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi. Cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa... Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta...

Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun...

(Intamplare adevarata povestita de un preot pentru a ilustra "misterioasele cai ale Domnului".)


Doamne, Tata, binecuvanteaza-mi familia si prietenii si da-le ceea ce stii Tu ca au nevoie! Umple-le vietile cu pacea Ta, cu prosperitate si cu puterea binelui, aducandu-i astfel mai aproape de Tine! Amin.
.

sâmbătă, 24 decembrie 2011

7 lucruri pe care nu le stiai despre Craciun


1. În ciuda percepției populare, Biblia nu menționează o dată specifică a nașterii lui Hristos. De fapt, majoritatea istoricilor cred că El a fost născut cel mai probabil în primăvară, drept consecință a descrierii din Biblie a animalelor păstorilor. Însă, în cel de-al IV-lea secol, când Biserica Catolică a decis să declare data nașterii lui Iisus ca sărbătoare oficială, Papa Iuliu I a ales 25 decembrie. S-a întâmplat ca data să coincidă cu festivalul păgân numit Saturnalia.

2. La 5 luni de la începerea Primului Război Mondial, trupele de pe frontul vestic au luat o pauză de la luptat în timpul Ajunului Crăciunului pentru a cânta colinde pe câmpul de luptă. Dimineața următoare, soldații germani au apărut din șanț și au început să se apropie de forțele aliate în timp ce cântau “Merry Christmas” în engleză. Din fericire, nu a fost o capcană; zeci de luptători britanici au ieșit să îi salute, iar alții chiar au făcut schimb de țigări drept cadouri. Numit mai târziu Armistițiul de la Crăciun din 1914, a fost unul dintre ultimele exemple de cavalerism.

3. Din anul 1659 până în 1681, etalarea spiritului Crăciunului în Boston putea duce la o amendă de 5 șilingi, deoarece Crăciunul era ilegal. Este oarecum surprinzător că aceleași minți puritanice au creat primul amestec eggnog la reședința Căpitanului John Smith din Jamestown. Crăciunul era atât de neimportant în timpul începutului Americii, astfel încât după Războiul de Independență, Congresul nici nu s-a deranjat să ofere o zi liberă pentru celebrarea sărbătorii și a decis să se țină prima zi de Crăciun în anul 1789. A durat aproape un secol pentru a fi declarată sărbătoare federală de către Congres.

4. Autorul cunoscut pentru crearea Călărețul fără Cap a creat, de asemenea, și imaginea clasică a lui Moș Crăciun zburând cu o sanie. În seria lui de povestioare din 1819 ”The Sketch Book of Geoffrey Crayon”, Washington Irving a descris un vis în care Sfântul Nicolae zbura cu ajutorul unui vagon ușor. Poveștile au devenit așa de cunoscute, încât au dus la reînvierea Crăciunului în diferite state și chiar și Charles Dickens a declarat că l-au inspirat lucrările lui Irving în crearea "A Christmas Carol".

5. Ca și Energizer Bunny, Rudolph a început tot dintr-o reclamă. Un copywriter numit Robert L. May a creat pentru prima dată renul pentru a atrage cumpărătorii din Montgomery Ward. Nici Frosty the Snowman nu a putut scăpa industriei publicității; un producător de whiskey din 1890 l-a folosit pe Frosty pe ambalaj pentru a oferi o imagine de sărbătoare. După aceea, omul de zăpadă a apărut și la următoarele băuturi: berea Miller, Jack Daniel’s, Ballantine, berea Rheingold, berea Schlitz Schenley, berea Oretel, Chivas Regal scotch, Fort Pitt, berea Mount Whitney și Four Roses.

6. În anul 1965 doi astronauți au descoperit în drumul lor spre orbită ceva ce nu putea fi identificat. Înnebuniți, au contactat Mission Control. După multe minute de liniște, inginerii de la Cape Canaveral au început să audă sunetul slab al clopotelor de la o sanie urmată de o redare a melodiei “Jingle Bells” la muzicuță…cântată de cei doi astronauți. Bărbații au donat muzicuța și clopotele la National Museum of Space & Aeronautics din Washington, unde sunt arătate vizitatorilor.

7. Potrivit legendelor celtice și teutonice, vâscul este magic – poate vindeca răni, crește fertilitatea, aduce noroc și alungă spiritele rele. Tradiția sărutatului sub vâsc nu s-a manifestat până în era Victoriană, o origine surprinzătoare dată de comportamentul arțăgos și reținut din punct de vedere sexual. De fapt, nu era deloc surprinzător.

joi, 15 decembrie 2011

Lucruri mai puţin cunoscute

 despre unele dintre cele mai marcante figuri ale istoriei omenirii:


1) Autograful lui Iulius Caesar are o valoare de 2 milioane de dolari, doar cã pânã acum nu s-a descoperit niciunul.

2) Charles Dickens obişnuia sã doarmã cu faţa spre nord. Credea cã astfel îşi va putea îmbunãtãţi scrisul.

3) Cele mai cunoscute personaje din lumea occidentalã pentru chinezi sunt Iisus Hristos, Richard Nixon şi Elvis Presley.

4) Casa în care Thomas Jefferson a redactat Declaraţia de Independenţã a fost înlocuitã cu o tarabã la care se vând hamburgeri.

5) Premiul Nobel a rezultat în urma unei modificãri testamentare târzii a lui Alfred Nobel, care nu dorea rãmânã în memoria omenirii ca inventatorul dinamitei.

6) Cineva a cheltuit suma de 14.000 de dolari pentru sutienul pe care Marilyn Monroe l-a purtat în filmul ”Some like It Hot”.

7) În timpul primului rãzboi mondial viitorul papã Ioan al XXIII a fost sergent în armata italianã.

8) Lui Albert Einstein i s-a oferit o datã preşedinţia Israelului, pe care acesta a refuzat­-o pe motiv cã nu se descurcã cu rezolvatul problemelor.

9) Ecaterina cea Mare a Rusiei a elaborat o lege care interzicea beţia la petrecerile sale înainte de 9 seara.

10) În timpul Elisabetei I a Angliei s-a impus o taxã pe barbã.

11) Ernest Bevin, ministrul muncii în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, a abandonat şcoala la vârsta de 11 ani.

12) Unul dintre cadourile primite de regina Victoria cu ocazia casãtoriei consta într-o bucatã de brânzã cu diametrul de 3 metri.

13) Issac Newton era obsedat de ştiintele oculte şi de supranatural.

14) Marie Curie, de douã ori laureatã a premiului Nobel, nu a putut deveni membrã a Academiei Franceze pentru cã era femeie.

15) John D. Rockefeller a cheltuit în toatã viata sa peste 500.000.000 de dolari.

16) Lady Astor i-a spus o datã lui Winston Churchill: ”dacã ai fi soţul meu, ţi-aş pune otravã în cafea”, la care el a rãspuns: ”dacã ai fi soţia mea, aş bea-o”.

17) Napoleon Bonaparte este cel care a elaborat designul steagului italian.

18) Singura persoanã a cãrei zi de naştere este sãrbãtoare legalã pe tot teritoriul SUA este George Washington.

19) Regele Solomon al Israelului a avut mai bine de 700 de soţii, precum şi sute de amante.

20) Regina Ana a Angliei (1665-1714) a trãit mai mult decât toţi cei 17 copii ai sãi.

21) În 1944 Fidel Castro a fost ales cel mai bun atlet al Cubei.

22) Mozart nu a frecventat niciodatã şcoala.

.

marți, 13 decembrie 2011

Sergiu Paşca si cel mai important studiu despre cauzele autismului

- interviu cu Segiu P. PAŞCA, cercetător la Stanford -

Aiudul e un mic orăşel săsesc pe care îl poţi traversa în maximum zece minute, însă aici se întoarce din cînd în cînd să-şi viziteze familia tînărul cercetător român Sergiu Paşca, postdoc în prestigiosul laborator al Dr. Dolmetsch de la Universitatea Stanford. La doar 29 de ani, Sergiu se poate lăuda ca fiind prim autor al unuia dintre cele mai importante studii despre cauzele autismului, publicat recent în prestigioasa revistă Nature Medicine. Descoperirea a făcut vîlvă peste Ocean fiind prima în care cercetătorii au reuşit să studieze neuronii pacienţilor cu autism şi să testeze o substanţă capabilă să schimbe defectele constatate. Deşi de importanţă majoră, studiul a fost ignorat de presa românească, care dă însă întîietate diverselor terapii hilare, perdante şi ineficiente, promovate de uriaşe maşini publicitare.

Aţi plecat din România ca să vă puteţi desfăşura, în condiţii optime, munca de laborator. De unde atracţia pentru munca de cercetare, o muncă care presupune multe sacrificii, mai ales pentru un tînăr?

Mi-am dorit să fac cercetare ştiinţifică încă înainte de a studia medicina la Cluj, din liceu cînd participam la olimpiadele de chimie. Apoi, pe parcursul facultăţii, mi-a devenit foarte clar că asta e ceea ce vreau să fac, că nu există satisfacţie mai mare decît aceea de a descoperi ceva complet nou. Mai mult decît atît, am simţit multă frustrare văzînd cît de puţin putem face ca medici pentru pacienţii cu boli neurologice şi psihiatrice. Ca urmare, interesul meu s-a îndreptat înspre înţelegerea bazelor neurobiologice ale acestor boli, în speranţa că de aici vor veni noi ţinte terapeutice.

Cum aţi ajuns din Cluj la Stanford? Ce nu oferă România tinerilor cercetători?

Am fost implicat în activitatea de cercetare ştiinţifică încă din anul II de facultate. Am început să fac cercetare sub îndrumarea doamnei conferenţiar dr. Maria Dronca de la Catedra de Biochimie, din Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca. Interesul meu a fost încă de la început îndreptat spre înţelegerea mecanismelor biologice ale bolilor neuropsihiatrice, în special a autismului. Cu sprijinul doamnei conferenţiar Dronca şi, la început, cu foarte puţine resurse materiale, am publicat primul articol într-o revistă ştiinţifică internaţională. În acest studiu, şi apoi în alte cîteva articole publicate în următorii ani, grupul nostru a identificat prezenţa unor anomalii specifice, metabolice şi enzimatice, la pacienţii cu autism. Pe parcursul facultăţii, am lucrat în cercetare şi la Centrul de Cercetări Neurale şi Cognitive (Coneural) din Cluj, la Institutul „Max Planck“ pentru Cercetarea Creierului din Frankfurt – Germania şi cu domnul doctor Andrei Miu la Facultatea de Psihologie din UBB Cluj. În ultimul an de facultate mi-am încercat norocul şi am aplicat pentru o poziţie postdoctorală la Universitatea Stanford în laboratorul domnului doctor Ricardo Dolmetsch. Am fost invitat la interviu, apoi am primit o bursă (IBRO Outstanding Research Fellowship) şi în ianuarie 2009 am plecat spre California.

Cred că formarea tinerilor români în cercetare în străinătate e extrem de importantă. Foarte mulţi dintre cercetătorii din ţări extrem de competitive în cercetare – ca Germania sau Japonia – merg şi se formează în Statele Unite. Cred că e foarte important ca tot mai mulţi tineri români să meargă la doctorat şi la studii postdoctorale în străinătate şi apoi să se întoarcă în ţară ca formatori şi profesionişti capabili să intre în competiţia internaţională. Datorită măsurilor luate de Guvern în ultimii ani, sistemul de cercetare românesc se schimbă în bine şi mi se pare că România oferă tot mai mult tinerilor cercetători. Dar acest proces de schimbare nu va fi scurt şi cu siguranţă va mai dura pînă cînd România să devină realmente competitivă în cercetarea biomedicală.

Ultimul articol la care aţi lucrat e legat de mecanisme celulare şi moleculare care contribuie la autism, o tulburare pentru care nu există încă nici un medicament eficient – ceea ce constituie o provocare pentru oamenii de ştiinţă. Ce aduce nou studiul dvs.?

Cercetarea autismului şi a bolilor psihiatrice, în general, este foarte dificilă pentru că nu avem acces direct la celulele din creier care sînt afectate de boală. În momentul actual, în cercetarea autismului, există două abordări în încercarea de a identifica bazele celulare şi de circuit: utilizarea de creiere obţinute de la pacienţi care au decedat sau utilizarea de rozătoare modificate aşa încît să poarte mutaţii genetice asociate cu autismul. Cred că e uşor de înţeles că aceste abordări nu sînt ideale: neuronii obţinuţi post-mortem nu mai sînt activi metabolic şi electric, iar modelarea unei boli mentale unic-umane la rozătoare nu e lipsită de controverse legate de validitate. În articolul nostru publicat în revista Nature Medicine, utilizăm o metodă nouă de abordare a patogenezei (mecanismelor) autismului prin derivarea non-invazivă în laborator de neuroni activi de la pacienţi cu autism. Procesul durează mult şi e laborios, însă e uşor de înţeles conceptual. Pe scurt, recoltăm celule din piele de la pacienţi cu autism şi de la subiecţi sănătoşi şi, cu ajutorul unor factori de transcripţie (gene) purtaţi de viruşi, transformăm aceste celule din piele în celule care seamănă foarte mult cu celulele stem (numite celule stem-induse sau, în engleză, iPSC – induced pluripotent stem cells). Celulele stem pot fi diferenţiate în orice celulă din ţesuturile corpului uman, aşa că noi, în laborator, am ghidat aceste celule stem-induse obţinute de la pacienţi şi de la subiecţi sănătoşi în neuroni printr-un proces de diferenţiere ce durează aproximativ şase săptămîni. Aceşti neuroni sînt activi electric şi pot fi menţinuţi pe perioade relativ lungi în laborator pentru studiu. Pentru acest articol, echipa noastră s-a concentrat pe o subformă de autism numită sindromul Timothy, care este cauzat de o mutaţie punctiformă (adică o singură literă din codul genetic este schimbată cu o altă literă) într-un canal de calciu din membrana celulară. Pentru prima dată, am reuşit să obţinem în plăcuţe de laborator neuroni de la aceşti pacienţi, printr-o modalitate neinvazivă. Apoi, am rulat o baterie de teste să vedem ce e anormal cu aceşti neuroni. Foarte interesant a fost să observăm că neuronii de la pacienţi introduceau mai mult calciu în celule atunci cînd erau activaţi şi produceau în exces dopamină şi noradrenalină, substanţe chimice utilizate în comunicarea dintre neuroni. În plus, celulele de la pacienţi formează mai puţini neuroni care asigură comunicarea dintre cele două emisfere în creier. Pe lîngă utilizarea pentru înţelegerea mecanismelor bolii, aceşti neuroni pot fi utilizaţi pentru descoperirea de medicamente. În studiul nostru, am identificat o substanţă care poate schimba în mai puţin de 48 de ore expresia anormală a enzimei care produce dopamină şi noradrenalină în exces. Trebuie însă menţionat că substanţa identificată nu are aplicaţie terapeutică imediată din cauza efectelor secundare. Substanţe înrudite cu aceasta ar putea fi mai sigure. În concluzie, articolul nostru arată că se pot obţine în laborator neuroni de la pacienţi cu autism care pot fi studiaţi şi utilizaţi pentru descoperirea de medicamente.

Se vorbeşte mult despre importanţa celulelor stem, însă nu toată lumea înţelege exact despre ce e vorba şi cu atît mai puţin soluţiile inovatoare pe care utilizarea acestora o oferă în medicină. În ce fel descoperirea celulelor stem a deschis noi orizonturi în cercetare?

Celulele stem sînt celule care pot fi diferenţiate în orice fel de celulă din corp. Sînt prezente în stadiile iniţiale de dezvoltare ale embrionului. Potenţialul extraordinar al acestor celule este în special în bolile degenerative. Ideea fiind în a utiliza aceste celule stem pentru a obţine in vitro (adică în plăcuţe în laborator) celulele distruse într-o anumită boală (de exemplu, hepatocite în bolile de ficat sau neuroni dopaminergici în boala Parkinson), celule care, ulterior, pot fi transplantate la pacienţi. Utilizarea celulelor stem umane – ca urmare a faptului că sînt obţinute de la embrioni – a ridicat mai multe discuţii etice. Astfel că, posibilitatea de a reprograma celule deja diferenţiate (ca de exemplu, celule din piele) în celule care arată şi se comportă precum celulele stem izolate de la embrioni (adică celule stem-induse sau iPSC) a fost foarte bine primită.

Ce nume de cercetători români vă vin în minte atunci cînd, de pildă, le povestiţi colegilor de la Stanford despre ţara din care veniţi?

Emil Palade e primul nume care îmi vine în minte. Toată lumea aici ştie de Palade şi de cercetările sale în microscopia electronică a celulei. Paulescu e iarăşi un nume ştiut de unii, iar pentru cei care nu ştiu, îmi face mare plăcere de fiecare dată să povestesc despre prioritatea sa în descoperirea insulinei. Pentru că lucrez în neuroştiinţe (ştiinţele creierului), am deseori ocazia de a menţiona contribuţiile lui Gheorghe Marinescu la neuroştiinţele timpurii.

Care credeţi că sînt principalele direcţii de cercetare în autism? Care sînt priorităţile?

Comunitatea de cercetători care studiază autismul este chiar extinsă azi. Nu puteam spune acelaşi lucru acum 20 de ani. Însă interesul pentru autism a crescut foarte mult în ultimii ani, odată cu creşterea vertiginoasă a numărului de cazuri (la momentul actual se consideră că aproximativ 1 din 100 de copii are o formă de autism). Acum, în sfîrşit, începem să punem piesele de puzzle la un loc. În ultimii ani am început să înţelegem tot mai mult despre genetica autismului (care gene sînt asociate cu autismul) şi cred că în următorii ani vom înţelege mai mult despre contribuţia factorilor de mediu la apariţia autismului. Datorită modelelor animale pentru autism şi a celulelor stem-induse vom învăţa mai mult despre bazele neuronale şi de circuit şi se vor efectua primele screening-uri in vitro de substanţe care ulterior pot fi duse înspre trial-uri clinice şi apoi spre pacienţi. Studiile clinice vor descrie mai bine nuanţele manifestărilor bolii, iar studiile de imagistică vor indica cu mai mare rezoluţie structurile din creier a căror activitate e anormală. Trebuie însă înţeles că autismul nu este o boală – autismul este un grup de boli. Asta înseamnă că există cauze diferite (diferite gene care interacţionează cu diferiţi factori de mediu) şi cel mai probabil terapii diferite. Cîte forme de autism există rămîne de văzut, şi, la fel, rămîne de văzut în ce măsură unele terapii se vor dovedi eficiente în mai multe subforme. La momentul actual însă, doar terapia comportamentală s-a dovedit eficientă în controlarea unor manifestări ale bolii (medicaţia disponibilă este strict simptomatică sau pentru bolile asociate). Oricum, niciodată nu am ştiut mai mult despre creier şi bolile sale decît ştim acum şi, mai important, niciodată pasul de înţelegere nu a fost mai accelerat decît acum.

Reporter Ana DRAGU

luni, 12 decembrie 2011

Every single thing

“Every single thing that has ever happened in your life is preparing you for a moment that is yet to come.”
.

vineri, 9 decembrie 2011

5 regrete

~ de Paulo Coelho ~

1. Mi-as fi dorit sa fi avut curajul sa traiesc cu adevarat, pentru mine, nu conform asteptarilor celorlalti.

2. Mi-as fi dorit sa nu fi muncit atat...

3. Mi-as fi dorit sa fi avut curajul sa-mi exprim sentimentele.

4. Mi-as fi dorit sa fi pastrat legatura cu prietenii mei.

5. Mi-as fi dorit sa-mi fi permis mie insumi sa fiu mai fericit.

Sursa: http://paulocoelhoblog.com/

P.S. - Cu putin efort, cred ca le putem evita... Si, cu siguranta, viata ar fi mult mai frumoasa.
.

The five regrets

by Paulo Coelho

1. I wish I’d had the courage to live a life true to myself, not the life others expected of me.

2. I wish I didn’t work so hard.

3. I wish I’d had the courage to express my feelings.

4. I wish I had stayed in touch with my friends.

5. I wish that I had let myself be happier.

joi, 8 decembrie 2011

Sora geamana a Pamantului


Cercetătorii de la NASA au anunţat că telescopul Kepler a făcut o descoperire uimitoare: o planetă similară Terrei, ce ar fi o gazdă ideală pentru oameni. Este cea mai apropiată planetă de acest tip descoperită până acum, fiind aflată în afara sistemului nostru solar.

"Este o descoperire uimitoare, care va dăinui în istoria omenirii", a comentat Geoff Marcy de la Universitatea din California, unul din pionierii domeniului «vănâtorii de planete».

Planeta proaspăt descoperită se găseşte în "zona Goldilocks", aşa cum este denumită de către astronomi regiunea ideală pentru formele de viaţă similare celor de pe Terra. În zona Goldilocks, planeta nu este nici prea aproape de steaua sa (ca apa să fiarbă), dar nici prea departe (ca apa să îngheţe). Temperatura la suprafaţa planetei descoperite este de 22 grade Celsius, afirmă oamenii de ştiinţă.

Cercetătorii au denumit planeta Kepler-22b şi afirmă că se aseamănă cu Pământul în multe aspecte: orbitează o stea similară cu Soarele, la aproximativ aceeaşi distanţă. Un an pe Kepler-22b durează 290 de zile, iar cercetătorii afirmă că este foarte probabil ca pe suprafaţa planetei să se găsească roci şi apă.

Kepler-22b diferă de Terra într-un singur aspect semnificativ: este de 2,4 ori mai mare decât planeta noastră. De aceea, cercetătorii afirmă că e puţin probabil ca pe suprafaţa acesteia să se găsească forme de viaţă. Cercetătorii spun că este posibil ca planeta să fie acoperită de un ocean imens. Natalie Batalha, cercetător în cadrul echipei Kepler, a afirmat că "nu este deloc imposibil ca acel ocean să găzduiască viaţă".

Kepler-22b se află la 600 de ani-lumină de Pământ, fiind cea mai apropiată planetă similară Terrei descoperită până acum. Cu tehnologia actuală, o navetă spaţială ar avea nevoie de 22 de milioane de ani pentru a efectua o călătorie de pe Terra până la Kepler 22-b.


Sursa: http://www.descopera.ro
.

marți, 6 decembrie 2011

Ce nu ştiai despre Moş Nicolae

~ Articol de Daniela Purcaru

La 6 decembrie, întreaga creştinătate îl omagiază pe Sfântul Ierarh Nicolae. Pentru că şi-a dedicat viaţa ocrotirii copiilor săraci, ziua aceasta este în special o sărbătoare a celor mici, motiv pentru care este numită şi ziua de Moş Nicolae.

Moş Nicolae nu este deloc un personaj de legendă, ci unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai populari sfinţi.
În timpul vieţii, a fost arhiepiscop în cetatea Mira din regiunea Lichia, Asia Mică. Numirea lui s-a petrecut printr-o minune.
După ce arhiereul cetăţii Mira a trecut la Domnul, episcopii s-au rugat ca Dumnezeu să le arate cine este cel mai vrednic dintre ei pentru acel scaun.
Unui episcop i s-a arătat în vis un bărbat luminat, care i-a spus că acela care va păşi primul în biserică a doua zi este viitorul arhiereu.
Episcopul a stat ascuns lângă uşile bisericii, de unde l-a văzut la vremea Utreniei pe Nicolae, intrând în sfântul lăcaş înaintea tuturor.

A fost închis zece ani pentru credinţa lui
În anul 303, sfântul s-a opus împăratului roman Diocleţian, care ceruse să fie venerat ca un zeu. Acest afront adus împăratului l-a costat libertatea.
Vreme de zece ani, a suferit grele încercări în închisoare, apoi a fost eliberat de Împăratul Constantin cel Mare.
Încă o dovadă a puterii credinţei sale este participarea la primul Sinodul Ecumenic de la Niceea, la care a fost combătută erezia lui Arie. El susţinea că Iisus este doar un om cu puteri supranaturale, nicidecum Fiul lui Dumnezeu.
La sinod, atât de încăpăţânat a fost Arie în timpul argumentării şi atât de îngrozit Nicolae de faptul că erezia acestuia putea fi luată în serios, încât l-a pălmuit pe Arie.
Severitatea sfântului a dus şi la apariţia unui obicei: în ajunul zilei în care este prăznuit, copiii neascultători primesc un beţişor ca atenţionare.

Şi-a dedicat viaţa celor săraci
Obiceiul de a primi daruri în dimineaţa de Moş Nicolae în ghetele aşezate la ferestră a apărut ca urmare a unei fapte de milostenie a sfântului. Când a aflat că un tată din cetate era gata să-şi pună capăt zilelor din cauză că nu avea bani pentru a-şi mărita cele trei fete.
Se spune că sfântul a adus fiecărei tinere câte o punguţă cu galbeni, pe care i-a aruncat în casa lor, pe fereastră, iar monedele s-au împrăştiat în încălţămintea fetelor şi în şosetele lor.
Tot de dragul celor sărmani, după ce părinţii săi s-au mutat la Domnul, Sfântul Nicolae a împărţit săracilor toată averea moştenită de la ei şi s-a dedicat propovăduirii credinţei lui Hristos.


La Biserica Sfântul Gheorghe Nou din centrul Bucureştiului, este păstrată mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae.

Sân Nicoară, o victorie a binelui
Simbolul dărniciei Domnului, Sfântul Nicolae este întruchipat în tradiţia populară ca un moş cu barba albă, călare pe un cal alb, care anunţă îmbătrânirea anului.
Este numit Sân’ Nicoară, de la grecescul nikao, care înseamnă „a învinge”. Sărbătoarea lui este o celebrare a victoriei binelui, de aici şi popularitatea ei, mai ales în Transilvania, unde s-au ridicat multe lăcaşe sfinte care-i poartă hramul.

Protector al corăbierilor
Încă din timpul vieţii, sfântul a fost binecuvântat de Domnul cu harul de a săvârşi minuni. Câteva s-au petrecut pe mare, de aceea Sfântul Nicolae este considerat şi ocrotitorul celor care călătoresc pe ape şi al marinarilor.
Odată, în drum spre Palestina, la Locurile Sfinte, prin rugăciune şi post a oprit o furtună dezlănţuită pe mare şi a salvat un corăbier de la înec. Tot el este de ajutor şi credincioşilor care suferă de boli incurabile.
Moaştele lui se află la Biserica San Nicola din Bari, în Italia, din anul 1087, când cetatea Mira a fost invadată de ismailiteni. Chiar sfântul i s-a arătat unui preot din Bari şi i-a cerut să-i fie mutate sfintele moaşte.

luni, 5 decembrie 2011

Om mare

"Nici un om nu este numit om mare, daca si-a pierdut sufletul de copil!"
.

vineri, 28 octombrie 2011

Akiane

"Receive life as a gift...
And release life like a present..."



"Primeste viata ca pe un dar...
Si daruieste viata ca un cadou..."
.

luni, 10 octombrie 2011

Urmasi ai dacilor

 Suntem urmasii unui popor care NU AVEA SCLAVI, UNDE FEMEIA ERA EGALA BARBATULUI SI CARE CREDEA IN NEMURIRE. Asta este ceea ce defineste natura noastra profunda si depinde de noi ca traditia inalt spirituala a DACILOR sa reinvie!


~ Daniel Roxin ~

P.S. - Subscriu.

.

marți, 20 septembrie 2011

Blestemul aurului romanesc

~ Articol de Daniel Roxin ~

Conform estimărilor specialiştilor, Imperiul Roman a jefuit teritoriul acestei ţări de 500 de tone de aur, Imperiul Austro-Ungar a jefuit România de alte 800 de tone de aur iar în ultimii 20 de ani, o clasă politică incompetentă şi ticăloasă, o clasă politică subordonată intereselor ocultei mondiale, pune la dispoziţia firmelor străine, spre exploatare, zăcăminte de aur estimate la o valoare cuprinsă între 50 şi 100 de MILIARDE de dolari, cu mult peste datoria externă a României!!!

Cum e posibil ca Statul Român să nu găsească resurse pentru a exploata în propriul nostru interes această imensă bogăţie?! Cum e posibil ca Statul Român să declare această industrie neprofitabilă şi să o închidă, să spună că resursele de aur sunt epuizate în condiţiile în care astăzi, specialiştii declară că în România există cel puţin 8 zăcăminte de aur de talie mare? Nu mai vorbim despre zăcămintele de argint sau alte minereuri extrem de valoroase.

Vi se pare că este o întâmplare că un număr important de firme străine au licenţă de prospectare chiar în zonele miniere declarate neprofitabile şi EPUIZATE DE AUR?! Că aceste firme deţin drepturi de exploatare şi că astăzi, în România, Statul Român nu mai are nicio exploatare proprie?!

Vă întrebaţi cum s-a ajuns aici? Iată un exemplu halucinant: mina auriferă Certej a fost închisă din cauza... UNEI SUPRAPRODUCŢII DE AUR!!! Da, aţi citit bine. Mina s-a închis pentru că producea prea mult aur iar Banca Naţională a României a refuzat în anul 2000 să mai cumpere aur din producţia internă LA RECOMANDAREA Băncii Central Europene, după cum a explicat consilierul BNR Horia Ozarchevici... Această decizie a BNR a făcut ca mina să intre în faliment deoarece nu putea vinde aurul în afara ţării!!!

Oameni buni, se vede de la o poştă că situaţia actuală este o combinaţie incalificabilă de incompetenţă şi trădare, că a existat şi există în continuare un plan extern de distrugere şi falimentare a României prin complicitatea unor politicienil români, mulţi dintre ei urmaşi ai nomenclaturiştilor bolşevici care şi-au schimbat numele ca să îi credem de naţionalitate română!

Mai multe dezvăluiri despre blestemul aurului românesc puteţi vedea în filmuleţul de mai jos.

Ce putem face pentru a avea o Românie a noastră, a celor care ne pasă?

În opinia mea, soluţia nu este de a ieşi în stradă şi de a le da în cap celor care ne conduc. În locul lor vor veni alţii la fel de lipsiţi de demnitate şi suflet. Soluţia este ca fiecare să îşi facă o misiune de suflet şi de patriotism şi să îi trezească la realitate pe cei din jurul lor – rude, prieteni, colegi de serviciu; şi nu numai în această problemă ci în toate celelalte. Soluţia este să determinăm o revoluţie la nivelul conştiinţei. Fără aceasta, orice revoluţie pe care ar iniţia-o cineva în stradă va aduce alţi nemernici şi profitori acolo sus. Trebuie să ne unim în acţiuni comune care să aibă ca scop repunerea în matrice a adevăratelor valori morale şi etice; este necesar să aducem frumosul, binele şi armonia în locul manelelor şi a „ştirilor de la ora 5”...

Pentru a nu deveni sclavi ai Noii Ordini Mondiale, nu mai putem rămâne nepăsători şi neutri, nu mai putem aştepta ca alţii să scoată pentru noi castanele din foc. Vremurile pe care le trăim nu ne mai permit să lăsăm pe mâine ceea ce trebuia să facem de ieri.

Gândeşte-te, cititorule, că eşti responsabil pentru familia ta, pentru prietenii tăi şi pentru această ţară minunată şi asumă-ţi rolul unui român adevărat. Aminteşte-ţi de Burebista şi Decebal, de Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul şi fi-le un demn urmaş!

Nu uita că nu vei duce cu tine în viaţa de dincolo maşini, case, diplome, carieră, prestigiu şi alte lucruri de acest fel. Dacă după pragul morţii mai este ceva (şi eu sunt sigur de asta), ceea ce va conta în această trecere va fi căt de mult ai iubit, cât de mult ai dăruit, cât de mult ai fost capabil să te sacrifici pentru alţii, câtă lumină ai răspândit în jurul tău.

Sursa:


luni, 19 septembrie 2011

"Live with no regrets and love with no apologies."
~ Paulo Coelho ~

luni, 27 iunie 2011

Never save the best for later

"Never save the best for later. You don't know what tomorrow holds."
~ Paulo Coelho ~

Nu lasa ce-i mai bun pentru mai tarziu. Nu poti sti niciodata sti ce-ti aduce ziua de maine.

.

vineri, 24 iunie 2011

A fi OM

1. O sa primeşti un corp. S-ar putea să-ţi placă, s-ar putea să-l urăşti, dar e al tău şi va trebui să-l păstrezi până la sfârşit.

2. Vei învăţa multe lucruri. Eşti înscris cu normă întreagă, la o şcoală informală numită “viaţă”.

3. Aici nu sunt greşeli, doar lecţii. Creşterea e un proces de încercări, erori şi experimente. Experimentele eşuate fac şi ele parte din acest proces, la fel ca şi cele care în cele din urmă dau rezultate.

4. Lecţiile se repetă până le vei învăţa. O lecţie îţi va fi prezentată în diverse feluri, până când o vei fi învăţat. Când ai învăţat-o, poţi trece la lecţia următoare.

5. Lecţiile nu se termină niciodată. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţiile sale. Atâta timp cât eşti viu, vor mai fi lecţii de învăţat.

6. Nu există loc mai bun decât “aici”. Atunci când “acolo” devine “aici”, vei obţine alt “acolo” care îţi va părea din nou mai bun decât “aici”.

7. Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta. Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană, decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însuţi.

8. Ce vei reuşi să faci cu viaţa ta depinde doar de tine. Tu ai şi uneltele şi resursele de care ai nevoie. Tu hotarăşti ce vei face cu ele. Alegerea îţi aparţine.

9. Răspunsurile tale se află chiar în tine. Răspunsurile vieţii se află în tine. Tot ce trebuie să faci este să priveşti, să asculţi şi să crezi.

10. Vei uita toate acestea la naştere. Ţi le poţi aminti dacă vrei, dezlegând spirala dublă a cunoaşterii interioare.

(Cherie Carter Scott)

luni, 20 iunie 2011

Just be YOU!

"Don’t give up. Just be YOU. Cause life is too short to be anybody else."

Nu renunta. Fii TU insuti. Caci viata e prea scurta ca sa fii altcineva.
.

luni, 13 iunie 2011

Be The Change you Want To See

"You deserve to wake up in the morning and be happy. You should feel good about yourself and excited about the life you’re living. You should do work you love, be in the relationship that you’ve always wanted to be in and be healthy enough to enjoy it all."

 Meriti sa te trezesti dimineata si sa fii fericit. Ar trebui sa te simti bine in pielea ta si sa te bucuri de viata pe care o ai. Ar trebui sa faci ceea ce iti place, sa ai relatia pe care ti-ai dorit-o dintotdeauna si sa fii sanatos astfel incat sa te poti bucura de toate.

miercuri, 8 iunie 2011

The Simple Way to Get Work Done

~ by Scott Young

Imagine getting a full day’s work done by noon. Sounds impossible, right? But it really shouldn’t be. If you eliminated all the time you spend procrastinating, distracted or stalled, getting a full day of work done by noon could be realized.

But being so productive is easier said than done. Most productivity advice comes in one of two flavors. Either slogans like, “Do it now!” which rarely work long-term, or complex systems like GTD (Getting Things Done), which work well, but require dozens of lists and obsessive dedication to pull off.

I want to share with you a third alternative. An approach that uses the psychology of procrastination to keep you focused while being simple enough that it needs little effort to maintain.

The Psychology of Procrastination
Before I explain the cure, let’s look at the illness. Everybody procrastinates. But if you ask why, most people will shrug and say something about lacking self-discipline or motivation.

Maybe that’s true in some cases. But for most people, I wouldn’t blame laziness or apathy. Instead, I want to suggest some non-obvious causes of procrastination that I’ve found create the biggest problems.

Procrastination Cause #1: Not Knowing When to Stop
Procrastination isn’t mostly about knowing when to start. It’s about knowing when to stop.

At first, this doesn’t make much sense. You need to begin in order to finish, and if you began, you would no longer be procrastinating. But this logic is misleading.

A big cause of procrastination is fear of the infinite to-do list. This is the underlying stress that comes from feeling that there is too much work ahead, and so any effort won’t make much of a dent in the short term.

You can short-circuit this stress by having a clearly defined end-point for your work. With a finish line in sight, it is much easier to summon up the energy to sprint ahead and cross it.

Procrastination Cause #2: Measuring Work in Hours, Not Tasks
Measuring work by hours spent, not tasks accomplished, is an accounting simplification from the industrial age. If you work in a creative or knowledge-based field, work completed matters infinitely more than raw hours invested.

The saying, “what is measured, improves,” applies. When you measure your work by the hours spent, you don’t invest the same energy and focus that you would if you measured by tasks finished.

Even if your job forces you to work on the clock, you can use your personal productivity system to get more done. Switching to a task-based system allows you to focus on work finished, not hours wasted.

Procrastination Cause #3: Using Time-Management
One book changed my life. It was a relatively unheard-of title, The Power of Full Engagement. In it, the authors show why time management is a lousy way to get work done. Instead, they suggest an alternative: energy management.

The basic concept is that your energy, not time, is what matters when getting work done. It only takes a casual observation to realize this is true. With a lot of focus and enthusiasm you can often get done triple the work in the same period of time. Whereas, working a 16-hour day instead of an 8-hour one is just a recipe for burnout.

From this perspective, procrastination isn’t always a character defect; it often happens because you’re exhausted. If you manage your work in bursts of extreme productivity followed by energy recovery, you’ll perform better.

The Really Simple Productivity System
Taking these three principles: know when to stop; tasks, not time; and energy management, I’ve managed to build an extremely simple system for getting work done.

When I first started using this approach, my productivity doubled. Before I adjusted to my new level of productivity, I quite often finished a formerly full day’s work before noon. Now I’ve been using it for over three years without difficulties, and I’ll share it with you here.

The system breaks down to just three rules:

1. At the end of each week, make a new to-do list entitled, “Weekly Goals”. Write everything you want to accomplish in the next seven days.

2. Every night, make a new to-do list entitled, “Daily Goals”. Pull from your weekly list and routine every task you want to finish tomorrow.

3. During your workday, focus only on completing the daily list. Pretend your other work doesn’t exist. When you’ve finished the daily list, you’re done for the day and you’re not allowed to add more work.

Three rules and two to-do lists is such a brainless system it’s easy to miss the psychological power of it.

First, by making your daily goals the entirety of work you can accomplish, you develop a laser focus to get everything done. Knowing you can relax guilt-free after finishing makes you far more motivated to work hard than traditional, infinite to-do list systems.

Second, the weekly goals avoid meta-procrastination, in making deliberately small daily goals lists which miss your important work. This also helps minimize the guilt for relaxing, by knowing you’re on track throughout the week, even if you finish early on one day.

Finally, it’s easy to maintain. Systems such as GTD work well for hyper-organized individuals, but I’m just too disorganized to keep it up. I wanted an approach where I spent time focusing on getting work done, not worrying about all the lists and action item folders I had created.

Stress Less, Accomplish More
An unexpected side-effect from starting this system was my stress levels went way down. Because I was no longer feeling guilty about finishing my workday, and I was procrastinating less, a lot of stress vanished.

Simple tools are often the best. This one can be done with a single piece of paper, pencil and three rules. But it encapsulates a lot of the tricks to avoid procrastination that more complex systems possess, without the stress of maintaining them.

.

luni, 6 iunie 2011

You only live once

"You only live once, but if you do it right, once is enough."
— Joe Lewis

Traiesti o singura data, dar daca o faci cum trebuie, o singura data este de ajuns.

.

duminică, 5 iunie 2011

Razy Gogonea, locul 4 in finala Britain's Got Talent

Aseara, Razy Gogonea s-a clasat pe locul 4 in clasamentul Britain's Got Talent 2011, juriul a fost impresionat ca de fiecare data, desi, pe alocuri, parerile au fost impartite.

A ridicat din nou in picioare o sala intreaga, iar multi dintre fani il considera de fapt pe el ca fiind castigatorul concursului.




Bravo Razy!!!

Cred ca alte comentarii sunt de prisos...

Full link: [here]

Related links:

miercuri, 1 iunie 2011

Salut. Tot eu sunt, copilaria...

Trezeste-te, om mare! Tu ai uitat cum e sa fii copil?

Trezeste-te, copile, ca astazi este ziua ta! Trebuie sa ajungi primul la desene pe asfalt, trebuie sa te superi rau pe mama ca nu ti-a cumparat creta cea mai colorata, trebuie sa-l surprinzi pe tataie cand iti ascunde cadoul, sa-l vezi cum se inroseste de manie si sa te arati surprins, trebuie sa alergi ca nebunul, sa te murdaresti ca tontul, sa arunci ghiozdanul in aer si sa nu-l mai prinzi niciodata, trebuie sa bei apa din tasnitoare pana faci broaste in burta, sa le arati altor copii ca esti mai grozav, trebuie sa demonstrezi ca stii flori, fete si baieti, melodii sau cantareti, ca stii sa dai un sut in minge si sa faci praf poarta, ca stii sa suni la soneriile vecinilor nesuferiti pana ii inveti cum sa se dea pe brazda si sa-si iasa din nesufereala.

Hai, trezeste-te, copile! Trebuie apoi sa-ti pui pampoanele, sa-ti aranjezi rochita, sa-ti speli fata cu sapun si apa rece, sa arati ca o fetita cuminte, sa-ti recapeti fata ta de ingeras.

Uf, copile, ce zi nastrusnica te asteapta. O sa fii atat de fericit! Hai, grabeste-te odata! Ai copii care abia te asteapta sa-i tragi de par, altii care sunt pregatiti de ceva timp sa te traga de urechi, ai de suportat ca un om mare o durere crunta pricinuita de o bubita in genunchi, ai de mancat multe, multe dulciuri (pe toate!!!) si de recuperat restul zilelor in care nu ai voie, ai de alergat un pici, ai de fugarit un vis, ai obraji de intinerit. Ce zi, om mic ce esti, ce zi mare te asteapta...

Trezeste-te, om mare! Tu ai uitat cum ai crescut? Tie chiar nu ti se pare ca ai uitat cum sa fii copil? Ce sunt umbrele astea de sub ochi, de unde au aparut buboaiele astea in suflet? De ce te superi asa rau pe oameni si nu-ti mai trece cat ai zice "peste"? Unde-ti sunt visurile strengare pe care mi le promiteai cu indrazneala si sinceritate ca sa se auda in toate cinci colturi ale cartierului si sa se indeplineasca? Chiar nu mai stii sa ceri daca cineva te-a refuzat o data, chiar nu intelegi ca daca te-a refuzat definitiv de fapt nu se mai poate?

Chiar nu mai stii ce usor si simplu si frumos e sa stai cu ochii inchisi si sa-ti imaginezi totul bine, totul cum vrei tu? Unde-i omul care se amuza din nimic, se supara din orice, ii trecea instant, radea, nu se gandea prea mult la viitor fermecat prea tare de minunile din prezent? Ce-i cu zambetul asta trist, ce-i cu dungile si amareala care apasa bizar pe coltul gurii? Spuneai ca vrei iubire si veselie si mi-ai promis ca nu te lasi pana cand nu le ai pentru totdeauna. Cum le lasi atunci sa te doara in halul asta, cum le lasi sa treaca? Iti doreai o viata usoara si senina. Cum de ti-o amarasti si ti-o innegresti in halul asta, de ce sa nu pastrezi tot ce-i pur si inocent din ea?

Copilul meu, nu mai vreau sa-ti vad spatele aplecat si visurile cum iti pleaca. Nu mai vreau sa vad avioanele de hartie pe care le-ai facut cand erai copil cum se prabusesc pe pamant acum, cand te-ai facut om mare. Nu mai vreau sa vad barcutele tale maestre cum se lasa asa usor trase de curenti, cum nu mai stii deloc sa sufli in apa, cum ai uitat sa inalti zmeul din nou. In vremea mea, erai iubit, pizmuit, visator, neobosit, goneai indraznet dupa visuri de om mare cu inima de copil, cantai dupa ce plangeai, radeai in timp ce iti curgeau lacrimi. Oboseai. Te suparai. O luai de la capat. Iar sperai, te incredeai, stiai mai nimic, dar te entuziasmai asteptand sa afli tot. Erai atat de fericit in vremea mea, copile...

Chiar ai uitat cum esti? Chiar ai uitat unde sa ma cauti? Eu sunt vesnic demodata, ma trag din anii din trecut, dar eu sunt cea care trebuia sa te fac ceea ce esti in prezent. Ma simt vinovata pentru tine, copile. De ce nu mai esti asa cum credeam? Daca vreodata vrei sa te invat din nou cum era, sa-mi aduci aminte de copilul care erai, sa stii ca tot acolo ma gasesti.

Nu mi-am facut adresa pe internet, cantecul meu frumos nu il gasesti pe niciun iPod din lume, vocea mea nu rasuna din niciun DVD, jocurile mele nu se descopera si nu se traiesc cu suflet si inocenta intr-o lume virtuala. Nu ma gasesti cu adevarat online si nici asezata intr-o cutie veche in pod. Ocazional, mai stau si printre amintiri, dar amintirile le tranformi usor in praf si pulberi, le risipesti, nu le mai gasesti, le inchizi in niste cutii pe care imi scrii numele, asterni uitarea si pui prafaraia. De cutii si tehnologie, mie imi este tare frica. Ma mut cand vad ca se intampla asta.

Copilul meu, ma aflu mult mai aproape decat m-ai stiut vreodata. Si daca o sa-ti fie greu, sa te gandesti la mine. Eu nu spun "adio" niciodata. Nu fug, nu parasesc. Sunt aici. Chiar langa sufletul tau. Doar tu sa fii copil destept si sa ma vezi. Am vrut sa stii.

Cu drag si dor de tine si de noi,
A ta copilarie

[Din pacate nu cunosc autorul.]
 

marți, 31 mai 2011

Finala Norway's Got Talent - Bogdan Ota

Bogdan Ota s-a clasat pe locul 2 la "Norway's Got Talent" (Norvegienii au talent).

Bravo, Bogdan!!!



El i-a impresionat profund pe norvegieni si i-a emotionat in mod deosebit pe cei trei membri ai juriului, care nu mai stiau cum sa-l laude si sa-l felicite pentru talentul sau.

“Sunt coplesit! As vrea sa multumesc Norvegiei pentru aceasta sansa minunata si pentru ca m-a adoptat si tuturor norvegienilor, pentru ca m-au tratat ca pe unul de-al lor. Cred ca norvegienii ma iubesc mai mult decat romanii, mi-au facut mai multe fan pages pe Facebook. Nu va pot multumi indeajuns!”, a adaugat Bogdan in incheiere.


De ce sunt romanii apreciati mai mult in afara decat in propria tara?!...

Ce e in neregula cu noi?!...
.

Alte link-uri:
ROMANII AU TALENT si in Norvegia!
Bogdan Ota - semifinala Norway's Got Talent 
.

luni, 30 mai 2011

The biggest mistake

"The biggest mistake you can make is doing nothing because you're scared to make a mistake."

Cea mai mare greseala pe care o poti face e aceea de a nu face nimic de teama ca ai sa gresesti.
 .




sâmbătă, 28 mai 2011

Romani in top la Billboard Music Awards 2011

Edward Maya şi Vika Jigulina au obţinut trofeul Top Dance Song, la Billboard Music Awards 2011, decernate duminică, 22 mai 2011, la Las Vegas.

Melodia lor "Stereo love" a atins 160 de MILIOANE de vizualizări pe YOUTUBE, castigand, de asemenea, discul de aur în Belgia şi Finlanda, discul de platină în Germania, Danemarca, Suedia, Elveţia, SUA şi Canada, precum şi un dublu disc de platină în Spania şi Italia.



In cadrul galei Billboard Music Awards au fost premiaţi artiştii de pe primele locuri ale topului Billboard din perioada 28 februarie 2010 - 1 martie 2011.

La categoria Top Dance Songs unde a fost desemnata castigatoare piesa "Stereo love" a fost nominalizată, cu două piese, şi celebra Lady Gaga.

"Stereo love" a intrat pe poziţia 93 în Billboard Hot 100 şi a reuşit să urce pe locul 16 în prestigiosul clasament american, bazat pe difuzări radio şi vânzări.

Despre artisti
Edward Maya este un producător, cântăreţ şi compozitor român. Eduard Marian Ilie, pe numele sau adevarat s-a născut pe 29 iunie 1986 în Bucureşti., unde a si urmat cursurile liceului George Enescu,.Si-a continuat studiile la Conservatorul din Bucuresti, unde a inceput sa creeze muzica, una dintre piesele sale participand la  preselectia  pentru Eurovision 2006. A lansat single-ul "Stereo Love" în 2009, alături de Vika Jigulina, iar albumul cu acelaşi titlu - anul trecut. Tot cu Vika Jigulina a lansat şi single-urile "This Is My Life" (2010) şi "Desert Rain" (2011).

Vika Jigulina, născută Victoria Corneva, pe 18 februarie 1983, la Cahul, Republica Moldova, este o producătoare de muzică, cântăreaţă şi DJ din România.

Finaliştii şi câştigătorii Billboard Music Awards sunt determinaţi de poziţia ocupată în topurile Billboard şi activitatea de streaming pe reţelele de socializare.

Sursa: http://www.gandul.info/

Related link:
Romanian "sound" takes over dance music scene
.

marți, 24 mai 2011

Inca un roman talentat... Britain's Got Talent

Razy Gogonea a fost vedeta ultimelor preselectii de la Britain's Got Talent. El a impresionat juriul si a ridicat in picioare o sala intreaga cu numarul sau neobisnuit de breakdance inspirat din Matrix.

Unul dintre membrii juriului, Michael McIntyre, i-a spus: "Mi-ai placut foarte mult. A fost minunat. Ai facut lucruri pe care nu le-am vazut pana acum la nici o fiinta umana."

"... as putea sa te privesc la nesfarsit, tu esti Neo din Matrix."


Razy Gogonea - Britain's Got Talent (Matrix) from Umblu Liber on Vimeo.

Razy Gogonea a participat si in Romania la concursuri, dar nu l-a remarcat nimeni.

Pe viitor, Razy isi doreste sa ajunga sa joace sau sa danseze in filme. " Actorul meu preferat e Will Smith, e perfect din punctul meu de vedere. Dar imi mai plac si Keanu Reeves, si John Travolta, sursele mele de inspiratie pentru dans".

Sursa: http://www.protv.ro

luni, 23 mai 2011

Newer

"As long as you follow your heart and never stop learning, you’ll turn not older, but newer every day."

~ Anonim
.

sâmbătă, 21 mai 2011

Oana Pelea: Scrisoare pentru stoparea crimelor de la Letea


Acest text dezbate problema crimei asupra cailor din padurea Letea. Va rog sa nu replicati ca exista alte probleme mai importante in tara. Toate problemele sunt importante! Dar azi va vorbesc despre CRIMA DE LA LETEA! Ce text echilibrat, lipsit de patetism si de impact trebuie conceput pentru a stopa o crima? Ce fel de text trebuie compus ca sa poata provoca o stopare a unei atrocitati? Poate un mesaj, un text , o ruga, un urlet sa opreasca cruzimea absurda, oarba , scarboasa? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerand stoparea macelului de la Letea in care zeci de cai sunt masacrati. Si NIMIC! Ma adresez clasei politice din Romania... caci totul, din pacate, se rezolva mai intai de toate politic... Ce ati intreprins, domnilor in legatura cu aceasta problema?... Nu ma intereseaza explicatii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce aceasta tara? Cine e factor de decizie? Vreau sa stiu. Spuneti-mi cine o conduce? Eu nu mai stiu. Vreau sa le spun conducatorilor acestei tari, oamenilor politici, factorilor de minima decizie: ati decazut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastra sa va sesizati cind e vorba despre macel asupra cainilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastra sa va sesizati cand zeci de mii de cetateni ai acestei tari sunt agresati, violentati, jigniti, dezamagiti, indignati, nemultumiti de nepasarea dumneavoastra? Cred ca sinteti Obligati sa reactionati! Vin alegerile. Daca nu iubiti si nu respectati Viul...de ce nu reactionati barem din cinism? Nu vrea nimeni sa-mi cistige votul? Daca nu puteti gandi frumos, ganditi urit - dar ganditi! M-am saturat ca tara mea sa fie considerata criminala, hoata, barbara, inapoiata, pentru ca dumneavoastra nu sinteti capabili de a o sluji. M-am saturat sa ma simt manjita de sange nevinovat din cauza nepasarii si automat complicitatii dumneavoastra la crime! Iubesc Romania pina la durere dar urasc pe oricine ucide sau e partas la crima. Mesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru ca situatia cailor de la Letea e tragica! Nu spuneti ca nu exista solutii de rezolvare a situatiei! Intotdeauna exista o solutie daca exista vointa de a rezolva problema! Cereti oprirea masacrului de la Letea, domnilor si doamnelor din clasa politica a Romaniei! Astept fapte, nu vorbe. Va cer acest lucru in calitate de cetatean al tarii mele. 
Oana Pellea 
 PUTETI PRELUA ACEST TEXT PENTRU FLUXUL DE STIRI PENTRU A FI CIT MAI VIZIBIL. DATI SHARE ACESTEI SCRISORI.DOAR PRIN PRESIUNE A SOCIETATII CIVILE PUTEM SPERA LA UN RASPUNS.


Sursa: [Foto1], [Foto2]

joi, 19 mai 2011

Printul Charles indeamna la protejarea patrimoniului transilvanean

Printul Charles a solicitat protejarea patrimoniului cultural si natural al Transilvaniei, in cadrul unui interviu difuzat de postul national de televiziune TVR in cursul zilei de miercuri, 18 mai 2011.

„Mai sunt inca multe de facut in Transilvania, precum si peste tot in Romania, tara atat de bogata din punct de vedere multi-etnic, pana vom avea siguranta ca aceste bogatii culturale si naturale nu se vor pierde”, a declarat acesta in timpul vizitei sale in tara.

„Disparitia acestor locuri nu inseamna o tragedie numai pentru poporul roman, ci si pentru intreaga umanitate, precum si o serioasa acuza adusa unei lumi care si-a pierdut cu adevarat sufletul”, a mai adaugat acesta.

De ani de zile, protector infocat al satelor Saxone din regiune, el a laudat legatura „intima” dintre locuitorii acestor sate si mediul inconjurator, care „prin modul in care isi cultiva pamantul si isi construiesc casele, isi deapana povestile si isi desfasoara activitatile sezoniere”.

miercuri, 18 mai 2011

How to Increase Your Focus

~ by Leo Babauta.

I confess to being as prone to the distractions of the Internet as anyone else: I will start reading about something that interests me and disappear down the rabbit hole for hours (even days) at a time.

But my ability to focus on a single task has dramatically improved, and that one habit has changed my life.

While a few years ago I couldn’t sit down to work on something without quickly switching to email or one of my favorite Internet forums or sites, today I can sit down and write. I can clear away distractions, when I set my mind to it, and do one thing. And that changes everything: you lose yourself in that task, become so immersed that you pour everything you have into the work, and it becomes a meditative, transformative experience. Your happiness increases, stress goes down, and work improves.

I know that lots of people have trouble focusing one one task for very long, and so I thought I’d share a few things that have worked for me.
Focus Best Practices

There is no one way to find focus, but what works for me is to clear everything away and create a little space of tranquil focus. Some tips for doing that:

* Close the browser and your email program. If you need to work in the browser then make sure no tabs or windows are open other than the one you absolutely need.
* Turn off all notifications. Trying to focus while something is notifying you of an incoming email or tweet or Facebook update is impossible.
* Turn off the Internet. Shut off your connection, unplug your router, or best yet, go to a place where the is no Internet (yes, those still exist). This is the absolute best way to find focus.
* Close all programs and windows other than what you need for this one task.
* Have a very important task to do. Not just “check email” but “write chapter in my novel” or “write that kick-ass blog post I’ve been planning” or “write that new Android app”.
* Clear your desk. No need to spend all day on this — shove everything in a drawer or put it in a box to be sorted later. Don’t fiddle with this now. In fact, don’t fiddle with anything — don’t worry about the perfect setup or perfect notebook for writing or the perfect anything.
* Plug in the headphones. If you have people around who might distract you, wearing headphones and playing some good, peaceful music is perfect.
* Use a simple program. For writing, I like plain text editors (TextEdit, TextWrangler) or writing programs that block everything out (OmmWriter, WriteRoom). No distractions.

Once you have this environment (and you shouldn’t spend more than a few minutes setting it up), get going on your task. Do nothing but that one task. Don’t switch to another task. Having trouble doing that? Read on.
How to Increase Your Focus Abilities

If you can’t focus on one task for very long, don’t worry. That’s normal. Our brains have been trained by technology and society to switch tasks often.

One way we’ve been trained is that switching to check email or blog updates or Facebook/Twitter is rewarding — we are rewarded with a little nugget of satisfaction in that someone has sent us a message (social validation!) or we have something new and interesting to read (shiny and bright!). Switching tasks becomes a positive feedback cycle that is hard to beat by single-tasking.


The way to beat that is to set up a positive feedback cycle for focusing. Here’s how:

1. Start small. You only need to focus for one minute at first. Clear everything away, pick your one important task, and just do it for one minute without switching. This is hard to do in the beginning but if you consciously focus on focusing, you can do it. It’s just a minute.
2. Reward yourself. The reward for focusing for one minute can be one minute (or 30 seconds) of checking whatever you want. Email, Facebook, whatever. Or get up and take a one-minute walk. Stretch, drink some water, massage your neck, enjoy your small victory. Empires are created with small victories.
3. Repeat. Keep doing one minute focus, one minute reward (or 1 minute to 30 seconds if you like) for about half an hour (15 of each). You’re done. Repeat that later in the day. Rejoice in how much work you got done! And notice how you’ve set up a positive feedback cycle for focusing.
4. Increase in small steps. Tomorrow, make it two minutes on, one minute off. Repeat that for 30 minutes, do it later in the day too. Feel free to go wild and do three focus sessions in a day if you like, but it’s not necessary.
5. Keep taking baby steps. I think you can see the pattern by now. Make it three minutes on, one minute off on the third day, then 4:1, then 5:1. When you get to 10 minutes, be crazy and take a 2 minute break. When you get to 20 minutes, take a 3 minute break. At 30 minutes of focus, you’ve earned a 5 minute break. And once you’re at 30 minutes, you can stay there. No need to become a monk.

Set up a positive feedback cycle for single-tasking focus and you’ll reverse the years of training your mind has gotten to switch tasks. You’ll get more important work done, and it won’t seem hard. You’ll find that focus becomes a form of meditation. It’s a beautiful, beautiful thing, and you can thank me by sending me a craft beer from your hometown.

luni, 16 mai 2011

Imagination

"Imagination is more important than knowledge." 
~ Albert Einstein
.

luni, 9 mai 2011

Fa din viata ta un vis

"Fa din viata ta un vis si din visul tau realitate."
~ Antoine de Saint-Exupery
.

vineri, 6 mai 2011

Pacala în satul lui

~ de Ioan Slavici

I se urâse şi lui Pacală să tot umble răzleţ; prin lume, aşa fără de nici o treabă, numai ca să încurce trebile altora şi să râdă de prostia oamenilor. Se hotărî dar să se facă şi el om aşezat ca toţi oamenii de treabă, să-şi întemeieze casa lui, să-şi agonisească o moşioară - vorba scurtă, să se astâmpere odată.

Şi fiindcă românul zice că nu e nicăiri mai bine ca în satul lui, Păcală se întoarse şi el în satul lui şi începu cum încep toţi oamenii care n-au nimic adică făcu ce făcu de-şi agonisi o viţeluşă şi o trimise la păşune în izlazul satului.
Caci asa se face averea.
Pascand vitelusa se face vitea, viteaua se face juninca, juninca se face vaca, vaca fata, iar vaca cu vitelul o vinzi ca din pretul ei sa cumperi sapte viteluse si sa le trimiti si pe ele la pasune in izlazul satului.

De ce e oare izlazul izlaz, daca nu pentru ca sa-l pasca vitelusele oamenilor?
Pastea dar vitelusa lui Pacala pastea, si cu cat mai mult pastea cu atata mai vartos crestea, incat nu era in tot satul vitea care s-o intreaca, iar cand ajunse si ea vitea, nici junincile nu se puteau potrivi cu ea.

- Mai! ziceau vecinele lui Pacala - ce lucru sa mai fie si asta? Viteaua asta ne intrece pe toate! Ce-i va fi dand oare sa manance? Ce soi o fi de creste asa de frumos?
Nu era nici soiul vreun soi deosebit nici hrana mai de-a catarea; viteaua era insa viteaua lui Pacala, iar Pacala isi cauta de treaba, n-avea vreme s-o mai pazeasca si sa nu rupa cateodata si din holdele oamenilor.

Ajungand juninca, viteaua lui Pacala se facu stapana pe intregul hotar. Umbla si ea cum umblase si stapanul ei mai nainte de a se fi astamparat, si unde n-o cautai acolo dedeai de ea, mai prin lanul de grau, mai prin porumbiste, mai stie bunul Dumnezeu pe unde.
Iara Pacala li se plangea oamenilor, ca prea i s-a facut razleata juninca si ca are treaba si nu poate umbla dupa ea.
Nu-i vorba, oamenii s-ar fi plans si ei, dar nu mai aveau cui sa i se planga, cand Pacala ii lua pe dinainte si li se plangea de te prindea mila de el.

Cand vazura dar ca juninca lui Pacala in curand are sa fie vaca oamenii se pusera pe ganduri, stiau ei cum au sa urmeze lucrurile mai departe. Vedeau parca cele sapte viteluse, cum se fac vitele, juninci, cum ajung in cele din urma vaci si ele si cum le vinde Pacala si pe ele si se intoarce de la targ cu o spuza de viteluse, toate flamande, toate pornite din fire sa se faca vitele juninci si vaci in cele din urma.
- Mai! strigara ei, asta ne mananca urechile din cap cu vitelusa lui, ne seaca, ne face intregul hotar batatura.
Dar ce putea sa-i faca lui Pacala? El nu erade vina si avea treaba, nu putea sa-si piarda vara umbland dupa coada junincei.

Se sfatuira dar intre dansii, si iar se sfatuira, se tot sfatuira pana ce n-ajunsera a se dumiri ca toata carnea pe care a pus-o vilelusa, ca sa se faca vitea si din vitea juninca e carnea adunata din nutretul de pe hotarul lor, adica dupa toata dreptatea carne din carnea care ar fi fost sa fie a lor si numai pielea e a lui Pacala. fiindca piele avuse juninca si cand venise ca vitelusa in sat.
Dumiriti o data astfel, taiara juninca ii luara carnea si o mancara, iar pielea o aruncara peste gard in curtea lui Pacala.

Nu-i vorba, a fost cam scurta socoteala aceasta, dar in satul lui Pacala multe se intampla.
Pacala. de, ce sa faca!
Daca ar fi voit, ar fi gasit el ac pentru cojocul satenilor; el insa nu voia. Avea tragere de inima pentru oamenii din satul lui. Nu! Pe oamenii din salul lui nu putea el sa-i incurce, cum ar fi incurcat o bunaoara pe oamenii din satul lui Tandala.
Intinse dar pielea sa se usuce, iar dupa ce se usca o lua in varf de bat si pleca cu ea la targ ca s-o vanda.
Asa ajunse Pacala iar pe drumuri.

Se duse si tot se duse mereu, de dimineata pana la pranz si de la pranz pana seara. Cand era pe inserate, el se opri tntr-un sat de la marginea drumului si se uita imprejurul sau, ca sa-si gaseasea vreo casa, la care sa mute, vreo vaduva ori vreo femeie al careia barbat nu-i acasa.
Pacala ca om umblat prin lume stia ca sunt fricoase femeile, li se uraste asa singure si sunt bucuroase de oaspeti, numai ca sa stie ca e peste noapte picior de om la casa lor.

Si gasi Pacala chiar mai la marginea satului o femeie al carei barbat se dusese la padure sa aduca lemne. Nu-i vorba muierea ii spunea mereu, ca teaca, ca punga, ca nu-i este barbatul acasa, ca ce va zice lumea; Pacala tinea si el sa ramana asa, intr-un unghi al casei, intr-un sopron, in pridvor, unde o fi, numai ca sa nu fie casa pustie. N-avea biata muiere incotro, trebui sa-l primeasca, dar ii si spuse sa se culce si sa doarma, c-o fi ostenit de drum, sarmanul de el!

- Ce-o sa mai fie si asta?! grai Pacala.
El stia ca muierile sunt si vorbarete si doritoare de a le sti toate cate sunt in cer si pe pamant iar muierea aceasta nici nu-i povestea nimic, nici nu-l intreba de unde vine, cum a umblat, ce-a mai facut, ce mai stie... Aici trebuia dar sa fie ccva la mijloc. Si Pacala, in loc de a adormi tragea cand cu ochiul drept, cand cu cel stang ca sa vada cele ce se petrec in casa si imprejurul casei.

Nici nu se inserara bine, si muierea incepu sa fiarba, sa friga, sa coaca, sa gateasca fel de fel de mancari si placinte, si un purcel fript si o coasta oparita cu varza calita si apoi rachi-uri si apoi vinuri. Ospat nu alta.
N-ar fi fost Pacala om patit daca n-ar fi stiut ca toate aceste nu pentru barbatul ei le facea muierea cea harnica, fiindca mai era si ea gatita ca de nunta.
Nici nu le facea pentru barbatul ei, ci pentru vornicul satului, pe care-l astepta nevasta cum isi asteapta fetele mari petitorii iesind mereu in usa si in portita ca sa vada daca vine, daca nu mai vine, daca intarzie, daca soseste.
Nu care cumva sa creada cineva ca - Doamne fereste - ce! - Nu! Ci fiindca vornicul era cel mai de frunte om din sat si nu putea sa-l primeasca la casa ei ca pe orisicine, iar peste zi vornicul, om cu multe treburi, nu putea sa vie, ci le facea cinstea acum - mai pe seara.
Alt nimic nu era la mijloc. Doamne fereste!

Era gata nevasta cu toate: purcelul era frumos si rumen de-ti pocnea soricul in dinti, costitele abureau, rachiul era asezat pe masa, vinul stetea in apa rece, nu mai lipsea decat dumnealui vornicul. Numai vornicul lipsea, cand deodata, - sa te miri, nu alta - se intoarse barbatul. I se fransese sarmanul de el, o osie in drum si nu-i ramasese decat sa se intoarca, sa puna alta osie la car si sa plece mane din nou la padure.

Muierea buna si credincioasa isi cunoaste barbatul dupa mers, din tusite si stranuturi, ba chiar si din pocnetul biciului, iar nevasta la care-si luase Pacala conac, era si ea muiere buna si credincioasa. Ea isi cunoscu barbatul din scartaitul roatelor de la car, iar scartaitul roatelor se auzea de departe, destul de departe pentru ca o muiere harnica precum era dansa, sa-si randuiasca treburile.

Ea lua purcelul cel frumos si rumen si-l ascunse iute-iute dupa cuptor, lua placinta si o puse iute-iute pe cuptor, lua costitele cu varza calita si le vari in cuptor mai vari tot iute-iute si rachiul sub pat, si pe cand carul cu boii intra in curte, toate erau in cea mai buna randuiala.
Nu poate ca Doamne fereste ce! - dar de! tot era mai bine sa nu afle barbatul.

Vazandu-se acasa, barbatul ca tot omul pagubas, incepu sa se planga. Nevasta, ca toata muierea buna si credincioasa il mangaia cu vorbe bune, iar Pacala ca tot omul cumsecade, iesi si el din unghiul lui ca sa-i spuna stapanului de casa, ca e si el aici, sa-i ceara iertare ca a indraznit si sa-l mai roage si pe el de conac.

- Fa. muiere, - grai barbatul, dupa ce se mai incalzi in cuibul lui, - mie mi-e foame; n-ai tu ceva de mancare?
De! Ce sa-i faci? Omul flamanzeste la drum. Nu-i vorba, mai era in traista merindea pe care o luase la drum; dar acasa la el omul nu mananca bucuros merindea cu care se intoarce din drum.
- Vai, saraca de mine! - raspunse nevasta, - dar de unde sa am? Eram sa te astept pe mane. O sa-ti fac insa o mamaliguta buna, ca s-o mananci cu o zamuta de usturoi.
- Mamaliguta sa fie! - grai barbatul.
Cand e flamand omul se bucura si de mamaliga.

Om umblat prin lume, Pacala stia ca o sa-l pofteasca si pe el la cina, ca sa mai stee de vorba, si nici ca-i parea rau lui Pacala, fiindca tot drumet era si el, tot flamand - ca om si ce a obsosit din drum.
Si cum steteau de vorba in vreme ce nevasta gatea mamaliguta, Pacala care nu era cap sec, se gandea mereu cum sa faca el ca sa nu manance mamaliga, ci purcel fript, frumos si rumen de-ti pocneste soricul in dinti, costite cu varza calita si placinte de cele bune; cum ar face ca sa bea o gura de rachiu si sa guste macar o data din vinul cel vechi.

El se incrunta o data si trase asa cam pe furis cu batul in piele.
Si lasa pe Pacala, ca nu e nici el de ieri de alaltaeri! Simtise o data mirosul, - si grija lui mai departe.
Ca un om drumet isi tinea batul la indemana, iar pielea cea de juninca marfa lui, toata averea lui, ii era la picioare.
Barbatul se cam mira ca ce va fi avand cu pielea da nu zise nimic. Al lui era batul, a lui era pielea: treaba lui era ce face a cu ele.

Peste catva timp Pacala iar trase una cu batul ba mai se si rasti la piele:
- Tine-ti gura, sluto!
Barbatul iar tacu.

Pacala dete de a treia oara si acum se rasti si mai rau.
- Ce ai cu pielea aceea? - intreba omul nostru. Pacala mai dete din umar, mai se codi, mai se ruga de iertare ca nu poate sa spuna.
- Apoi - grai el cam cu anevoie in cele din urma - piele-ar fi de, piele dar asa cum o vezi nu e piele, e prooroc, care stie toate cele nestiute si vrea sa spuna lucruri de nespus.
- Si ce vrea sa spuna? - intreba mirat barbatul.
- Uite! - grai Pacala si puse urechea la piele. Mare minune! Zice sa cauti la capataiul patului c-o sa gasesti rachiu. Barbatul cauta si gasi.
- Mare minune! Cine le-o fi pus oare?
- E taina! raspunse Pacala - asta nu se poate sti.
- Si ce mai zice proorocul?
- Sa cauti dupa cuptor, ca vei gasi un purcel fript - zise Pacala dupa ce puse iar urechea la piele.
- Auzi dumneata lucru ciudat! Ce mai zice proorocul?
- Cauta sub pat ca gasesti vinu.
Astfel inainte - pana ce nu iesira la iveala costitele si placintele. incat numai de-un drag sa te uiti la masa incarcata si sa te asezi la ea.

Se mira barbatul, se mira mai vartos nevasta, s-ar fi mirat satu intreg daca ar fi fost de fata; numai Pacala nu se mira, fiindca el isi cunostea marfa si stia de ce e buna.
- Apoi de! zicea el mereu, asta-i prooroc, nu fleac, si-ti scoate si cartita din fundul pamantului!
Va fi fost ori nu asa, destul ca Pacala s-a saturat ca un pasa turcesc incat abia-l mai tineau curelele.

- Buna treaba proorocu asta! grai barbatul nevestei dupa ce se satura si el. Nu cumva ti-e de vanzare?
- Doamne fereste! - ii raspunse Pacala. Cum as putea eu sa vand un lucru ca acesta? Se poate?!
- Dar daca ti-asi da un pret bun?
- Auzi vorba! Pret bun? Un prooroc ca asta e lucru nepretuit.

Doritor cum era de a se hrani bine si de a sti totdeauna cele ce se petrec in casa lui, omul nostru il apuca pe Pacala la targ. Ii dete la inceput o punga de galbeni, apoi doua, apoi trei si asa mereu inainte pana la sapte pungi, bani frumosi chiar si pentru un om mai bogat decat Pacala.
- Fiindca vad si vad ca tii cu orice pret sa cumperi proorocul, - grai Pacala, muiat - o sa-ti fac dupa dorinta dar nu pentru bani, ci fiindca m-ai poftit la masa si mi-ai zis o vorba buna. Noroc sa ai de ea!
Asa grai Pacala si-i dete pielea cea de juninca, pentru ca sa iee cele sapte pungi de galbeni, - multi bani chiar si pentru un om mai bogat decat Pacala.
Si nu era pe lumea aceasta om mai fericit decat barbatul nevestei, fiindca putea de aici inainte sa stie toate cele ce se petrec in casa lui si sa se mai si hraneasca bine.
Iar Pacala, dupa ce-si vandu pielea si puse bine banii se culca sa doarma, ca avea drum lung pana acasa in satul lui.

Ziua urmatoare isi lua Pacala ramas bun si pleca iar acasa.
Si cum mergea pe drum si cum se samtia asa incarcat de bani cum nu mai fusese niciodata in viata lui isi puse tare si cu adevarat de gand ca de aici inainte nu mai vasca nici la dreapta nici la stanga, ci merge drept inainte, nu mai umbla cu minciuna, nu mai cauta sa traga folos din partea altora, nu! nu! nu! - ci se face om ca toti oamenii care vreau sa aiba obrazul curat, se astampara, se pune in rand cu fruntea salului.

Numai daca n-ar fi fost la mijloc muierea cea harnica!
Ea, sarmana, nu mai avea astampar, si parca i se surpa casa in cap cand se gandea ca proorocul a ramas in paza ei. Nu poate ca Doamne fereste ce! - dar muierile sunt fricoase si nu prea se simt bine cand se afla aproape de niste lucruri cum era pielea lui Pacala.
Ea facu dar ce facu si-si trimise barbatul iar la padure, apoi, dupa ce ramase ea singura, puse, ca muiere harnica ce era, furca in brau si porni in urma lui Pacala si grabi si alerga ca sa-l ajunga si sa-l intrebe ce are sa faca si cum sa dreaga, ca sa faca din piele piele ca toate peile si sa-si iee darul proorociei?
Pacala, de! - ce sa faca si el?! De paguba se fereste omul, dar de castig niciodata: mai lua si de la femeie sapte pungi si ii spuse ca n-are decat sa opareasca pielea cu apa de izvor strecurata prin o sita deasa, si-si urma calea ca si cand nimic nu i s-ar fi intamplat.

- Acum zau ca ma fac om asezat incat o sa ajung chiar vornic in satul meu! - grai el dupa ce sosi acasa.
Se si facu.
Isi zidi, Doamne o casa frumoasa de nu mai era in tot satul casa ca a lui - colea cu pridvor asezat pe stalpi si cu cerdac mare, - isi cumpara pamanturi car cu patru boi, cal de calarit, -toate cate se cuvin la casa lui Pacala.
Si nu era in sat om mai asezat decat Pacala.

Numai oamenii din satul lui daca n-ar fi fost tocmai asa de prosti cum erau!
Vazand cum zideste Pacala, cum cumpara, iar cumpara si tot cumpara, cum da mereu, fara ca sa iee, vecinele incepura sa sopteasca intre dansele si satenii detera cu socoteala ca va fi avand multi bani Pacala si ca banii acestia ii va fi gasit undeva, ii va fi capatat ori ii va fi luat de la cineva. Destul ca voiau sa stie de unde are Pacala banii.

- Mai Pacala, - il intreba dar unul dintre oameni, - dar tu de unde ai atata spurcaciune de bani, de tot dai si nu mai sfarsesti?
Pacala sedea in cerdacul casei cu pipa in gura si privea la carul cel cu patru boi care intra in curtea cea larga si plina.
- De unde am atata ban? - raspunse el. De unde, pacatele mele, as putea sa am daca nu din pretul mosiei, pe care am vandut-o?
- Ce mosie, mai Pacala ca tu n-ai avut mosie?!
- Apoi vorba?! Dar pielea junincei a cui a fost, mai?! N-a fost a mea? Asta mi-a fost toata averea: am vandut-o si am luat bani ca sa-mi fac alta avere in locul ei.
- Atatia bani pentru o piele de juninca?
- Mai da greu mai esti la cap! - grai acum Pacala, care tinea sa nu mai umble cu minciuna. Nu intelegi tu ca juninca aceea era juninca de prasila? Daca o mai tineam, fata si vitelul crestea si el se facea vaca si aveam doua vraci si doua vaci fatau doi vitei si se faceau patru vaci, iar din patru vaci se fac opt, din opt sasesprezece si cu timpul o intreaga cireada de vite. Asa se face socoteala cand mergi la targ si stii cum sa-ti vinzi marfa. O avere intreaga nu se vinde numai iac-asa!

Omul dete din cap, si detera din cap si se pusera pe ganduri toti oamenii din satul lui Pacala.
Aveau si ei vitele de prasila. De ce adica numai Pacala sa-si vanda pielea cu pret? De ce sa dee ei o avere intreaga pentru un pret de nimic?
Se pusera dar de graba, isi taiara cu totii junincile de prasila, mancara cat putura din camea lor, iar pieile le dusera la targ sa le vanda si ei, cum a vandut Pacala pe a lui.
Numai ca nu se nimereste totdeauna si nu stiu toti oamenii sa-si vanda marfa ca Pacala.
Degeaba spuneau ei ca pielea e piele de juninca de prasila caci nimeni nu voia sa le dee pretul la care ravneau si s-au intors ca vai de ei acasa.
Vai de ei! - dar vai si de Pacala!

Cand se vazura si cu paguba, si cu batjocura, oamenii se adunara iarasi se sfatuira si tot se sfatuira si tot se sfatuira intre dansii, ca ce sa faca si ce sa dreaga ca sa scape de Pacala fiindca nu mai ramanea nici o indoiala ca-i va prapadi pe toti daca va mai ramanea cu zile.
- O sa-si dea foc la casa ca sa ne dam si noi la ale noastre - grai-unul dintre cei mai prevazatori.
- O sa-si franga vreun picior ca sa ne frangem si noi pe ale noastre! grai altul.
- O sa sara in fantana ca sa sarim cu totii dupa el! - strigara cu totii.

Nu mai ramanea nici o indoiala ca trebuia sa scape de el daca nu voiau sa piara cu totii ca vai de ei.
Dar cum sa scape? Asta era vorba.
Sa-i taie boii si vaca si oile si calul de calarit, sa-i dee foc la casa si sa-l goneasca din sat. Asta s-ar fi putut. Dar cine putea sa stie daca nu se va mai intoarce?
Trebuia sa-i stanga lumina vietii: numai asa erau scapati cu adevarat scapati de el.

Luara dar hotararea sa-l omoare pe Pacala; fiind insa ca nu voiau sa faca nici varsare de sange nici moarte de om chiar cu mana lor, se sfatuira din nou intre dansii si dupa mult sfat au chibzuit sa-l arunce in Dunare unde va fi apa mai adanca pentru ca nici neam din neamul lui sa nu mai poata iesi la lumina zilei.
Si daca tot ar scapa Pacala chiar si din fundul Dunarii?
Asta era! - Si daca tot ar crapa! ? - Ce era atunci?!
Nu mai ramane nici o indoiala ca trebuia sa faca ce vor face ca Pacala sa nu poata scapa.

Se pusera dar din nou si se sfatuira si dupa multa sfatuire mai chibzuira sa-l bage pe Pacala intr-un sac, sa stranga bine gura sacului si sa lege sacul cu Pacala cu tot de o piatra de moara rotunda cum este sa mearga de-a dura pana in fundul Dunarii si sa duca si sacul cu Pacala.
Intelegandu-se astfel ei toti oamenii din satul lui Pacala cu mic, cu mare, cum erau, luara sacul, luara sfoara pentru gura sacului, luara funia ca sa lege sacul de piatra, luara cea mai mare din pietrele de moara, pe care le putura gasi cale de trei zile de jur imprejur si pornira cu mic, cu mare, cum erau, asupra casei lui Pacala, ca sa-l ia, sa-l ridice, sa-l duca si sa nu se opreasca cu el decat in fundul Dunarii.

Pacala sedea cu pipa in gura in cerdacul casei si se uita la carul cel cu patru boi, care intra in curtea cea larga si plina, cand se pomeni cu satul intreg mic si mare, de nu-i mai incapea curtea cea larga a lui.
Ce sa faca? Sarmanul de el, ce sa faca? Nu-i ramanea decat sa se dea prins si legat, daca n-a putut sa ramana pe unde fusese mai inainte, ci l-a pus pacatul sa se intoarca in satul lui, sa se faca om asezat si sa nu mai umble cu minciuna. Dar o viata are omul si o moarte.
- Mi-a fost se vede randuit, - grai Pacala - sa mor in satul meu ca om de treaba.
Caci mai de treaba de cum era nu se putea face Pacala; asta o samtia si el.

Ii parea cu toate acestea cam rau, ca trebuia sa moara tocmai acum, cand avea si el casa lui, masa lui carul lui cu patru boi, curtea lui larga, - si ar fi voit Pacala sa scape, daca se poate fara minciuna, caci era hotarat o data sa nu umble cu minciuni; - dar nu se putea, fiindca oamenii erau neindurati si vicleni.
Se lasa dar Pacala, se lasa fiindca n-avea incotro, sa-l vare ca pe un motan in sac, sa-l ia pe sus si sa-l duca la pierzare.
El in frunte, piatra de moara dupa el, fruntea satului in urma si satul intreg cu mic, cu mare, mai in coada, iesira din curtea cea larga trecura prin sat si o luara peste campul nisipos drept spre Dunarea cea mare si adanca.

- Stati, mai! striga cel mai cu socoteala dintre oamenii din satul lui Pacala.
Se oprira in loc cu totii, cu mic, cu mare, cum erau.
- Am uitat un lucru, grai omul cel cu socoteala.
- Ce am uitat? - intrebara ceilalti.
- Prajina ca sa cautam fundul Dunarii.
- Asa-i, zisera oamenii din satul lui Pacala - am uitat prajina, ca sa cautam fundul Dunarii.
Il aveau acum pe Pacala: cum puteau ei sa-l arunce fara ca sa stie unde-l arunca?
Se intoarsera dar iar in sat, cautara cea mai lunga dintre toate prajinile si numai apoi il dusera pe Pacala la Dunare, - prajina in frunte, sacul cu Pacala, piatra de moara, fruntea satului si apoi satul intreg cu mic, cu mare, cum erau.

- Stati mai! - striga iar omul eel cu socoteala. Iar se oprira cu totii.
- Sa-l legam de piatra de moara, ca sa nu fuga in vreme ce noi cautam cu prajina fundul Dunarii!
- Sa-l legam, - strigara cu totii, - ca sa nu fuga!
Il legara dar pe Pacala de piatra cea mare, apoi plecara ca sa caute cu prajina unde e mai afunda Dunarea ca acolo sa-l arunce.
Cel mai cu socoteala dintre oamenii din satul lui Pacala lua el insusi prajina, dete o data cu ea in valuri, o izbi cat nu mai putu in jos dar nu atinse cu ea fundul.
- Aici - zise el, Dunarea nu are fund. Trebuie sa cautam alt loc.
- Asa e - strigara cu totii, - trebuie sa cautam alt loc, unde are Dunarea fund.

Nici ca se putea altfel. Vorba era, ca piatra de moara sa mearga de-a dura si sa se opreasca tocmai in fundul Dunarii: unde se oprea piatra, daca Dunarea nu avea fund?
Pornira dar cu totii, ca sa caute fundul Dunarii, pentru ca nu cumva sa-l arunce la loc nepotrivit si sa-l scape acum dupa ce il aveau prins si legat.
Ei trebuiau sa stie unde are sa se opreasca piatra cu sacul si cu Pacala cel din sac.
Iar Pacala, vai de capul lui, ramase in sac legat de piatra cea de moara cea mai mare, pe care oamenii din satul lui o putusera gasi cale de trei zile de jur imprejur.

- Stati! - striga omul cel cu socoteala.
Iar se oprira cu totii.
Ce era la mijloc?
Ca oamenii chibzuiti, trebuiau sa fie cu mare bagare de seama si sa cerceteze bine mai-nainte de a-l arunca pe Pacala in Dunare.
Unde sa-l arunce? - mai la deal, de unde vine apa? ori mai la vale, unde se duce?
Unii dadeau socoteala ca mai la deal e mai multa apa fiindca de acolo vine apa si n-ar veni, daca n-ar fi destula.
Altii insa erau de parere ca la vale e mai multa, fiindca acolo se strange apa, care vine de la deal, si daca l-ar arunca mai la deal, cum vine apa si tot vine, se scurge si tot scurge, s-ar pomeni ca Pacala ramane pe uscat, iese din sac si - vai de capul lor.

Se adunara dar cu totii de se sfatuira ca nu cumva sa faca vre-o prostie, si dupa multa sfatuire se intelesera sa caute locul cat mai la vale, pentru ca toata apa sa se stranga in capul lui Pacala.
Pe cand oamenii din satul lui Pacala umblau sa caute fundul Dunarii cu prajina cea lunga iata ca vine un jelepar de vite care ducea o cireada de o mie de boi la targ si cum mergea jeleparul de-a lungul malului, da de sacul lui Pacala si se mira, cum s-ar mira tot omul, cand ar vedea in calea lui asemenea lucru.
- Dar tu mai, - intreba jeleparul - cum ai intrat in sac si ce cauti in el?
- N-am intrat - raspunse Pacala, - ci m-au varat altii in el.
- Si de ce te-au, varat?
- Ca sa ma arunce in Dunare.
- Si de ce sa te arunce?
- Iaca. - pacatele mele! - raspunse Pacala - fiindca vor sa ma faca vornic si eu nu vreau sa primesc?
- Si de ce nu vrei, mai?
- Apoi de! - zise Pacala. Fiindca nu e satul de a-i fi vornic.
- Si de ce nu e?
- Fiindca are neveste multe si barbatii pleaca cu totii la lucru de nu se mai intorc cu saptamanile si vornicul ramiane el singur cu nevestele.
- Si de ce nu vrei tu sa ramai cu nevestele?
- Fiindca sunt multe si toate tinere si sprintene ca furnicile si nu pot sa le stapanesc.

Cand auzi asemenea vorbe jeleparul se mira prea mult, fiindca el bucuros ar fi fost vornic intr-un sat ca satul lui Pacala.
- Mai da prost esti tu mai! - grai el. Un om mai cuminte ar primi cu amandoua mainile.
- Un om mai cu minte e mai cuminte si poate cand nu poate prostul, - ii raspunse Pacala. - Haid! - daca te simti destoinic, intra in sac si, cand vei vedea sa te arunce in Dunare spune-le ca primesti sa le fii vornic.
- Si ei ma vor primi oare pe mine?
- Mai ales! -ii raspunse Pacala. - Cu amandoua mainile!

Atat ii trebui jeleparului, care nu se temea de nevestele din satul lui Pacala.
El dezlega dar sacul ca sa iasa Pacala apoi se vari el insusi in sac.
Pacala rasufla o data usor de tot, stranse gura sacului, o lega bine, apoi p-aci ii fu drumul - nici ca se mai opri decat la cireada cea de boi pe care o mana acasa la el in curtea cea larga, care putea sa-i incapa pe toti.
Iara jeleparul din sac radea in el cand se gandea cum are sa-i insele pe prostii din satul lui Pacala, care nu stiau, bietii de ei, ca nu mai e tot un prost ca dansii in sac.
Radea insa mai ales cand simtea ca ei il ridica pe sus ca sa-l duca sa-l arunce in Dunare la locul pe care-l gasisera mai bine infundat. Numai atunci cand samti ca-i dau avant ca sa-l arunce, abia atunci el striga tare cat putu:
- Stati, mai!

Toti se oprira cuprinsi de spaima si de mirare fiindca intelegeau si ei ca glasul, care rasuna din sac, nu era glasul lui Pacala.
- Lasati-ma - grai jeleparul, - ca primesc sa va fiu vornic.
- Auzi vorba! - striga cel mai cu socoteala dintre oamenii din satul lui Pacala, care era chiar el vornic in sat isi preface glasul, ca sa nu-l mai cunoastem, voieste sa ne mai fie si vornic, ba te pomenesti c-o sa ne spuna ca el nu e Pacala!
- Apoi, ca nici nu sunt! - raspunse jeleparul.
Cand auzira vorba aceasta. oamenii se suparara, mare minune cum se suparara, fiindca il vazusera ei insisi cu ochii lor cand il varasera in sac si ei insisi cu mainile lor legasera gura sacului - si, suparati cum erau, navalira cu totii asupra lui, il ridicara cu piatra cu tot si - una! doua! trei!! balbadac! - il aruncara in Dunare ca nici neam din neamul lui sa nu mai poata iesi la lumina.

Si, Doamne! cat se simteau de usurati cand vazura ca merge drept spre fundul Dunarii ca nu mai iese la iveala si ca apa curge mereu de la deal la vale si se ingramadeste asupra lui.
Iara Pacala sedea in cerdacul casei si se uita la carul cel cu patru boi care intra in curtea lui cea larga si plina de vite frumoase.
- Stati, mai! - striga omul cel cu socoteala. - Stati! striga inca o data.
- Ho - stati! - strigara toti oamenii din satul lui Pacala cand le vazura ochii ceea ce mintea nu putea sa le inteleaga si se oprira cu totii si ramasera incremeniti pe loc.

- Dar tu mai, cum ai ajuns aici? - intreba vornicul satului.
- Asa-i, - zisera cu totii, - cum ai ajuns tu aici?
- Mare lucru?! - raspunse Pacala. Cum sa fi ajuns, daca nu tot cum ati ajuns si voi, venind de acolo pana aici?
- Dar tu esti mort mai! te-am aruncat in Dunare!
- Asi - grai Pacala. Apa Dunarii e rece si te face mai sprinten de cum ai fost.
- Mare minune! - strigara oamenii.
- Cu asta nu e chip s-o scoti la capat. Il arunci legat de o piatra de moara in Dunare si se inloarce mai degraba decat tine acasa.
- Dara vitele cele multe si frumoase de unde le ai? - intrebara ei.
- De unde sa le am - raspunse Pacala, - daca nu de acolo unde m-ati lasat voi?
- Dar cine ti le-a dat?
- Cine sa mi le dea? Le-am luat eu: ia omul cat poate si ce nu poate lua mai lasa si pentru altii.

Atat le trebui oamenilor din satul lui Pacala! Asa cum erau adunati la casa lui Pacala plecara cu totii inapoi la Dunare si nu mai stetera la sfat, ci se aruncara ca broastele: baldabac! baldabac! care mai de care mai iute in valuri, ca sa ia fiecare cat poate, iar nevestele lor ramasera pe tarmuri, asteptandu-si fiecare barbatul cu turma de vite.

Era se intelege si popa intre dansii, si fiindca popii sunt mai lacomi decat alti oameni el se repezi mai tare decat ceilalti si sari unde era mai afunda apa dar potcapu tot ii ramase pe deasupra.
Preoteasa, care statea pe tarmure lacoma si ea vazand potcapul credea ca n-are popa destula virtute ca sa se cufunde si ca vor lua altii toate vitele mai inainte de a fi ajuns si el la fund.
- Mai la fund. Parinte! striga dara mai la fund! ca acolo sunt cele carnoase!
A intrat popa cat de afund, dar nici nu s-a mai intors nici el, cum nu s-au mai intors nici ceilalti.

Asa a ramas Pacala cel mai harnic, cel mai de treaba, cel mai vrednic om in satul lui. fiindca de! era numai el singur cu nevestele.
Cine o stie mai departe mai departe are s-o spuna.