sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Avem timp

de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

miercuri, 28 ianuarie 2009

Fabula crizei financiare

A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru.
Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist.
Intr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.
Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: "Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?"
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza.
"Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite.
Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc."
Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intr-adevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele.
Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate.
Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune time is money. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de "small talk".
Preocupat de criza financiara devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala.
Asa ca incetul cu incetul clientii care fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca.
Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.
"Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara."


~ Multumesc Adriana.

marți, 27 ianuarie 2009

Colivia cu vise!

Poti sa faci exact atat cat iti permiti sa visezi – nu mai mult!

Visarea in stare de trezie este o activitate pe care multi dintre noi si-o reprima, fiindca viata ne da mereu si mereu noi motive de a ne lasa absorbiti in mormanul de griji, deadline-uri, indatoriri si promisiuni.

Citeam zilele trecute pe un blog motivational al cuiva din SUA: “De ce sa iti doresti o vacanta, cand poti sa-ti traiesti toata viata ca pe o vacanta!” si ma gandeam: “Omul acesta nu a lucrat niciodata in Romania!”

Imi place sa cred ca aceste amendamente de tipul “poate dincolo, in Romania mai greu!” nu is vor mai avea temeiul in realitate in curand. Pentru ca acum, intr-adevar, lucrurile la care noi romanii ne permitem sa visam se incadreaza in categoria bonsai raportat la ambitiile occidentalilor. Chiar si cei care detin posturi de conducere, care sunt bine platiti si nu au a-si face griji legate de traiul zilnic sunt la fel de tributari unui mod de a gandi cu finalitate materiala. Astfel, casa este un vis cu realizare prioritara fata de excursia pana la Rangoon pentru a vedea pe viu frumusetile vazute la Discovery, masina 4x4 conteaza mai mult decat o fuga de un weekend pana la Luvru…

Recent, am investit extrem de mult in realizarea unui vis care nu-mi dadea pace de vreo 3 ani. Pana acum, nu fusese niciodata momentul, eram sfatuita sa mai astept, sa ma gandesc, sa imi iau casa mai intai, si apoi sa ma rasfat… Stand stramb si judecand drept, am ajuns la concluzia ca, lucrand la ritmul in care lucrez acum si pe banii care se ofera in Romania pentru genul asta de munca, voi muri platind rate la blestemata aia de casa, iar visele mele vor ramane in asteptare pe veci.

Asa se face ca, de obicei o tipa constiincioasa si suficient de precauta incat sa strice si cheful altora de aventura, eu am hotarat sa “dau cu basca de pamant” cum se spune si sa merg acolo unde mi-am dorit. Nu conteaza ca voi manca “pe sarite” cand ma intorc, cel putin 2 luni. Nu conteaza ca oricare dintre cunoscutii mei din strainatate poate sa-si ofere acelasi vis la doar 10% din salariul lui, nu la 200%. Ceea ce conteaza e ca de data asta nu voi mai sta pe margine, uitandu-ma peste gard cu jind. Odata, de doua ori pe an, imi permit sa traiesc ca in filme si sa ma pun pe primul plan. Fara remuscari. Ceea ce iti recomand si tie!

Pana acum nu gandeam astfel. Pana acum, era “mai intai ce trebuie, apoi ce ne place”. De ceva vreme insa m-am hotarat sa nu imi mai fiu tortionar-sef. Relele stiu sa vina si singure…

Nu e vorba aici de un mesaj pe stilul carpe diem – pentru ca ideal ar fi sa nu revii la felul modest de a gandi. Elibereaza-te macar in lucrurile la care visezi! Daca visezi macro si color, vei avea parte de bucurii pe masura.

~ Flavia Jurca



Sursa: http://www.stiletto.ro/stiletto-power/manifestul-stiletto/colivia-cu-vise.html



luni, 26 ianuarie 2009

The Importance Of Idleness


So you're going/have gone on a vacation, aren't you? Well, the weekend will come up, and you'll have some sort of break--your to-do list non-withstanding.

But you won't take a break. No you won't. You'll do something silly. Like filling it up with stuff.


How about filling it with idleness instead?

Yeah, idleness. As in doing nothing. Yes, we know you've got a million things to do. But idleness can't wait.

The western world in particular have forgotten what it means to be idle. To just sit under a tree and do nothing. Not read. Not scold your kids. Certainly not pick up the phone. Just sit and watch the world go by.

Idleness isn't as crazy a concept as you think. You DO NOT have to fill your day with stuff. You don't have visit every monument on your vacation. It's more beneficial to do nothing. As in N-O-T-H-I-N-G.


Can you do nothing?

Can you? Can you? Can you do nothing for even a day this weekend? How about for an hour then?

Try it. Just be lazy. Just watch butterflies. Or watch the mould growing. But be idle.

Because as an ancient Chinese saying goes: Man who sits by river all day, and doesn't think it's a waste of time, is a wise man.


Sursa: http://www.psychotactics.com/artidleness


duminică, 25 ianuarie 2009

Cel mai bun lucru de dat...

“Cel mai bun lucru de dat

dusmanului este iertarea;

unui adversar, toleranta;

unui prieten, inima ta;

copilului un bun exemplu;

tatalui, cinstire;

mamei, o conduita care o va face mandra de tine;

sinelui, respect;

tuturor oamenilor, caritate.”


~ Sursa: http://steps4change.ro/2009/01/ce-putem-darui-daca-nu-avem-bani-de-dat/

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Unirea Principatelor




24 ianuarie este ziua in care sarbatorim an de an, din 1859 incoace, un mare eveniment al istoriei poporului roman: Unirea Principatelor.

Este vorba despre Moldova si Tara Romaneasca, doua tari diferite in acele vremuri, dar care s-au unit la 24 ianuarie 1859, sub conducerea comuna a lui Alexandru Ioan Cuza. De atunci, aceasta data este amintita anual prin diferite manifestari, dintre care nu lipseste niciodata “Hora Unirii”, cunoscutul cantec pe versurile poeziei cu acelasi titlu scrise de Vasile Alecsandri si publicate pentru intaia oara, la Iasi, in numarul 51 al revistei “Steaua Dunarii”.

Primii pasi catre unire s-au facut odata cu evenimentele revolutiei de la 1848, care - desi a fost inabusita - a demonstrat in mod categoric dorinta de independenta si de unitate a romanilor. Din pacate, netinand cont de interesele poporului roman, Imperiul Otoman si Rusia Tarista au incheiat la Balta Liman (cartier in Constantinopol), in primavara anului 1849, o conventie valabila sapte ani, care afecta grav suveranitatea Principatelor. Prin acea conventie se stabilea ca domnitorii celor doua tari romanesti sa fie considerati inalti functionari ai Imperiului Otoman si sa fie numiti direct de sultan, cu acordul puterii “protectoare” - Rusia Tarista. De asemenea, pentru acei sapte ani, adunarile obstesti se suspendau, locul acestora fiind luat de Consilii sau Divanuri ad-hoc, aceasta noua conducere fiind “aparata” prin aducerea a cate 25.000 de soldati in fiecare dintre tari.

Impotriva celor decise la Balta Liman, fostii lideri ai miscarii pasoptiste - exilati intre timp si imprastiati in intreaga Europa - au adresat un protest Adunarii Nationale Franceze, iar apoi - din initiativa lui C. A. Rosetti - s-au constituit, la Paris, in iunie 1849, in Comitetul Democratic Roman. Apoi, in cursul anului 1853, s-a declansat Razboiul Crimeii, ca urmare a neintelegerilor dintre puterile acelor vremuri, iar infrangerea Rusiei a creat un nou echilibru pe continent si a permis ca problema romaneasca sa fie tratata ca o problema europeana. Astfel, prin tratatul de pace incheiat la Paris in 1856, Principatele Romane treceau sub protectia puterilor semnatare si capatau dreptul de a face propuneri de reorganizare, care sa se infaptuiasca tinand cont de dorintele romanilor.

Reactiile au fost atunci impartite: Franta sustinea infaptuirea Unirii (dar sub un principe strain), acelasi acord si l-au dat Rusia, Prusia si Sardinia, Anglia nu s-a pronuntat, iar impotriva s-au aratat a fi Turcia si Austria (pentru ca fiecare avea sub stapanire teritorii romanesti). Intre timp, dupa anul 1853, pasoptistii moldoveni si munteni se reintorsesera masiv in tara si trecusera la actiune: au organizat o formatiune politica numita “Partida Nationala” si au format Comitete ale Unirii.

Lucrarile Adunarii Ad-hoc s-au deschis in septembrie 1857, atunci cand - pentru prima oara - au fost prezenti si deputati tarani, iar fortele sociale si politice erau chemate sa se pronunte in legatura cu aceasta problema atat de importanta.

Luna urmatoare a anului a adus si primele rezolutii, votate cu un continut asemanator in Adunarile Ad-hoc ale Moldovei si Tarii Romanesti, prin care se exprima clar vointa de unire. Cererile Adunarilor au fost cuprinse intr-un raport al Consiliilor puterilor europene si inaintate reprezentantilor puterilor garante la conferinta de la Paris, pe baza acestora fiind adoptata o conventie care cuprindea statutul international si principiile de organizare a Principatelor, dar care oferea romanilor o unire incompleta. Statul astfel rezultat urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, dar - cu exceptia a doua institutii unice: Comisia Centrala si Inalta Curte de Casatie si Justitie - in cele doua tari ar fi trebuit sa fie doi domnitori, adunari si guverne separate. Trebuie precizat ca prin aceasta conventie nici nu se incuraja, dar nici nu se descuraja “Partida Nationala” in aspiratia ei catre unire, deoarece nu se preciza ca domnitorii alesi in cele doua tari ar trebui sa fie persoane diferite.

Astfel, dupa mai multe dispute, in Adunarea Electiva a Moldovei, a fost propus si ales in unanimitate Alexandru Ioan Cuza - “om nou la legi noi”, dupa cum aprecia Mihail Kogalniceanu. In Tara Romaneasca, insa, Adunarea Electiva era dominata de conservatori. De aceea, succesul actiunii era posibil numai prin interventia masiva si hotarata a maselor. De aceea, peste 30.000 de oameni au venit in jurul sediului Adunarii in acele zile istorice, cand - intr-o sedinta secreta - deputatul Vasile Boerescu a propus, la 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza - propunere acceptata in unanimitate. Alegerea aceluiasi domn in ambele Principate a reprezentat o victorie insemnata a poporului roman in lupta sa pentru formarea unui stat national unitar.

Intrunite la Paris pentru Conferinta desfasurata intre 26 august si 6 septembrie 1859 (si sub presiunea evenimentelor internationale: razboiul dintre Franta si Sardinia impotriva Austriei statea sa inceapa), marile puteri europene au fost nevoite sa accepte unirea infaptuita de romani. Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoasterea sa fiind limitata, insa, numai la durata vietii acestuia.

Alexandru Ioan Cuza s-a nascut la Husi in anul 1820, fiind unul dintre participantii activi la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova. Ca prim domn al Principatelor Unite, a dus o sustinuta activitate politica si diplomatica pentru formarea statului unitar roman, realizat in iunie 1862. Apoi, impreuna cu Mihail Kogalniceanu, a initiat un larg program de reforme (improprietarirea taranilor, adoptarea unei noi constitutii, introducerea invatamantului gratuit si obligatoriu, secularizarea averilor manastiresti, infiintarea universitatilor din Iasi si Bucuresti) care au dus la modernizarea statului roman. Silit sa renunte la putere in 1866, a fost exilat si a trait la Viena si Florenta. A murit in 1873 la Heidelberg (Germania), dar a fost adus in tara si inmormantat la castelul familiei sale de la Ruginoasa (judetul Iasi), apoi reinhumat la Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi.


~ Sursa:

http://www.lumea-copiilor.ro/enciclopedie/unirea_principatelor/unirea_principatelor.php

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Sa stii sau sa fii?

Sa stii sau sa fii? Doua lucruri mi-au placut intotdeauna foarte mult si in aproape aceeasi masura: sa citesc si sa traiesc. Doua talere de balanta care mi-au aratat mereu aceeasi greutate. Placerea, dorinta, nevoia, setea dogoritoare de a cunoaste, de a cerceta, de a intelege, de a scormoni la radacina lumii… Egale cu ispita, minunea, vulcanul de a vedea, de a mirosi, de a atinge si a asculta, de a simti si a iubi, om si iarba, praf si stele, pana la limita suportabilului. Vesnica provocare a tangentei pe doua lumi… Si vesnica sfasiere a situarii intre lumi.
Este o experienta neobisnuita – sa te lepezi de tine insuti “reincarnandu-te” in personajele unui roman, ori in ipostazele unei idei. Iesirea din sine se poate dovedi o terapie cu rezultate remarcabile. In acelasi timp, insa, exista si posibilitatea esuarii in alteritate. Desprinderea se poate transforma in dezradacinare. Evadarea din imediat te poate face captivul unor lumi paralele. Relativitatea “normalului” este posibil sa iti joace feste.
Am cunoscut oameni pentru care cartile reprezentau singura realitate, pentru care paginile erau singurele spatii non-virtuale. O lume inversata, in care imaginarul devenea real si in care realul isi pierdea, treptat, din consistenta, diluandu-se tot mai mult in contururi vagi si crepusculare.
Nimic, fie orice fila, nu se poate compara insa cu forta pe care o poate avea un schimb intens de priviri, atingerea a doua maini prin care doua suflete se-ating. Este ceva ce nici o scoala din lume nu face: sa te invete sa simti, sa iubesti, sa te autocunosti prin contactul permanent cu ceilalti. Si e rau ca nici o scoala nu face asta. Rau de tot…

~ Liviu Plesoianu, "Rentrop & Straton" - Grup de Editura si Consultanta in Afaceri

joi, 15 ianuarie 2009

Raiul si Iadul

Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:
"Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul."
Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.
Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati. Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.
Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor. Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"
Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa.
Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa.
Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.. Omul pios a spus: "nu inteleg"
"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi"

marți, 13 ianuarie 2009

About success...



“To laugh as often and much


To win the respect of intelligent people

and the affection of children


To leave the world a little better,


To know even one life have breathed easier

Because you live.


This is to have succeded!”



luni, 12 ianuarie 2009

Ceea ce esti cu adevarat

*** “Poti pleca dintr-o casa, poti pleca dintr-o tara, dar nu poti pleca din tine insuti, nu poti pleca din mintea, din inima ta.
Iti poti schimba imbracamintea, infatisarea si graiul, dar nu-ti poti schimba mama.
Poti fi cineva pentru cei din jurul tau, daca vei fi mereu pentru tine insuti ceea ce esti cu adevarat. Oricat ti s-ar parea ca te-ai schimbat, vei avea clipele tale de fericire, cand vei fi fericit sa fii ceea ce esti. Asta iti va fi marea, adanca si adevarata fericire. Aceasta iti va da tarie, te va legitima ca om adevarat, cinstit, iti va garanta identitatea sigura, accea care nu inseala.”
~ Dr. Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului – „Dascali de cuget si simtire romaneasca”


*** „Cel mai important lucru este sa te exprimi pe tine insuti asa cum esti, fara sa-ti imaginezi sau sa te prefaci intentionat ca esti altfel.”
~ Zen

marți, 6 ianuarie 2009

New Year Wishes...

"I wish you Health...
So you may enjoy each day in comfort.

I wish you the Love of friends and family...
And Peace within your heart.

I wish you the Beauty of nature...
That you may enjoy the work of God.

I wish you Wisdom to choose priorities...
For those things that really matter in life.

I wish you Generousity so you may share...
All good things that come to you.

I wish you Happiness and Joy...
And Blessings for the New Year.

I wish you the best of everything...
That you so well deserve."

joi, 1 ianuarie 2009

"Leapsa"... for 2009...

"Leapsa" from Rodica :

- finding myself

- being more creative

- being more relaxed

- being more harmonious

- being more involved (in photography projects ... and everything)