joi, 12 noiembrie 2009

O floare rosie cu tulpina verde...

Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.

Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:
-Astazi o sa facem un desen.

-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze…

Dar profesoara a zis:
-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti.
-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.

“Grozav” s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor:
- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.
- Acum puteti incepe, a zis profesoara.

Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:
- Astazi o sa facem ceva din argila.

-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.
- Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.

„Grozav”, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.

Dar profesoara le-a spus copiilor:
- Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.
- Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.


Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui.

In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
- Astazi o sa facem un desen!
- Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca…

Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus:
- Tu nu vrei sa desenezi?
- Ba da, a zis baietelul.
- Ce desen facem?
- Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
- Cum sa-l fac? zise baietelul.
- Cum isi place tie! raspunse ea.
- Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
- Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
- Nu stiu, zise baietelul.

Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

Morala?

Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume? Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni.

Einstein spunea ca “Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. ”


dupa Jack Canfield


Sursa: http://www.damaideparte.ro/index.php/369/369/

luni, 9 noiembrie 2009

Maybe tomorrow...


We have many wishes in our life, we want to get somewhere, we want to BE „something”, except what we are at the present moment.

We always think that, in order to get where we want, we have to gain more experience, to attend one more course, to prepare ourselves etc. There is always something more to do when we plan to be ourselves.
And it isn’t natural to be this way: you cannot plan on being you. You are or you aren’t. And when you choose being, just like that, it doesn’t matter how much experience you’ve gained or what courses you attended. You simply exist and vibrate here and now.

When you really want to do something stop waiting for the right moment, that moment is NOW. Spaţiere de la stânga la dreaptaSimply choose being, doing what you want and existing through what makes you vibrate. Choose acting in the desired direction, which you feel clearly, without conditioning.

When you postpone something ask yourself what are you afraid of?! Ask yourself if you wait for the right moment because you actually don’t know what you really want... Or you wait for the right moment because it’s just easier in your confort area where you know what is going to happen?
Are you afraid of failure? Or maybe are you afraid of success? Which way will you go? Imagine yourself old and looking back you realize how many things you could have done if you didn’t say to yourself: maybe tomorrow... maybe when I’d be ready... maybe some day.

And don’t forget, you are special and TODAY, for sure, you are ready to be the way you are! Do not put off till tomorrow!

Article by Delia Muresan

Poate maine...

Articol de Delia Muresan

In viata avem multe dorinte, vrem sa ajungem undeva, vrem sa FIM “ceva”, mai putin sa fim noi asa cum suntem in acel moment.

Ne gandim tot timpul ca pentru a ajunge unde vrem trebuie sa mai acumulam experienta, sa mai facem un curs, sa ne pregatim etc. Intotdeauna mai e ceva de facut atunci cand ne planificam sa fim noi.
Si nu e normal sa fie asa: sa fii tu nu se poate planifica. Esti ori nu esti. Iar cand alegi sa fii pur si simplu nu mai conteaza cata experienta ai, ce cursuri ai urmat, ci pur si simplu tu vibrezi si existi aici si acum.

Atunci cand iti doresti sa faci ceva cu adevarat nu mai astepta momentul potrivit, acela este ACUM. Alege sa fii, sa faci ceea ce vrei si sa existi prin ceea ce vibrezi, pur si simplu. Alege sa actionezi in sensul pe care ti-l doresti, pe care clar il simti fara a-ti impune vreo conditionare de niciun fel.

Atunci cand amani intreaba-te de ce ti-e frica?! Intreaba-te daca astepti momentul potrivit pentru ca de fapt tu nu stii ce iti doresti? Sau astepti momentul potrivit pentru ca e mai bine in zona de confort unde stii ce te asteapta?
Ti-e frica de esec? Sau poate ti-e frica de succes? Dar tu incotro vrei sa te indrepti? Imagineaza-ti ca ai o varsta inaintata si cand te uiti inapoi te gandesti cate ai fi putut face daca nu ti-ai fi spus: poate maine… poate cand voi fi pregatit.. poate intr-o zi.

Nu uita, esti deosebit si AZI cu siguranta esti pregatit sa fii asa cum esti! Nu lasa pe maine!

miercuri, 4 noiembrie 2009

Spoonfeeding

A rabbi spoke with God about heaven and hell.

"I will show you hell," God said, and they went into a room which had a large pot of stew in the middle.

The smell was delicious, but around the pot sat people who were famished and desperate. All were holding spoons with very long handles which reached to the pot, but, because the handles were longer than their arms, it was impossible to get the stew back into their mouths.

"Now I will show you heaven," God said, and they went into an identical room. There was a similar pot of stew, the smell was delicious, and the people had identical spoons, but they were
well-nourished and happy.

The rabbi looked puzzled.

"It's simple," God said. "You see, the people here have learned to feed one another."

(Medieval Jewish story)


Moral: There is nothing we can't achieve if we work together.

luni, 2 noiembrie 2009

Zbucium de copil

~ Articol de Ovidiu Miron

La scoala mi se spune zi de zi ca “doar daca” iau note mari am sanse de a obtine o slujba “sigura” si “bine platita”. Acasa sunt certat ca am luat nota mica la fizica, desi mie imi place muzica si acolo sunt cel mai bun din clasa. Ieri am vazut cum profesoara de limba romana ii explica (desi, “ragea” ar fi un termen mai potrivit) unui coleg de ce va ajunge el sa umble cu vaca si cum nu e “absolut nimic” in capul lui. Colegul nu este foarte talentat in a compune un eseu. Dar mie mi se pare un geniu in informatica. D

De ce tot fac pe desteptii cu noi?

Cand m-am intors azi acasa, parintii iar m-au luat deoparte: “Suntem foarte ingrijorati cu tine. Scoate-ti gargaunii cu muzica ta din cap!”. Apoi m-au intrebat de ce fiul colegului lor de serviciu a luat 9 la matematica, iar eu doar 7. Mi-e greu. Mi-e foarte greu.
La noi in oras tocmai s-a lansat un partid in campania electorala. Eu sunt mic, dar tot am avut senzatia ca sunt luat de idiot (am auzit cuvantul asta la aia mai mari)! :D
Pe banca din fata blocului, de 3 saptamani doarme un nene. Prietenii imi spun ca a fost muncitor la uzina, dar ca fabrica lui nu mai este. Apoi mi-am adus aminte de discursurile politicienilor.

Am senzatia ca asist la o piesa de prost gust acompaniata de un sunet ciudat

Eu nu cred ca saracia e nobila. Eu vreau sa compun cantece. Si sa castig bani din asta. Cel mai bun prieten al meu vrea sa devina jucator profesionist de sah. Aproape ca parintii nu il mai primesc acasa.
Zi de zi mi se spune din toate directiile: “Nu mai visa atat!”. Dar mie imi place. Anul trecut am visat ca voi ajunge cunoscut prin ce voi compune. Si ziarul local a publicat versurile unei piese scrise de mine. Atunci mi-am dat seama ca asta e drumul. Sa visez, sa cred si sa muncesc pentru asta.
Eu stiu ce vreau de la viata. Imi doresc sa fiu fericit. Iar eu nu pot fi fericit fara muzica, asa cum Marius nu poate fara sah. Cred ca de cele mai multe ori, cei din jur au intentii bune cu mine. Doar ca ei nu inteleg ce vreau eu de fapt.
Si, daca ma gandesc bine, nici n-au cum sa inteleaga. Ei sunt ei, eu sunt eu. Am ajuns la o concluzie ce nu imi da pace de 3 nopti. Viata oamenilor seamana doar in aparenta. In realitate, difera de la om la om. Si sunt o mie de lucruri distincte! Cred ca ne asemanam doar prin faptul ca suntem diferiti. Azi noapte pe la 3 mi-a venit ideea asta.
De asta nu imi urasc profesorii sau parintii. Le respect punctul de vedere. Dar de facut, tot ca mine voi face. Si inca ceva. Uitasem sa va spun, dar mie imi place de o fata venita la noi in tara tocmai din Nigeria. Si ei ii cam place de mine. :) Parintii au fost socati cand au auzit asta! Eu ii inteleg. Apoi ies la o plimbare cu Chimma.

miercuri, 28 octombrie 2009

Buddha and the Squirrel

Buddha who had set out to search for truth was so long in finding it that he became discouraged and decided to return home. As he was leaving, he came across a squirrel dipping its tail into the
water of a lake and shaking it over the land.

"Little squirrel," he said. "What are you doing?" "I'm emptying this lake," said the squirrel. "But you will never be able to do that," said Buddha. "If you dipped your tail into the lake a million times, there would still be nearly as much water there as before." "Well," said the squirrel, "I shall still persevere."

Buddha learned the lesson and resolved to continue his search for truth.

Moral: We sometimes need to persevere despite appearances.


Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

marți, 27 octombrie 2009

Unlikely to Succeed

In "Survival in the Executive Jungle", Chester Burger tells the story of W.Maxey Jarman, the dynamic executive who built the $400 million corporation Genesco Inc. and became its chairman.

Curious to know how his Genesco executives were chosen, Jarman was told that they all took psychometric tests. Jarman therefore arranged anonymously to put himself forward for one of the tests. He completed the tests as honestly as he could.

The report that came back stated that he was too shy and self-conscious ever to deal successfully with the type of business Genesco were in and would in all probability not get very far in management.

Moral: Nobody's yet invented a foolproof measure of what people are capable of.


Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

luni, 26 octombrie 2009

"Schimbati-va... sau veti fi schimbati"

~ Burke Hedges

Pe vremea cand predam, mancam zi de zi masa de pranz la aceeasi ora, in acelasi loc si alaturi de aceeasi profesori - iar asta vreme de peste zece ani. Si nu am sa-l uit niciodata pe Matt, profesorul de matematica. Indiferent ce era in meniu, Matt cerea acelasi lucru in fiecare zi - un simplu sandvis cu unt de arahide pe o felie de paine alba.
Intr-o zi, m-am asezat langa Matt. Muream de curiozitate sa aflu de ce comanda in fiecare zi acelasi lucru.
- Ei, Matt, i-am zis, vad ca si azi ai comandat acelasi sandvis ca de fiecare data. Trebuie ca-ti place foarte mult untul de arahide, asa-i?
- Nu chiar, imi raspunse Matt.
- Atunci il mananci pentru ca are proteine. E bogat in proteine, am zis eu.
- Nu m-am gandit niciodata la asta, spuse Matt.
- Ah, stiu! Faci economie, nu? Untul de arahide e un pranz ieftin.
- Nu, supa e mai ieftina, replica Matt.
Deja simteam ca ridic tonul, in timp ce spuneam:
- Uite ce e, Matt, tu comanzi un sandvis cu unt de arahide in fiecare zi, de peste zece ani. Nu esti innebunit dupa gustul lui. Nu-l mananci pentru valoarea lui nutritiva. Si poti sa-ti permiti sa comanzi orice altceva. Te mai intreb o data. DE CE COMANZI UN SANDVIS CU UNT DE ARAHIDE IN FIECARE ZI A VIETII TALE?!!!, am strigat.
Speriat, Matt si-a pus incet sandvisul pe farfurie, a privit in podea si a spus in final:
- Pentru ca asta am comandat intotdeauna.
Apoi s-a intors la sandvisul sau si... cu asta s-a incheiat conversatia.

------------------------------------
Toti avem zone de confort. Nu este nici un rau in asta. Dar, cand deveni sclavii propriilor zone de confort, asta e cu totul altceva. Inseamna ca ne sufocam in mod deliberat. [...]

Un lucru e cert: cata vreme va aflati in zona de confort, nu evoluati. Sigur, este inconfortabil sa iesiti de acolo. Dar, credeti-ma, este singura cale de a progresa.

vineri, 23 octombrie 2009

Mind, will, courange

To dream anything that you want to dream, that is the beauty of the human mind.

To do anything that you want to do, that is the strength of the human will.

To trust yourself, to test your limits, that is the courage to succeed.

- Bernard Edmonds

miercuri, 21 octombrie 2009

Sharing Goals

Three people were working on a construction site. All were doing
the same job but when each one was asked what he was doing, the
answers varied.
"Breaking rocks", said the first.
"Earning a living," answered the second.
"Helping to build a cathedral," replied the third.
(Peter Schultz, Porsche)

Moral:
Ally yourself with the big vision, not the small.


Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

luni, 19 octombrie 2009

Calea iubirii

~ Deepak Chopra

Iubirea este menita sa vindece.
Iubirea este menita sa reinnoiasca.
Iubirea este menita sa ne dea siguranta.
Iubirea este menita sa ne inspire cu puterea ei.
Iubirea este menita sa ne faca increzatori, lipsiti de indoieli.
Iubirea este menita sa alunge toata teama.
Iubirea este menita sa dezvaluie nemurirea.
Iubirea este menita sa aduca pace.
Iubirea este menita sa armonizeze diferentele.
Iubirea este menita sa ne apropie de Dumnezeu.

-------------------------------------------------

Iubirea se afla in noi si in jurul nostru permanent!

miercuri, 14 octombrie 2009

"Vreau sa stiu totul."

Intr-o zi, un om lua urmatoarea hotarare: "Vreau sa stiu totul. Voi face si inconjurul lumii de va fi nevoie." Zis si facut. Omul nostru se apuca sa cutreiere lumea.

Invata geografia, istoria si toate celelalte stiinte de la cei mai mari profesori. Descoperi tehnica, fu plin de entuziasm pentru matematica, se pasiona pentru informatica.

Inregistra pe dischete si CD-uri tot ceea ce invatase si descoperise si se intoarse acasa multumit si fericit.

"Acum stiu totul", isi spunea el.

Dupa cateva zile, se duse la o mare personalitate careia i se dusese vestea in intreaga lume pentru intelepciunea iesita din comun.

Omul nostru voia sa-si confrunte stiinta cu cea a inteleptului. Trasera la sorti pentru a vedea care dintre ei va pune prima intrebare.

La sorti iesi marele intelept, care ii puse omului urmatoarea intrebare:
"Ce stii despre prietenie?"

Fara sa spuna un cuvant, omul o porni din nou la drum.

Si acum mai cutreiera lumea, pentru a afla ce este prietenia.

marți, 13 octombrie 2009

The Curse of the 10,000-hour ‘Talent Syndrome’

Imagine if someone told you that you needed 10,000 hours to learn to drive a car.

No? What about 5000 hours then? Would that be suitable?
How about 3000 hours? Or 1000? Or 500? Ok, how about 60 hours?

A very average person with a reasonable fear of cars can learn to drive in about 60 hours.

Or can they? Because it depends on the car, doesn’t it? Is it a small car? Is it a truck? Are you learning to drive with your husband/wife (not recommended) or are you learning to drive with a patient teacher? Are you learning to drive in Auckland, New Zealand or are you learning to drive in Mumbai, India?

The complexity of learning is so complex, that we’d rather not think about it. But the question isn’t about learning. The question is: Does it really take us 10,000 hours to learn anything? No it doesn’t. It takes us 10,000 hours to become a freakin’ genius at something.

Most of us are reasonably competent at learning a software program in 30 hours.

Most of us can learn to play one song on a piano in 50 hours.
Most of us can learn how to write superb articles in about 120 hours.

But the 10,000-hour concept stops us in our tracks.

We are so obsessed with the factor of genius that we forget about competence.
Competence is easy. Competence is doable. Competence makes our lives richer and makes us more confident.

The stage of learning goes from infancy to competency…

From competency to fluency; from fluency to mastery. And you know what? Most of us are very competent at a lot of things we do every single day of our lives. And that’s because we have to do it. We weren’t born to type in forums, or to use iPhones, or to drive a car. But we do. We learn how to be competent in all of the above. Then we learn some more, and some more and then we become fluent. If we live long enough and we practice deliberately, we achieve mastery.

But the goal isn’t mastery.

It’s not even fluency.
It’s just competency.

You don’t need 10,000 hours. Or 5000 hours. Or even 1000 hours.

You need 60 hours.
Or 30 hours.
That’s it.

You can go from a complete dolt to a competent, happy camper

All in 30 hours.
Try it. It works.

And it sure beats being a dolt who’s waiting to free up 10,000 hours to be a genius!


Sursa: http://www.psychotactics.com/blog/art-talent-syndrome/#

joi, 8 octombrie 2009

If You Can't Fight 'Em

Each day an elderly man endured the insults of a crowd of ten-year-olds as they passed his house on their way home from school.

One afternoon, after listening to another round of jeers about how stupid and ugly and bald he was, the man came up with a plan.
He met the children on his lawn the following Monday and announced that anyone who came back the next day and yelled rude comments about him would receive a pound.

Amazed and excited, they showed up even earlier on Tuesday, hollering insults for all they were worth. True to his word, the old man ambled out and paid everyone. "Do the same tomorrow,"
he told them, "and you'll get twenty-five pence for your trouble."

The kids thought that was still pretty good and turned out again on Wednesday to taunt him. At the first catcall, he walked over with a bag of coins and again paid off his hecklers.

"From now on," he announced, "I can give you only a penny for doing this." The kids looked at each other in disbelief. "A penny?" they repeated scornfully. "Forget it!"

And they never came back.


Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

miercuri, 7 octombrie 2009

Majoritatea au incetat sa mai viseze

~ Articol scris de Paul Coman

Din pacate noi, cei care exploram noi variante sau posibilitati, cei care indraznim sa ne dorim sau sa visam la o viata extraordinara, suntem in minoritate.

Majoritatea oamenilor au incetat sa mai viseze si s-au ascuns in spatele unei “realitati cenusii” in care stau foarte bine ancorati. Ei au impresia ca sunt cu picioarele pe pamant iar noi suntem cu capul in nori. Super, mie-mi place sa fiu cu capul in nori, peisajul este mai frumos.

Partea proasta este ca acesti oameni se simt bine cand ne descurajeaza pe noi. Ti-as da niste exemple din interactiunile mele cu astfel de indivizi dar 1. nu vreau sa mi le amintesc (prea tarziu, deja mi le-am amintit) si 2. nu fac obiectul acestei discutii.


Limiteaza-ti asocierea cu “descurajatorii”!

Exista doua tipuri de relatii: benefice si toxice. MIT (Massachusetts Institute of Technology) a facut un stiudiu conform caruia pentru fiecare descurajare este nevoie de 17 incurajari care sa-ti revigoreze increderea in tine. Suntem foarte sensibili la influentele externe, acestea ne pot alimenta visele, ne pot propulsa in viitor si tot acestea ne pot omori visele.

In afaceri este esential sa poti visa. Incepand de la acea scanteie initiala care provoaca nasterea businessului pana la solutiile complexe care potenteaza cele mai mari cresteri, toate aceste manifestari au ca sursa visul. Este o calitate pe care toti antreprenorii de succes o au, am vazut-o cu ochii mei.

Eu personal am visat foarte (foarte) mult in cei 27 de ani de viata. Rezultatele pe care le-am obtinut dupa atata visat sunt interpretabile si relative. Unii spun ca am avut succes, altii zic ca nu. Eu cred ca am avut cateva succese, mai multe esecuri si multe vise abandonate.

De ce le-am abandonat? Pentru ca am ajuns la concluzia ca anumite vise nu merita visate.

“Ce inseamna asta Paul?”

Este foarte usor sa cazi in capcana de a visa visele altora. De exemplu multi dintre noi visam la un milion de dolari si la viata pe o insula exotica unde sa nu mai fim nevoiti sa muncim. Si tu visezi asta? Fii sincer(a)! Probabil ca acesta este stereotipul succesului secolului XXI. Dar este oare ceea ce ne dorim cu adevarat?


Insula exotica

Eu cred ca dupa un an de trait pe acea insula vei visa sa petreci Craciunul cu familia, sa iesi cu prietenii de-o viata la o cafea sau pur si simplu sa traiesti din nou acel sentiment de apartenenta, familiaritate si confort pe care ti-l ofera numai locul denumit “acasa”.

Nu insinuez ca este gresit visul, vreau doar sa te gandesti daca merita sa lupti si sa faci sacrificiile necesare pentru acest vis.


Milionul de dolari

Milionul de dolari reprezinta nevoia noastra de siguranta. Avem impresia ca un milion de dolari este suma pe care daca o obtinem nu mai trebuie sa muncim.

Dar statisticile arata ca banii nu-ti ofera siguranta. Majoritatea castigatorilor la loto ajung dupa cativa ani intr-o situatie financiara mai rea decat inainte. Ah, bineinteles, tu nu i-ai pierde pentru ca stii ce sa faci cu banii. Hai sa-ti spun un secret: asa zic si ei, dupa ce castiga.

Siguranta o ai atunci cand esti suficient de valoros incat sa ai incredere ca poti oricand sa generezi un profit lunar care sa-ti satisfaca nevoile si dorintele.


Fara munca!

Excesul de timp liber este otrava.
— Tim Ferris

Ce frumos este sa nu muncesti. Sa te trezesti dimineata cu zambetul pe buze (la ora 8, fara alarma, ca doar nu mergi la lucru), sa iti bei cafeaua linistit, nimeni nu te grabeste pentru ca nu ai nimic de facut. Asta-i viata buna, nu?

Asta-i viata buna daca prin munca intelegi sarcini sau activitati obligatorii, repetitive si care nu-ti plac. Dar nu trebuie sa fie asa! Eu imi iubesc munca si nu pot sa concep ideea de a nu o face. Simt ca sunt implicat in ceva mai mare decat mine, simt ca am directie si tel, iar asta ma inspira, ma energizeaza si ma face mai fericit.

Eu am renuntat la visul cu insula si milionul. Am realizat ca nu e visul meu. Adevaratul vis este sa traiesc momentul, sa experimentez lucruri noi, sa invat, sa progresez, sa ajut, sa particip, sa fiu apreciat si sa fiu liber.

Daca esti un visator, aceasta este o incurajare! Numai visand si crezand in visele tale vei ajunge sa le traiesti. Mesajul meu este sa ai multa prudenta in alegerea visului si astfel poti avea o viata cu adevarat extraordinara.

Vezi: http://www.startupacademy.ro/

marți, 6 octombrie 2009

"Intelepciune la minut"

- De ce toata lumea de aici este atat de fericita, cu exceptia mea?

- Pentru ca ei au invatat sa vada frumusetea si bunatatea pretutindeni, i-a raspuns Maestrul.

- Dar eu de ce nu vad frumusetea si bunatatea pretutindeni?

- Pentru ca nu poti vedea in afara ceea ce nu vezi inlauntrul tau.


~ “Intelepciune la minut” de Anthony de Mello

luni, 5 octombrie 2009

Despre success


Construiti-va succesul pe care vi-l doriti


Succesul - ce inseamna pentru fiecare? Mai multi bani, mai multi prieteni, succes in afaceri, o casa mai frumoasa, o masina mai buna, calatorii in jurul lumii, faima, putere, dragoste?

Pentru unii succesul este ceea ce nu au inca. Pentru altii inseamna sa pastreze ceea ce au dobandit deja. Si pentru ceilalti inseamna emotia vanatorii.

Succesul inseamna lucruri diferite pentru oameni diferiti. Oricum, adevarata reusita in nu poate fi niciodata o intrecere cu lumea sau cu cei din jur. Nu inseamna a castiga sau a acumula. Nu este o comparatie intre noi si ceilalti. Daca ar fi asa, am putea determina nivelul succesului nostru alegand cu cine anume ne comparam.

Succesul consta de fapt in evolutia fiecaruia dintre noi. Cine suntem azi si cine vom fi in viitor. Daca ne concentram asupra acestui obiectiv, nu va trebui niciodata sa ne facem griji despre cum sa obtinem mai mult sau cum sa pastram ceea ce avem.

Pentru multi oameni, aceasta pare o filosofie stranie, dar trebuie sa realizam ca niciodata nu vom putea avea tot, nu vom putea vedea tot, nu vom putea invata, face sau experimenta tot.


Luptati pentru ceea ce vreti sa obtineti

Succesul si fericirea nu apar din senin, ci sunt rezultatul muncii depuse pentru atingerea telurilor. Nu va inchideti orizontul repliindu-va pe o pozitie defensiva.

Visati la lucruri marete, nu renuntati niciodata la idealurile voastre si nu-i lasati pe altii sa va indeparteze de calea pe care v-ati ales-o. Ceea ce este interesant este faptul ca, atata timp cat va concentrati asupra propriei evolutii, nu va trebui niciodata sa va faceti griji despre ce anume veti reusi sa obtineti.

Succesul si toate celelalte atribute ale sale tind sa fie atrase tocmai de acei oameni care dovedesc ca pot aborda chiar si cea mai marunta realizare cu integritate, cu o inima deschisa si cu modestie.

A cauta atingerea unei mari reusite sa spunem in afaceri, lasand de-o parte toate celelalte probleme, reprezinta o mare greseala. La ce bun sa fii putred de bogat daca esti bolnav de o boala incurabila? Ce conteaza puterea daca esti singur si nefericit? La ce iti mai trebuie faima daca esti prizonierul acesteia?

Asa ca intrebati-va: Ce inseamna succesul pentru mine? Lasati la o parte cliseele si definitiile celorlalti. Ce va doriti cu adevarat? Clarificandu-va in minte ce inseamna succesul si fericirea pentru voi insiva, realizati primul pas pe calea catre acestea.

Nu lasati nimic sa stea intre voi si reusita Se spune ca singurele bariere pe care trebuie sa le doboram in viata sunt cele ridicate de propria persoana.

De ce, atunci, atat de putini oameni reusesc sa-si foloseasca intregul potential? De ce atatia oameni se simt prizonieri, lipsiti de putere si fara speranta in propriile vieti? De ce atatia renunta sau devin ranchiunosi, furiosi, plini de resentimente si autocompatimire?

Raspunsul este unul singur: deoarece acesti oameni nu vor sa-si asume responsabilitatea propriilor lor vieti, preferand sa-si gaseasca tapi ispasitori pentru fiecare esec sau neimplinire.

Sunt multi cei care cred ca nu au de ales. Se simt prinsi in capcana unei slujbe, a unei afaceri sau relatii, a unui mod de viata, vecinatati, mediu sau cariere.

Putem schimba tot ce dorim. Dar nu o facem din cauze multiple: frica, confort, nehotarare, motivatii gresite, sentimente de vinovatie si, mai ales, acceptarea tuturor acestor lucruri.

Adevarul este ca fiecare dintre noi este binecuvantat de soarta

Intr-un fel sau altul. Am fost creati pentru a reusi, dar pe drum am pierdut ceva si esuam foarte usor. Nimic n-ar trebui sa ni se para imposibil, pentru ca, de fapt, nimic nu este imposibil.

Care este imaginea principala pe care o aveti in minte? Teama de esec sau bucuria reusitei? Constiinta propriei valori sau sentimentul ca sunteti neinsemnat? Exista ceva anume care va sperie si va face sa va dati inapoi sau sunteti capabil sa infruntati orice situatie?

Reflectati asupra sensului pe care-l dati reusitei, inainte de a va continua viata. Munciti pentru a realiza ceea ce este important, dar aveti grija sa nu uitati sa va bucurati de fiecare clipa, caci mai intai de toate, viata trebuie traita la maximum.

Articol de Ioros Costin
Redactor sef Rentrop & Straton, 2009

miercuri, 30 septembrie 2009

Dream vs. Reality

"There are some people who live in a dreamworld,

And there are some who face reality,

And then there are those who turn one into the other!"

luni, 28 septembrie 2009

all the things you want to do

"Dream what you want to dream;
go where you want to go;
be what you want to be,
because you have only one life
and one chance to do
all the things you want to do."

vineri, 25 septembrie 2009

Sunt cel care este

Un om ii spunea altuia:
- Cand marea era umflata, cu mult timp timp in urma, cu varful bastonului am scris un vers pe nisip; iar oamenii inca se opresc sa-l citeasca si au grija ca nimic sa nu il stearga.
Iar celalalt om a spus:
- Si eu am scris un vers pe nisip, dar era la reflux si valurii marii l-au sters. Dar spune-mi, ce ai scris?
Iar primul om a raspuns:
- Am scris: "Sunt cel care este." Dar tu ce ai scris?
Iar celalalt a raspuns:
- Astfel am scris: "Nu sunt decat o picatura din acest vast ocean."

joi, 24 septembrie 2009

Demisie oficiala

Imi pare tare rau ca nu stiu cine a scris acest articol pe care l-am primit de la o prietena si care, dupa parerea mea, este pur si simplu genial.

Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv. Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oamenii maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta. Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
"Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele Lui Isus.
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

marți, 22 septembrie 2009

Priveste, Zambeste, Atinge

~ Articol de Delia Muresan

Fiecare zi din viata mea o consider o noua sansa de a ma reinventa, de a invata ceva nou, de a descoperi ceva la mine, la ceilalti. E o noua sansa de a-mi depasi limitele si a-mi trai visele.

Pentru mine a continua sa ma descopar si sa ma mir de ceea ce gasesc la mine, bune dar si rele, a devenit un mod de viata. Sunt constienta ca pe zi ce trece voi mai descoperi cate un cordon care ma tine si va trebui sa imi dau drumul, sa imbratisez schimbarea, sa imi urmez muzica. Acest lucru nu se va termina niciodata.

In fiecare zi inveti, inveti din carti da, e adevarat, dar inveti din experiente, inveti din gropile in care dai, din capul care doare cand te lovesti de un zid pe care nu l-ai vazut, inveti din dezamagiri, inveti din asa zice “esecuri” pe care eu le consider lectii de viata.

Faci asta zilnic pentru ca zilnic trebuie sa iesi din “barlog”, din zona de confort si sa te confrunti cu viata. Doar asa vei evolua, doar asa nu vei avea regrete pentru ca vei trai viata pe care ti-o doresti, in primul rand in prezent. Numai asa nu te ve mai plange, numai asa nu vei fugi prin viata.

Am clienti care imi recunosc… au dormit prin viata, care nu au gustat nici bucuria, nici tristetea, care au spus ani de zile ca lor nu li se intampla nimic… pana intr-o zi… cand au fost treziti brusc si au inceput sa simta… si de obicei un eveniment neplacut… o durere profunda i-a trezit.

Insa cum poti evita asta, cum poti sa te bucuri de prezent, de ce ti se intampla in fiecare moment? Trebuie sa atragi in jurul tau oameni frumosi, oameni care cred in tine si nu cred ca a visa e o prostie. Oameni care vad dincolo de ceea ce vrei tu sa afisezi. Citeste mult, invata mult dar nu uita ca acestea n-au valoare daca nu experimentezi. Pune in aplicare ceea ce citesti, ceea ce inveti, actioneaza!

Fii deschis la nou, fii deschis la lucrurile care te enerveaza, acestea spun ceva! Acestea spun ca tii de zona ta de confort, ca preferi sa dormi prin viata ta!

Gandeste-te in felul urmator, ai un mare ATU: acela al adaptabilitatii. Intotdeauna cand ai o problema nu uita ca aceasta a venit in sprijinul tau si nu ca sa iti demonstreze ca “ti se intampla numai tie”. Gandeste-te ca in tine exista tot ce ai nevoie sa o depasesti, ai puterea asta si nu sunt doar vorbe, gandeste-te ca intotdeauna s-a ivit o solutie, insa daca ai crezut in ea aceasta a venit la TIMP in intampinarea ta.

Fii fericit AZI! Daca iti spui ca poti fi fericit doar daca vei avea parte de promovarea aia, doar cand vei avea masina pe care ti-o doresti… de fapt tu “vanezi” sentimentul de fericire care e asociat cu acel moment cand o sa ai parte de promovare, cand o sa ai aceea masina. Daca stii asta stii ca poti avea acel sentiment si ACUM.

Iubeste mult, zambeste mult, aprecieaza ceea ce intalnesti in calea ta, daruieste fara sa te gandesti ce vei primi inapoi!
Sau faceti ce zice Neale Donald Walsch: Priveste, Zambeste si Atinge.



Sursa: http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/azi-inca-o-sansa-de-a-te-reinventa/

luni, 21 septembrie 2009

Culesul roadelor

~ de Rabindranath Tagore

"... vesnicul necunoscut ma cheama,
aud cum merge de-a lungul drumului.
Sunetul pasului tau ma loveste in piept,
ma doare!
Vantul s-a desteptat.
Marea geme.
Grijile si indoielile mele toate pier -
necunoscutul ma cheama: aud cum merge
de-a lungul drumului."

marți, 15 septembrie 2009

The Charmed Lake

- What is faster than wind?
- The thought.
- What can entirely cover the earth?
- The darkness.
- Who are the most – the dead or the living?
- The living, because the dead there aren’t anymore.
- Give me an example of space.
- My hands put together.
- An example of sadness?
- Ignorance.
- Of poison?
- Desire.
- An example of defeat?
- Victory.
- Which is the most cunning animal?
- The one that man could not discover.
- Which appeared first, the day or the night?
- The day, but only preceding the night of a day.
- Which is the reason of world’s existence?
- Love.
- What is the opposite of you?
- Myself.
- What is madness?
- A forgotten path.
- And rebellion?
- People rise for finding beauty in life or in death.
- What is inevitable?
- Happiness. Entering Nirvana waits us all.
- What is the greatest miracle?
- Death is all around us and still we live like everlasting immortals.

vineri, 11 septembrie 2009

Binecuvantarea casei

Unde-i credinta acolo-i dragoste
Unde-i dragoste acolo-i pace
Unde-i pace acolo-i binecuvantare
Unde-i binecuvantare acolo-i Dumnezeu
Unde-i Dumnezeu acolo lipsa nu e

luni, 7 septembrie 2009

Bad Day



Where is the moment we needed the most
You kick up the leaves and the magic is lost
They tell me your blue skies fade to grey
They tell me your passion's gone away
And I don't need no carryin' on

You stand in the line just to hit a new low
You're faking a smile with the coffee to go
You tell me your life's been way off line
You're falling to pieces everytime
And I don't need no carryin' on

Cause you had a bad day
You're taking one down
You sing a sad song just to turn it around
You say you don't know
You tell me don't lie
You work at a smile and you go for a ride
You had a bad day
The camera don't lie
You're coming back down and you really don't mind
You had a bad day
You had a bad day

Well you need a blue sky holiday
The point is they laugh at what you say
And I don't need no carryin' on

You had a bad day
You're taking one down
You sing a sad song just to turn it around
You say you don't know
You tell me don't lie
You work at a smile and you go for a ride
You had a bad day
The camera don't lie
You're coming back down and you really don't mind
You had a bad day

(Oh.. Holiday..)

Sometimes the system goes on the blink
And the whole thing turns out wrong
You might not make it back and you know
That you could be well oh that strong
And I'm not wrong

So where is the passion when you need it the most
Oh you and I
You kick up the leaves and the magic is lost

Cause you had a bad day
You're taking one down
You sing a sad song just to turn it around
You say you don't know
You tell me don't lie
You work at a smile and you go for a ride
You had a bad day
You've seen what you like
And how does it feel for one more time
You had a bad day
You had a bad day

duminică, 6 septembrie 2009

Time to Think

The car-maker Henry Ford hired an efficiency expert to go through
his plant. He said: "Find the unproductive people. Tell me who
they are and I'll fire them!"

The expert made his rounds with his clipboard in hand and finally
returned to Henry Ford's office with his report. "I've found a
problem with one of your managers," he said. "Every time I
walked past his office, he was sitting with his feet propped on
the desk doing nothing. I definitely think you should consider
getting rid of him."

When Ford asked who the man was, he shook his head and said: "I
can't fire him. I pay that man to do nothing but think. And
that's what he's doing."

Moral: In the Information Age, thinking is more important than
doing.

Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Un creion spart in bucati

~ Articol scris de Ovidiu Miron

In multe momente ale propriei existente, oamenii spun expresii de genul: “nu mai pot, nu mai am energie sa merg mai departe”. Desi poporul roman a fost inzestrat cu multe proverbe paguboase, exista si unul neplacut de real: “sa nu-i dea Dumnezeu omului cate poate duce”.

Adica mai mereu se poate si mai rau. Dar si mai bine! In copilarie erau bancuri cu Bula care sarea 99 de garduri si pentru ca “nu mai putea” sari inca unul a hotarat sa o ia inapoi. :)

Intotdeauna m-au fascinat intrebarile celor mici: ”cum adica nu se poate?” . Auzeam zi de zi la scoala “sfaturi” de genul: “nu e bine”, “nu e frumos” sau “n-ai voie”. Aproape ca ajunsesem sa cred ca lumea e un mare tarc de oi.

Si asta e cel mai mare delict al unei societati. Sa introduca limite acolo unde infinitul ar trebui sa domneasca. Acolo unde imaginatia ar trebui sa aiba drept legal de monopol. Ne intrebam apoi de ce avem probleme in relatii? De ce avem impresia ca meritam sa fim iubiti doar daca facem lucrurile care se asteapta de la noi?


De la tigla la creion

Practicantii de arte martiale culeg aplauzele unor sali pline de spectatori atunci cand sparg cate 5 tigle odata. Nu sunt neaparat cei mai voinici oameni din lume, sau oricum, nu toti dintre ei. Nu sunt neaparat mai destepti decat altii. Nici cu mai multi bani. Nu au avut mai mult noroc in viata si nu au avut un destin care sa ii fereasca de napaste. Sunt doar oameni care au inteles ca e mai bine sa transpiri la antrenamente pentru a putea fi cineva atunci cand toate blitzurile sunt pe tine.

Ai un vis si trebuie sa il protejezi. Chiar si de momentele in care tu insuti/insati il ataci. Mai ales atunci. Pentru ca nimeni, dar absolut nimeni nu are dreptul sa iti spuna ce esti si ce nu esti in stare sa faci. Nici macar tu! Exista o portiune de divin in fiecare dintre noi. Acolo palpaie usor dorinta de a face ceva ce nu s-a mai facut. Si de a lasa in urma ta o dara in memoria celor care te-au intalnit.

In trainingurile de vanzari si nu numai exista un exercitiu cu scopuri precise: depasirea barierelor mentale si atingerea obiectivelor. Mai precis, trebuie sa rupi in bucati un creion cu ajutorul unui deget. Atat. Il spargi, il lasi intins pe jos si apoi pleci acasa! Asta trebuie sa faci de fapt si in realitate. Sa invingi un creion.

vineri, 4 septembrie 2009

Viata ta

Un profesor de filosofie statea in fata clasei având pe catedra cateva lucruri.
Când ora a inceput, fara sa spuna un cuvânt, a luat un borcan mare de maioneza gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturându-l usor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.
Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba, iar acestia au raspuns in cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan umplându-l de aceasta data definitiv. Studentii au râs.
"Acum" a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, "as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre, si ca daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina."
"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte"
"Daca veti incepe cu nisipul", a continuat el "nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele".
"La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine."

*"Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta...... Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul, rând grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip." *
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele doua cani de cafea. Profesorul a zâmbit:
"Ma bucur ca intrebi asta, ele vor doar sa arate ca, oricât de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cani de cafea, impreuna cu un prieten."

miercuri, 26 august 2009

Spectator sau jucator

Multi spun ca viata este o lupta si daca vrei sa reusesti, trebuie sa lupti. Aceasta este un adevar evident pentru unii mai ales acum pe timp de criza. Dar ce este adevarat pentru unii, nu este neaparat valabil pentru toata lumea. O alta abordare ar fi ca viata este un joc si daca vrei sa reusesti atunci trebuie sa joci, sa te implici. Mi-a placut mai mult aceasta abordare.

Am intalnit recent un material care cita dintr-o carte scrisa de Cherie Carter Scott, “Daca viata ar fi un joc, acestea ar fi regulile”. Sunt prezentate zece reguli pentru a “juca” in viata:

1. Vei primi un trup
2. Vei primi lectii de invatat
3. Nu exista greseli, exista doar lectii
4. O lectie se repeta pana cand este invatata
5. Invatarea nu se termina
6. Nu exista ceva mai bun decat aici si acum
7. Ceilalti sunt oglindirea ta
8. Ceea ce faci cu viata ta depinde de tine
9. Toate raspunsurile sunt in tine
10. La nastere uiti toate acestea

Acest “set de reguli” ofera o perspectiva care mai degraba ajuta decat incranceneaza. Genereaza un fel de destindere si relaxare si un fel de a privi lucrurile ce permite depasirea blocajelor. Nu spun ca incrancenarea nu ar fi buna, ci doar ca este bine sa o folosim doar atunci cand si cat este necesara.

Despre jocul numit viata...

Se spune ca sunt trei feluri de oameni, cei care fac lucrurile sa se intample, cei care privesc cum se intampla lucrurile si cei care se intreaba “ce s-a intamplat?”.
Fiecare dintre noi decide ce rol isi asuma pe parcursul jocului.
Tu ce preferi?

Distractie placuta.

Articol scris de Alex - www.hrd.ro

miercuri, 19 august 2009

About Success

1.
Success is not the key to happiness. Happiness is the key to success. If you love what you are doing, you will be successful.

2.
The secret of success is constancy to purpose.

3.
There are no gains without pains.

4.
Yesterday I dared to struggle. Today I dare to win.

5.
Life is a succession of moments. To live each one is to succeed.

6.
A successful person is one who can lay a firm foundation with the bricks that others throw at him or her.

7.
Small opportunities are often the beginning of great enterprises.

8.
It is common sense to take a method and try it. If it fails, admit it frankly and try another. But above all, try something.

9.
You cannot dream yourself into a character; you must hammer and forge yourself one.

10.
Nobody got anywhere in the world by simply being content.

11.
To succeed, we must first believe that we can.

sâmbătă, 8 august 2009

The Man with the Coconuts

One day a man who had been to gather his coconuts loaded his horse heavily with the fruit. On the way home he met a boy and asked him how long it would take to reach the house.

"If you go slowly," said the boy, looking at the load on the horse, "you will arrive very soon; but if you go fast, it will take you all day."

The man could not believe this strange speech, so he hurried his horse. But the coconuts fell off and he had to stop to pick them up. Then he hurried his horse all the more to make up for lost time, but the coconuts fell off again. Many times he did this, and it was night before he reached home.

Moral: You sometimes have to go slowly to get where you want.


Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

joi, 6 august 2009

Time to Learn

A young but earnest Zen student approached his teacher, and asked the Zen Master:

"If I work very hard and diligently how long will it take me to find Zen."
The Master thought about this, then replied, "Ten years."
The student then said, "But what if I work very, very hard and really apply myself to learn fast. How long then?"
Replied the Master, "Well, twenty years."
"But, if I really, really work at it, how long then?" asked the student.
"Thirty years," replied the Master.
"But, I do not understand," said the disappointed student. "At each time that I say I will work harder, you say it will take me longer. Why do you say that?"
Replied the Master: "When you have one eye on the goal, you only have one eye on the path."

Moral: You can't learn quicker by trying harder.


Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

miercuri, 5 august 2009

The Penalties of Being Late

A priest was being honoured at his retirement dinner after 25
years in the parish. A leading local politician and member of the
congregation was chosen to make the presentation and give a
little speech at the dinner. He was delayed, so the priest
decided to say his own few words while they waited.

"I got my first impression of the parish from the first
confession I heard here. I thought I had been assigned to a
terrible place. The very first person to enter my confessional
told me he had stolen a television set and when questioned by the
police, was able to lie his way out of it. He had stolen money
from his parents, embezzled from his employer, had an affair with
his boss' wife, taken illegal drugs.

I was appalled. But as the days went on I knew that my people
were not at all like that and I had, indeed, come to a fine
parish full of good and loving people."

Just as the priest finished his talk, the politician arrived full
of apologies at being late. He immediately began to make the
presentation and gave his talk. "I'll never forget the first
day our parish priest arrived," said the politician. "In fact,
I had the honour of being the first one to go to him in
confession."

Moral of the story: If you're going to be late, find out what
you missed before you do anything else.

Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

marți, 4 august 2009

Carrying Your Burden

A lecturer, when explaining stress management to an audience,
raised a glass of water and asked, "How heavy is this glass of
water?"

Answers called out ranged from 20 grams to 500 grams. The
lecturer replied, "The absolute weight doesn't matter. It
depends on how long you try to hold it."

"If I hold it for a minute, that's not a problem. If I hold it
for an hour, I'll have an ache in my right arm. If I hold it for
a day, you'll have to call an ambulance. In each case, it's the
same weight, but the longer I hold it, the heavier it becomes."

He continued, "And that's the way it is with stress management.
If we carry our burdens all the time, sooner or later, as the
burden becomes increasingly heavy, we won't be able to carry on.
As with the glass of water, you have to put it down for a while
and rest before holding it again. When we're refreshed, we can
carry on with the burden."

"So, before you return home tonight, put the burden of work
down. Don't carry it home. You can pick it up tomorrow. Whatever
burdens you're carrying now, let them down for a moment if you
can. Relax; pick them up later after you've rested. Life is
short. Enjoy it!"

Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

vineri, 31 iulie 2009

Busy

Once upon a time a very strong woodcutter asked for a job in a
timber merchant, and got it. The pay was really good and so were
the work conditions. For that reason, the woodcutter was
determined to do his best. His boss gave him an axe and showed
him the area where he was supposed to work.

The first day, the woodcutter felled 18 trees.
"Congratulations," the boss said. "Keep that up!"

Very motivated by the boss' words, the woodcutter tried harder
the next day, but he only could fell 15 trees. The third day he
tried even harder, but he only could fell 10 trees. Day after day
he was felling fewer and fewer trees. "I must be losing my
strength", the woodcutter thought. He went to the boss and
apologized, saying that he could not understand what was going
on.

"When was the last time you sharpened your axe?" the boss
asked.
"Sharpen? I had no time to sharpen my axe. I have been busy
trying to cut trees..."

Moral: Whether it's your hands or your brains, always look after
the tools of your productivity.

Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

joi, 30 iulie 2009

THINK, BELIEVE, DREAM, DARE

An eight-year-old boy approached an old man in front of a wishing
well, looked up into his eyes and said, "I understand you're a
very wise man. I'd like to know the secret of life."

The old man looked down at the youngster and replied, "I've
thought a lot in my lifetime and the secret can be summed up in
four words:

The first is THINK. Think about the values by which you wish to
live your life.

The second is BELIEVE. Believe in yourself based on the thinking
you've done about the values by which you're going to live your
life.

The third is DREAM. Dream about the things that can be, based on
your belief in yourself and the values by which you're going to
live your life.

The last is DARE. Dare to make your dreams become reality, based
on your belief in yourself and your values."

And with that, Walt E.Disney said to the boy, "THINK, BELIEVE,
DREAM and DARE."

Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

miercuri, 29 iulie 2009

Important Lesson

The following story is told by Anne Cutchings.

During my second month of nursing school, our professor gave us a
pop quiz. I was a conscientious student and had breezed through
the questions, until I read the last one: "What is the first
name of the woman who cleans the school?" Surely, this was some
kind of joke.

I had seen the cleaning woman several times. She was tall,
dark-haired and in her 50s, but how would I know her name? I
handed in my paper, leaving the last question blank.

Just before class ended, one student asked if the last question
would count toward our quiz grade. "Absolutely," said the
professor. "In your careers, you will meet many people. All are
significant. They deserve your attention and care, even if all
you do is smile and say 'hello'."

I've never forgotten that lesson.

I also learned her name was Dorothy.

Moral: When you learn about big things in the world, don't
forget to learn about the important little things as well.

Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

marți, 28 iulie 2009

Traieste!

~ Articol scris de Delia Muresan

Cei mai multi oameni mor cu muzica lor inca in ei. De ce se intampla asta? De cele mai multe ori pentru ca ei se tot pregatesc sa traiasca. Fara sa isi dea seama insa timpul s-a scurs.

— Oliver Holmes


Oare de unde vin regretele? Regretele vin din faptul ca incercam sa facem ceva si gresim sau vin din faptul ca nu am incercat si ne intrebam cum ar fi fost?! Regretele vin din non-actiune, pasivitate, indiferenta, frica sau vin din faptul ca da, am incercat insa nu cum ar fi trebuit si rezultatul nu este cel pe care l-am scontat.

Va propun un scenariu simplu: toti folosim emailurile, avem un inbox si avem posibilitatea de a ne organiza timpul punandu-ne remindere. De obicei folosim aceste remindere doar pentru activitatea profesionala, oare de ce uitam din start de viata personala?!

V-ati facut vreodata o lista cu ce v-ar placea sa aveti in viata voastra? De la lucruri simple precum o pereche de sandale, poate o chitara, poate un laptop nou, o vacanta exotica, sa mergeti la un concert etc, pana la sentimente minunate pe care vreti sa le traiti: implinire, iubire, respect etc?

Din pacate nu facem asta, spunem noi, din lipsa de timp, din lipsa de bani, din cauza societatii etc. Insa cred ca motivul pentru care ne este greu sa avem remindere legate de viata noastra personala este faptul ca ne e frica sa fim dezamagiti. Vestea rea este ca oricum vom fi dezamagiti, insa depinde de noi ce atitudine avem in acel moment, depinde de noi daca dorim sa moara muzica in noi si DECIDEM sa nu mai avem timp pentru sufletul nostru.

Ne place sa amanam, ne place sa tinem lucrurile bune pentru ocazii, ocazii care poate nu vor mai veni. Cati dintre voi nu ati desfacut un vin bun decat atunci “cand e o ocazie deosebita”, cati dintre voi nu ati imbracat ceva frumos doar cand a fost o ocazie speciala. Ei… vestea buna este ca in fiecare zi este o ocazie deosebita, in fiecare zi ar fi bine sa sarbatorim faptul ca existam, sa multumim pentru ceea ce avem si pentru ceea ce reprezentam.

Toti avem o muzica deosebita in noi, o muzica pe care nu o lasam sa se auda din cauza zgomotelor din exterior. E un film pe care vi-l recomand care vorbeste metaforic despre acest lucru: e vorba de “August Rush”.

A urma muzica din tine inseamna a face intai liniste si a te uita in sufletul tau, inseamna a incepe sa nu mai dai vina pe exterior pentru ce nu reusesti tu sa faci. In sufletul tau ai raspunsurile legate de ceea ce iti doresti cu adevarat de la viata ta: ce meserie te implineste, ce relatie de cuplu iti doresti, ce iti face placere sa faci in timpul liber si de unde te incarci cu resurse.

Haideti sa incepem printr-o lista a viselor noastre pe care sa nu le mai amanam. Odata scrise ele vor incepe sa prinda viata, e doar primul pas, emiterea intentiei.

Haideti sa vedem in calendarul nostru cate lucruri minunate am reusit sa le implinim si sa nu avem atatea remindere, atatea regrete, sa nu mai avem sentimentul acela: a mai trecut o zi, o luna, un an in care nu am facut nimic pentru mine. Nu doar visa la viata pe care vrei sa o traiesti, ci traieste-o!

Sursa: http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/scenariul-vietii-tale-traiesti-viata-pe-care-ti-o-doresti/

luni, 27 iulie 2009

Good News Or Bad?

Robert De Vincenzo, the great Argentine golfer, once won a tournament and, after receiving the check and smiling for the cameras, he went to the clubhouse and prepared to leave. Some time later, he walked alone to his car in the parking lot and was approached by a young woman.

She congratulated him on his victory and then told him that her child was seriously ill and near death. She did not know how she could pay the doctor's bills and hospital expenses.

De Vincenzo was touched by her story, and he took out a pen and endorsed his winning check for payment to the woman. "Make some good days for the baby," he said as he pressed the check into her hand.

The next week he was having lunch in a country club when a Professional Golf Association official came to his table. "Some of the boys in the parking lot last week told me you met a young woman there after you won that tournament." De Vincenzo nodded.
"Well," said the official, "I have news for you. She's a phony. She has no sick baby. She's not even married. She fleeced you, my friend."

"You mean there is no baby who is dying?" said De Vincenzo.

"That's right," said the official.

"That's the best news I've heard all week." De Vincenzo said.

You can complain because roses have thorns, or you can rejoice because thorns have roses.


Sursa: www.managetrainlearn.com

joi, 16 iulie 2009

The Parable of the Pencil

The pencil maker took the pencil aside just before putting him into the box.

"There are 5 things you need to know," he told the pencil,"before I send you out into the world. Always remember them and never forget and you will become the best pencil you can be."

"One: You will be able to do many great things, but only if you allow yourself to be held in someone's hand."

"Two: You will experience a painful sharpening from time to time, but you will need it to become a better pencil."

"Three: You will be able to correct any mistakes you might make."

"Four: The most important part of you will always be what is inside."

"Five: On every surface you are used on, you must leave your mark. No matter what the condition, you must continue to write."

The pencil understood and promised to remember and went into the box with purpose in its heart.

Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

miercuri, 15 iulie 2009

“Micile” bucurii ale vietii

Articol scris de Raluca Mohanu:

Am citit de curand cartea scrisa de Barbara Ann Kipfer, “14,000 Things To Be Happy About” (14.000 de lucruri care te fac fericit). Timp de 20 de ani Barbara a notat sarguincios lucrurile care ii aduceau bucurie.

I-am urmat exemplul, si iata “micile” bucurii ale vietii mele din ultima saptamana:

1. apus de soare pe plaja
2. aplauzele a 150 de oameni
3. fericirea lui Marian vorbindu-mi despre sotia lui de care este indragostit de 12 ani si despre bebelusul lor
4. “dancing as nobody’s watching” (dansez ca si cum nu m-ar vedea nimeni)
5. floarea de hartie primita in dar de la Gabi
6. revin cu picioarele pe Pamant datorita Gabrielei
7. calmul si caldura lui Yanis
8. valurile din Costinesti
9. rochia galbena cu bretele
10. Nicu si zambetul lui protector
11. pui cu legume la cuptor cu o crusta aburinda de mozzarela
12. am reusit sa raman calma desi am ratacit drumul de 3 ori
13. zmeura proaspata
14. noua tunsoare “garçon” a finutei mele de numai 1 an
15. masina mea pe care acum o conduc atat de usor
16. Magic FM
17. blogul lui Andrei Rosca (provocator…)
18. un SMS frumos de la Ovidiu
19. clatite de gem de visine si cappucino
20. somnul prelungit dupa 2 nopti nedormite
21. “Imagine”, John Lennon
22. salata verde cu gorgonzola si piept de pui la gratar
23. sa pregatesc lucrurile din timp
24. senzatia de usurare dupa rezultatul analizelor
25. sa fiu in masina in timp ce in Bucuresti ploua torential
26. Brandusa imi spune “mi-e dor de tine”
27. un nou client de coaching
28. ceai rece intr-o zi torida pe terasa Serendipity
29. Dana imi trimite pozele de la concertul Sinnead O’Connor; imi amintesc cum am vazut atunci 2 curcubee
30. multi oameni frumosi la cursul meu deschis
31. “Cu fiecare zi mai aproape – o psihoterapie povestita de ambii participanti”, Irvin Yalom & Ginny Elkin
32. parcul Herastrau la 8 am
33. margele colorate
34. momente in care “ies din timp”, emotie coplesitoare, senzatia ca “destinele ni se impletesc”
35. zambetul Elenei care imi aduce aminte de mama
36. rochia mov si cerceii cu floricele
37. pot sa recunosc ceea ce primesc si sa cer ceea ce am nevoie
38. o cana mare de cafea aromata, Dilema Veche si jazz in surdina

Intr-o saptamana obisnuita din viata mea am adunat 38 exemple de mici bucurii ale vietii. Desigur, in aceeasi saptamana au fost si momente de tristete, de nostalgie, de frustrare, dar pe acestea vreau sa le las sa treaca…

Vreau sa ramana doar lucrurile bune, iar unul incepe chiar acum – VACANTA!



luni, 13 iulie 2009

Granatul


INFORMATII
Varietati: exista mai multe varietati de granat. De obicei sunt combinate mai multe varietati intr-unul singur.
Culori: incolor, rosu, purpuriu, rosu-negru, verde, galben, brun, negru. Cel mai obisnuit granat este rosu-purpuriu (Almandina)
Duritate: 6,5-7,5 (din 10)
Luciu: sticlos, adamantin
Nota: Poate fi confundat cu rubinul.


Piatra recomandata pentru:
ZODIILE: Berbec, Gemeni, Rac, Leu, Fecioara, Scorpion, Sagetator, Capricorn, Varsator
CHAKRE: 1, 2, 4


Efectele asupra purtatorului:
Piatra a angajamentului total, a devotamentului, a dragostei, a stabilitatii si ordinii.
Aduce putere, rezistenta, protectie, vindecare, afectiune, compasiune, caldura, succes in afaceri, abundenta, succes, popularitate, prietenie, respect, magnetism.
Ajuta la atingerea scopurilor, la depasirea complexelor de inferioritate, la rememorarea viselor.
Protejeaza sotiile, mamele, familia.
Mareste spiritul de initiativa, respectul de sine, inteligenta, imaginatia, ambitia, increderea, creativitatea, vointa, spiritul de responsabilitate.
Trebuie purtat in perioade de tristete si mari suferinte sau in perioade de negociere.
Mareste efectele celorlalte cristale alaturi de care este purtat.
Pune in legatura cu vietile anterioare.
Bun pentru meditatie si rugaciune.
Favorizeaza relatiile, cooperarea.
Scade anxietatea, depresia, stressul exemanelor sau competitiilor.
Atrage succesul in afaceri.
Piatra a fertilitatii, a sanatatii, a energiei.
Daca este oferita cadou, este simbol al fericirii, iubirii si fidelitatii.
Protejeaza impotriva accidentelor care au la baza pierderi de sange.

Sanatate: puternic rol protector asupra sanatatii, intareste, purifica si vitalizeaza organismul, benefic in caz de infertilitate, intoxicari, hipotensiune, anemie, inflamatii, hemoragii, pietre la rinichi, operatii chirurgicale, benefic pentru sistemul circulator, inima, piele, plamani, hormoni, ficat, rinichi, hemoglobina, globule albe, coloana vertebrala, splina, tiroida, stimulent sexual, echilibreaza menstruatia.

Sursa: http://www.acvaria.com/granat.php?p=cristale

joi, 9 iulie 2009

Be kind...

'Be kinder than necessary because everyone you meet is fighting some kind of battle.'


If you want your dreams to come true, you mustn't oversleep.


Of all the things you wear, your expression is the most important.


The best vitamin for making friends..... B1.


The happiness of your life depends on the quality of your thoughts.


The heaviest thing you can carry is a grudge.


One thing you can give and still keep...is your word.


You lie the loudest when you lie to yourself.


If you lack the courage to start, you have already finished.


One thing you can't recycle is wasted time.


Ideas won't work unless ' You' do.


Your mind is like a parachute...it functions only when open..


The 10 commandments are not a multiple choice.


The pursuit of happiness is the chase of a lifetime! It is never too late to become what you might have been.


Life is too short to wake up with regrets. So love the people who treat you right.. Forget about the ones who don't. Believe everything happens for a reason. If you get a second chance, grab it with both hands. If it changes your life, let it. Nobody said life would be easy, they just promised it would be worth it.


Friends are like balloons; once you let them go, you might not get them back. Sometimes we get so busy with our own lives and problems that we may not even notice that we've let them fly away. Sometimes we are so caught up in who's right and who's wrong that we forget what's right and wrong. Sometimes we just don't realize what real friendship means until it is too late. I don't want to let that happen so I'm gonna tie you to my heart so I never lose you.


...

miercuri, 8 iulie 2009

Voi dati timp timpului?...

Aceast indemn apartine lui Francois Mitterand si cred ca poate reprezenta solutia la dilema “nu am timp” cu care ne confruntam deseori.

Dar cum “dam timp timpului”? Cred ca fiecare are propriul sau raspuns la aceasta intrebare si are propria sa “reteta” de a-si trai timpul.

Inspirata de Jean Loius Servan-Schreiber, in randurile de mai jos voi impartasi 7 metode care au dat rezultate atat in cazul meu cat si in cazul clientilor mei.

1. Am inteles ca timpul meu = viata mea. In cazul meu aceasta afirmatie a fost cea care mi-a deschis preocuparea pentru “gestionarea eficienta a timpului meu”. Din acel moment, faptul ca “nu am timp” pentru ceva important pentru mine mi s-a parut fals. Daca timpul este viata mea, este ca si cum nu as avea timp sa imi traiesc viata!

Mai mult, am devenit ceea ce Jean Loius Servan-Schreiber numeste un “maniac al vietii”. Am aceasta manie – cum sa imi traiesc viata mai bine, mai frumos, mai “rotund” si o urmaresc cu incapatanare zi de zi.

2. Eu sunt cea care decide si imi asum responsabilitatea si consecintele deciziilor (alegerilor) mele. Traiesc inter-dependent, fiind in diverse structuri sociale (familie, grup de prieteni, grupuri profesonale etc) si fiind evident influentata de acestia. Ma bucur de a fi impreuna insa decid sa fiu “posesiva” cu timpul meu. Am grija sa fiu inconjurata de oameni care imi dau energie pozitiva si sunt selectiva cu anturajul meu.

3. Accept ca nu pot stapani timpul, ci doar pot gestiona mai bine modul in care eu ma raportez la timp. Timpul nu se controleaza, nu suntem “managerii” timpului nostru. Pentru mine, timpul este de fapt o iluzie, o curgere pe care incerc sa o incadrez cu instrumentele mele limitate. Sunt de acord cu provesbul spaniol – se spune ca timpul este un individ curtenitor: in loc sa ne luptam cu el, il putem atrage de partea noastra.

4. Stiu si invat sa imi accept limitele. Rezist (uneori cu greu) tentatiei sa a ma inplica in toate proiectele sau a raspunde la toate invitatiile sociale ale prietenilor mei. Imi accept oboseala si imi respect nevoia de odihna. Spun NU.

5. Am ritualuri. Mult timp am considerat ritualurile rigide, constrangatoare si mecaniciste. Acum ma bucur de ritualurile mele – merg la lectii de tango o data pe saptamana, fac exercitii fizice in fiecare zi, vizitez minim un loc nou o data pe an. Ritualurile imi dau stabilitate si ritm in viata mea. Incep ziua si inchei ziua similar cu intrebarea: cum imi voi petrece astazi timpul/cum mi-am petrecut astazi timpul.

6. Sunt onesta fata de mine insami. Cand ma surprind ca mereu nu am timp pentru o activitate sau o persoana, ma intreb: Cata importanta reala le acord? Ce evit? De cine fug? Ce ascunde de fapt aceasta lipsa de timp?

Cand ma surpind mereu “pe fuga” ma intreb: Ce este sub aceasta agitatie? In ce mod a fi mereu “prinsa” este cea mai buna metoda pentru a fugi de mine, de golul meu interior, de tristetea mea?

Iar raspunsurile nu intarzie sa apara si sunt uneori surprinzatoare…

7. Invat permanent despre cum imi pot folosi mai bine timpul. Citesc, caut sisteme (deocamdata favoritii mei sunt Stephen Covey si Leo Babauta – Zen to Done).

Rezultate? Mai putina goana, mai mult echilibru. Mai multe lucruri facute cu placere si pasiune. Mai multa relaxare. Mai multa atentie. Mai putine relatii, dar mai profunde. Mai multa bucurie de a trai.

Voi cum dati timp timpului?

~ Articol scris de Raluca Mohanu ~

marți, 7 iulie 2009

Brâncuşi

In urma unui sondaj realizat de ziarul francez Le Figaro, Constantin Brâncuşi ocupa pozitia secunda in topul celor mai mari sculptori all-time. Din 1963 pana azi, au aparut in toate partile lumii peste 50 de carti si monografii, mii de studii si articole despre romanul nostru, stabilind in mod definitiv locul lui ca artist genial. In topul realizat de Le Figaro, Brâncuşi a fost depasit de Alberto Giacometti.

Constantin Brâncuşi ramane un nume cu care România se poate mandri. Pe 15 iunie, publicatia franceză Le Figaro a initiat un sondaj in care internautii erau invitati sa voteze cel mai mare artist al tuturor timpurilor. Cei mai buni sunt: Paul Cezzane la categoria Arta moderna (24,55%), Francis Bacon la categoria Arta postbelica (20,42%), Pierre Soulages la Arta contemporana (25,6%) şi Alberto Giacometti la categoria Sculptura (35,15%), unde Brâncuşi a ocupat locul secund, cu 18, 33% din voturi.

"Giacometti a fost preferat lui Brâncuşi, ceea ce dovedeste ca marele public il prefera pe cel care a invatat ideea sculpturii de la Brâncuşi, mai important din punct de vedere istoric. Ii inteleg, si eu sunt de acord", a declarat Gregoire Billault, director al departamentului contemporan al casei de licitatii Sotheby's din Franta.

La sondaj au fost inregistrate 23.914 voturi, 9.864 pentru Arta moderna, 5.392 pentru Arta contemporana, 4.140 la categoria de Arta contemporana şi 4.518 pentru Sculptura.


La inceputul carierei sale, sculpturile lui Brancusi au constat mai ales din reprezentari clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 şi 1907 este caracterizata de o acumulare sensibila cunostinte si indemanare, dar si de cautarea a diferite solutii de modelare a materialelor.

Dupa 1905, viziunea artistului a devenit mai clara si mai puternica. Ca o consecinta imediata, transformarea structurii operei sale a suferit o evolutie rapida, astfel incat, incepand inca din 1907, reprezentarile antropomorfe incep sa cedeze locul sculpturilor care vor prefigura rapid Brâncuşi de mai tarziu, acela care va urma sa intre in constiinta universala.

Din aceasta dateaza operele:
* 1897 - Craiova - Bustul lui Gheorghe Chiţu
* 1898 - Bucuresti - Bustul Vitellius
* 1900 - Bucuresti - Capul lui Laocoon
* 1902 - Bucuresti - Ecorşeul
* 1902, probabil ianuarie - Bucuresti - statuetă simbolizând muzica corală românească
* 1902, octombrie - Craiova - bustul lui Ion Georgescu-Gorjan
* 1903 - Bucuresti - bustul generalului doctor Carol Davila
* 1905 - Paris - Orgoliu
* 1906 - Paris - Copil - gips
* 1906 - Paris - Supliciu - piatra
* 1906 - Paris - Cap de copil - bronz
* 1906 - Paris - bustul Victoriei Vaschide
* 1906 - Paris - bustul doctorului Zaharia Samfirescu
* 1906 - Paris - portretul pictorului Nicolae Darascu


Coloana infinitului


Poarta sarutului



Sursa: http://www.adevarul.ro/

luni, 6 iulie 2009

Jane Austen




Pride and prejudice



Despre Jane Austen
1. S-a nascut intr-o familie de mici nobili englezi, din secolul al XVIII-lea. Educatia a primit-o in special de la tatal sau si de la fratii mai mari, care au incurajat-o permanent sa scrie si au sustinut-o in toate demersurile ei de a-si publica romanele.

2. O vreme a urmat cursurile de la Oxford, impreuna cu sora ei, insa, din momentul in care familia nu si-a mai putut permite, Jane Austen si-a completat educatia citind foarte mult.

3. A inceput de timpuriu sa scrie, multa vreme experimentand diverse genuri literare. Abia in jurul varstei de 35 ani si-a descoperit adevarata inclinatie. Romanul "Mandrie si prejudecata" va fi scris la 38 de ani.

4. In timpul vietii nu s-a bucurat de mare succes. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea criticii literari aveau sa aprecieze stilul ei realist si sa ii integreze opera printre cele mai bune romane ale literaturii engleze si universale.

5. Despre Jane Austen s-au pastrat foarte putine informatii biografice. Sora sa, Cassandra, cu care a avut o relatie cordiala, a ars majoritatea scrisorilor primite de la ea. Cele pe care le-a pastrat au fost cenzurate de catre aceasta, din dorinta de a nu scoate la iveala aspecte intime ale vietii surorii ei.

6. A fost ceruta in casatorie doar o singura data in viata de fiul unor prieteni de familie, cu studii si situatie materiala foarte buna, dar deloc atragator. Gandindu-se la posibilitatea de a le oferi parintilor o batranete fericita si lipsita de griji si fratilor sai o sansa de a-si urma studiile, Jane a acceptat cererea in casatorie. A doua zi insa a revenit asupra deciziei, constientizand ca este incapabila de mezalianta. Astfel, Jane Austen a preferat sa nu se casatoreasca niciodata.

7. In tinerete era foarte sociabila, mergea in vizita la prieteni si onora majoritatea invitatiilor la baluri. Ii placea foarte mult sa danseze. Mai tarziu, a dus o viata linistita si retrasa, preferand sa si petreaca mai tot timpul scriind.

Sursa: http://www.adevarul.ro/cartile-adevarul/mandrie-si-prejudecata.html

sâmbătă, 4 iulie 2009

Knowing Where To Strike

A famous shipyard in the 1970's. One day before the maiden voyage of their biggest ship to date. She wouldn't start. Something wrong with the boiler.
Checked every nut, tightened every bolt. Still nothing.
They sent for an expert. A guy from Hamburg.
Scratched his beard. Said: "My fee's $ 1000."
The foreman nodded frantically.
"Stand back," said the expert.
He gave the boiler an almighty wallop with his hammer. It hiccuped, burped, chugged into life. The foreman stood aghast.
"$1000 for one thump with a hammer?"
"No," said the expert. "For one thump with the hammer, one pound. For knowing where to thump, nine hundred and ninetynine."

Moral: Expertise is not counted in what people do, but in what people know.

--------------------
(c) ManageTrainLearn 2009

vineri, 3 iulie 2009

A Bee

Truly empowering managers are often unaware of what they do to create an environment in which others flourish.

This is how Walt Disney described his role.
"You know I was stumped the other day when a little boy asked me: "Do you draw Mickey Mouse?" I had to admit I do not draw any more. "Then you think up all the jokes and ideas?" "No," I said, "I don't do that either." Finally, he looked at me and said: "Mr Disney, what do you do?" "Well," I said, "Sometimes I think of myself as a little bee. I go from one area of the studio to another and gather pollen and sort of stimulate everybody. I guess that's the job I do. I certainly don't consider myself a businessman and I never did believe I was worth anything as an artist. Yes, I'm a bee with pollen."

Moral: You can sometimes do more through inspiration than perspiration.

joi, 2 iulie 2009

Start Anew

It was a cold December night in West Orange, New Jersey. Thomas
Edison's factory was humming with activity. Work was proceeding
on a variety of fronts as the great inventor was trying to turn
more of his dreams into practical realities. Edison's plant,
made of concrete and steel, was deemed "fireproof". But it
wasn't.

On that cold night in 1914, the sky was lit up by a sensational
blaze that had burst through the plant roof. Edison's
24-year-old son, Charles, made a frenzied search for his famous
inventor-father. When he finally found him, he was watching the
fire. His white hair was blowing in the wind. His face was
illuminated by the leaping flames. "My heart ached for him,"
said Charles. "Here he was, 67 years old, and everything he had
worked for was going up in flames. When he saw me, he shouted,
"Charles! Where's your mother?" When I told him I didn't
know, he said, "Find her! Bring her here! She'll never see
anything like this as long as she lives."

Next morning, Edison looked at the ruins of the factory and said
this of his loss: "There's value in disaster. All our mistakes
are burned up. Thank God, we can start anew."

Moral: Don't worry when a seeming disaster hits you. It may just
be the chance to clear out all your mistakes and start afresh.

--------------------
(c) ManageTrainLearn 2009

miercuri, 1 iulie 2009

Walt's Vision

The filmmaker Walt Disney died six years before the opening of
the first Disney World. At the opening ceremonies, two Disney
executives were sitting together.

One said:
"Too bad Walt couldn't have been here to see this."

The other replied:
"You're wrong. Walt did see it. That's why it's here."

Moral: Vision is what you see with your inspiration's eye.


Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

marți, 30 iunie 2009

Digging the Garden

An old man lived alone in Minnesota. He wanted to spade his
potato garden, but it was very hard work. His only son, who would
have helped him, was in prison. The old man wrote a letter to his
son and explained his situation:

Dear Son,
I am feeling pretty bad because it looks like I won't be able to
plant my potato garden this year. I hate to miss doing the
garden, because your mother always loved planting time. I'm just
getting too old to be digging up a garden plot. If you were here,
all my troubles would be over. I know you would dig the plot for
me, if you weren't in prison.
Love,
Dad

Shortly, the old man received this telegram: "For Heaven's
sake, Dad, don't dig up the garden!! That's where I buried the
money!!"

At 4 a.m. the next morning, a dozen FBI agents and local police
officers showed up and dug up the entire garden without finding
any money. Confused, the old man wrote another note to his son
telling him what happened, and asked him what to do next.

His son's reply was: "Go ahead and plant your potatoes, Dad.
It's the best I could do for you from here."

Moral: Even when you think you can't help others, because of
your situation, just be a little imaginative and see what
happens.

Sursa: http://www.managetrainlearn.com/

marți, 23 iunie 2009

The Stand-In Tenor

Several years ago, a world-famous tenor had been booked to appear
at a Paris opera house. The performance was a sell-out. However,
just before the curtain rose, the house manager took the stage
and announced that, due to a throat infection, the star could not
appear. Instead, they had found a replacement at short notice.

The audience groaned in disappointment. The name of the stand-in
was hardly noticed.

The stand-in gave the performance of his life. At the end, there
was an uncomfortable silence as he stepped forward to take his
bow. No one applauded.

Then from an upstairs balcony, a boy shouted out: "Well done,
Dad! I thought you were great!"

Within a few seconds, the silence of the auditorium was broken
with thunderous and heartfelt applause.

Moral: Praise people for what they do, not what they do compared
to others.

Sursa: http://www.managetrainlearn.com/