marți, 28 februarie 2012

Pe jos in jurul lumii


Mihai Tufă, un fotograf în vârstă de 26 de ani din Vaslui, a pornit la jumătatea acestei luni într-o cursă de şapte ani ce-l va purta prin 52 de ţări. Tânărul va încerca să strângă 120.000 de euro din sponsorizări, bani pe care îi va dona către trei acţiuni caritabile.

„Nu găsesc nicio satisfacţie în a munci pentru a-mi plăti mâncarea, chiria, şi toate celelalte, să mă odihnesc şi apoi doar să muncesc iar. Este un ciclu fără esenţă, iar eu am nevoie de ceva care să-mi condimenteze viaţa“, spune Mihai.

„Vreau să termin această călătorie şi fiecare moment, gând şi toată energia mea se vor îndrepta către asta“, continuă tânărul stabilit de câţiva ani în Marea Britanie, în oraşul Harrogate.

Tânărul vrea să strângă câte 120.000 de euro pentru trei acţiuni caritabile – una din România (Fundaţia Prinţesa Margareta), una din Marea Britanie (British Heart Fundation) şi una internaţională (Water Aid). „De ce vreau să strâng bani pentru aceste acţiuni caritabile? Pentru că simt că datorez ceva acestei lumi, datorez multe ţării mele natale – România – şi datorez ceva şi Marii Britanii“, scrie tânărul pe www.theworldphototour.com, site-ul prin care prezintă fiecare pas făcut, cu fotografii şi texte.

Până acum, tânărul a parcurs 102 kilometri.

duminică, 26 februarie 2012

Cea mai mare fotografie a cerului


Imaginea reprezintă cea mai mare fotografie color a cerului realizată până în prezent. Este o imagine panoramică, compusă din 37.000 de imagini de sine stătătoare, a fotografului amator Nick Risinger. A fost realizată cu ajutorul a șase camere astronomice, în cadrul unui proiect pe care l-a început în martie 2010 și care “a acoperit 72.500 de kilometri pe calea aerului şi peste 24.000 pe pământ, echivalând cu de aproape 2,5 ori diamentrul Pământului la ecuator.”
Rezultatul este o fotografie de 5.000 de megapixeli, transformați într-o hartă interactivă a Căii Lactee și a stelelor, galaxiilor și nebuloaselor din apropierea sa. Explorați harta intercativă aici.

sâmbătă, 25 februarie 2012

"În arşiţa dragostei"de Maitreyi Devi

 - Poeziile pentru Mircea


Pentru prima oară în România, o carte despre care nici nu s-a vorbit. Adelina Patrichi, scriitor şi primul jurnalist căruia familia lui Maitreyi i s-a confesat, vă aduce, în această ediţie îngrijită şi pusă în valoare ca un diamant într-o montură delicată, pe lângă poeziile de dragoste scrise de Maitreyi pentru Mircea Eliade, sufletul adevăratei Maitreyi, în cuvintele ei şi ale celor ce au iubit-o sau renegat-o! Pentru că tot aici veţi afla şi despre tragedia pe care a declanşat-o în societatea conservatoare bengaleză publicarea romanului lui Maitreyi, în care eroina lui Eliade spunea sus şi tare că ea, femeia respectată de toată lumea, mamă şi bunică, încă îl mai iubea pe românul care locuise în casa Dasgupta în 1930!

Pentru prima dată în România vorbim despre aceste poezii, şi în acelaşi timp le publicăm – acum le puteţi citi şi ţine aproape de suflet. Dar între filele cărţii „În arşiţa dragostei“ noi ne propunem mai mult decât atât: pe lângă acele poezii sfâşietoare, vă aducem şi mărturiile familiei – între 1996 şi 2007, Adelina Patrichi a vorbit cu Chitrita Devi (Chabu, sora lui Maitreyi, prezentă şi în romanul lui Eliade), Priyadarshi Sen (fiul lui Maitreyi) şi Rupa Sen (nora) – aceştia din urmă ajunşi şi ei personaje, în romanul lui Maitreyi.

De asemenea, volumul conţine fotografii din epocă, facsimile din scrisorile despre şi pentru Mircea, date despre ecranizările celebrelor romane. De asemenea, puteţi vedea aici, în facsimil, şi cuvintele disperate pe care Maitreyi le-a scris lui Mircea în grabă pe cartea ei de poezii (cea pe care tocmai o publicase), pentru a-l avertiza că părinţii ei aflaseră despre povestea lor de dragoste.

Cartea de poeme de dragoste pentru Mircea, „Aditya Marichi“, a fost scrisă sub imperiul emoţiilor trezite de întâlnirea la Calcutta cu Sergiu Al-George, care îi povestea autoarei romanul „Maitreyi“, scris de Eliade, readucându-i în suflet toată iubirea pierdută cu aproape o jumătate de veac înainte. Atunci Maitreyi se apuca şi ea de scris şi, cu aceeaşi febrilitate cu care fusese scrisă „Maitreyi“, a pus pe hârtie, între 18 septembrie şi 18 decembrie 1972 această primă replică literară la romanul lui Eliade.

Titlul Aditya Marichi înseamnă „rază de soare“ (aditya – „soare“, marichi – „rază“) şi este inspirat de numele pe care tatăl ei, filozoful Dasgupta, i-l dăduse lui Mircea, considerând că, pronunţat în bengali, aducea cu numele „Eliade Mircea“. Un volumaş de poezii de dragoste teribile, pline de patimă şi durere, pe care le-am tradus şi inclus în această carte. Majoritatea versurilor cuprinse aici sunt scrise în 1972, imediat după ce i s-a povestit romanul lui Eliade. Ultima poezie însă datează din anul 1947, când Maitreyi avea treizeci şi trei de ani.

„O sublimare artistică a disperării. Nu am citit niciodată poezii ca acestea. Cartea are şi o semnificaţie filozofică; este reprezentativă pentru geniul indian. Dar mâhnirea teribilă care se ascunde în aceste poeme face orice apreciere, supusă teoretizării, să pară nu numai superficială, ci şi, într-un fel, lipsită de sens.“ (Sergiu Al-George)



Cartea o puteti comanda aici: http://www.editurataj.com/

[ Ii recomand cu multa caldura, pentru ca sunt o editura foarte serioasa si au niste carti deosebite. ]




miercuri, 22 februarie 2012

Dar din dar...

Un nou tip de lanţ uman: nişte necunoscuţi lasă cadouri în spaţii publice din Timişoara.

Ideea a luat amploare, cadourile fiind mici atenţii pe care şi le permite oricine şi care au scopul de a produce un zâmbet: câteva banane, o ciocolată, un tricou... Cadourile sunt însoţite de un bileţel: „Cu drag, pentru cine are nevoie.

În Statele Unite, acum câțiva ani a apărut un curent social aparte: persoane care au rămas în anonimat au început să lase mici ”cadouri” în comunitate. Mărunțiș în cabina telefonului pubic, o umbrelă în stația de autobuz pe timp de ploaie, cafea plătită în avans pentru următorul client. Niște timișoreni au adaptat trendul și, de câteva luni, le îndulcesc viața concitadinilor lor ori le lasă obiecte folositoare.

Pentru că țin la anonimat însă vor să își facă gesturile cunoscute, găsind astfel noi adepți, își spun Asociația Look Inside. Totul a început în noiembrie. O pereche de cizme noi de piele și o pereche de jeans de firmă au fost lăsate în zone circulate din Timișoara cu câte un bilețel pe ele. „Cu mult drag pentru oricine are nevoie”. Biletul avea și un post–scriptum: „Ajută și tu pe cineva fără să ceri nimic în schimb”. Cadourile lăsate prin oraș au continuat să apară: o carte bună într-un tramvai, o ciocolată într-o cabină de telefon public, câteva banane, un fir de bambus ornamental, o pungă cu detergent și așa mai departe. Fiecare gest a fost fotografiat și pus pe Facebook, pe profilul asociației. Vestea s-a dus repede și alți timișoreni au început să contribuie la campanie.

O cutie cu bomboane lăsată pe o bancă

Ileana Garconiță a făcut zilele acestea primul ei gest „dulce”. A lăsat, cu bilețel, o cutie de praline de ciocolată, în Piața Unirii. „Cu drag, unui om care are nevoie de un mic imbold dulce”, a scris tânăra pe un bilețel lipit de cutia cu bomboane. A ochit un loc vizibil pe mobilierul urban din zonă și și-a lăsat darul. Ceva mai încolo, a pus și un pliculeț de cafea instant, pentru un timișorean dornic de energie în pauza de masă.

Tânăra povestește că a observat pe rețelele sociale campania de bunătate pornită în orașul de pe Bega și s-a gândit să continue gesturile gratuite, fără să îi cunoască pe iniţiatori. „Am văzut pe Facebook fotografii cu mici cadouri lăsate pe stradă și mi-a plăcut foarte mult ideea. Este un gest foarte frumos de trezire a simţului cetățenesc. E acțiune. Și mai e ceva: un gest care aduce un zâmbet. Acum două zile am văzut acest lucru și am decis imediat să continui”, a declarant Ileana Garconiță, o tânără de 34 de ani care lucrează în consultanță.

Ideea unor tineri care vor o lume mai umană

Pe Facebook, Asociația Look Inside are peste 1.400 de prieteni. Tot aici este promovată campania „un om dă mai departe”. „Ne-am gândit să dăm drumul unei roți a binelui în Timișoara. Proiectul nostru e simplu și din suflet. Luați o eșarfă, o carte, un borcan de gem, o pernă, orice, absolut orice aveți și doriți să dați mai departe, scrie-ți un bilet: „ Din suflet, pentru oricine are nevoie.. Cu drag,...un OM ! PS: ajută și tu pe cineva fără să ceri nimic în schimb” – este mesajul transmis.

Cei care au avut ideea sunt 14 tineri cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani. Unii studenți, alții au joburi deja, dar toţi vor să trăiască într-o lume mai umană, spun ei. „Încercăm să îi facem pe oameni conștienți că pot avea compasiune fără să piardă nimic, să îi facem conștienți de umanitatea lor. Sunt lucruri simple, care vin din suflet”, explică Vincențiu Rădoi, 28 de ani, inginer IT la o multinațională.

.

marți, 14 februarie 2012

Pe lista celor mai buni fotografi din lume

Ionut Hrenciuc si Felicia Simion fac parte din lista scurta a celor mai buni fotografi din lume fiind nominalizati la sectiunile „Panorama” , respectiv „Portret” din cadrul concursului Premiile Mondiale pentru Fotografie 2012 organizat de catre Organizatia Mondiala pentru Fotografie in colaborare cu Sony.

Organizatia Mondiala pentru Fotografie (World Photography Organisation) a anuntat lista nominalizatilor la Premiile Mondiale Sony pentru Fotografie 2012.

Competitia din acest se anunta una extrem de stransa, cu 112.000 de inscrieri din 171 de tari, cu o lista scurta a colectiilor de fotografii ce dezvaluie in imagini povesti extraordinare de viata de pe intreg globul.

Concursul pentru profesionisti reflecta un an care a stat sub semnul turbulentelor de toate felurile: razboiul din Libia, criza economica europeana, cu problemele din Grecia, dezastrul nuclear de la Fukushima (Japonia) si linsarea lui Gaddafi - in categoria “Fotojurnalism & Documentar”. Candidatii la premiile categoriilor “Arta” si “Publicitate” au „scormonit” in viata de zi cu zi si au scos la iveala o comunitate de oieri din Islanda, cum se recolteaza orezul pe plantatiile din Sudul Chinei, un pelerinaj religios Polonia sau pe cautatorii de aur din Chile.

Anul acesta, membrii juriului au fost surprinsi de imaginile de o calitate exceptionala inscrise in toate categoriile competitiei, avand sansa sa descopere multi fotografi care se afla la prima lor participare in cadrul Premiilor Mondiale Sony pentru Fotografie.

Colectia de fotografii selectionate de anul acesta este cu adevarat impresionanta. In cazul fotografiei profesioniste,colectiile de lucrari sunt prezentate intr-un mod exceptional, iar daca ne referim la categoriile „Open”, fotografiile sunt diverse si demonstreaza indemanarea pe care o au amatorii. Mai mult, am fost incantati si de noua categorie „Youth”, pentru ca am vazut cateva noi talente exceptionale”, sustine Astrit Merget, creative director al organizatiei mondiale de fotografie.

Selectionarea fotografilor la Premiile Mondiale Sony pentru Fotografie le ofera acestora suportul organizatiei, intrucat lucrarile lor vor fi expuse in cadrul unei expozitii majore la Somerset House din Londra.

Ceremonia anuala Sony World Photography Award si gala vor avea loc pe 26 aprilie la hotelul Hilton din Park Lane, Londra.

Pentru fiecare categorie membrii juriului pot selecta pana la trei fotografi finalisti si pana la sapte fotografi pentru lista scurta auxiliara. Dintre finalisti vor fi alesi castigatorii, alaturi de locurile 2 si 3, care vor fi anuntate la ceremonia de decernare a premiilor din data de 26 aprilile.




miercuri, 8 februarie 2012

Time Off

~ by Roman Krznaric

You don’t have time to read this, do you? At least not if the past 300 years of history have had any influence on you.

Our troubles started when time was first sliced into tiny artificial units, and we have been subject to their increasing tyranny ever since. Medieval clocks divided the day into mere hours, but by 1700 most timepieces had minute hands, and the second hand was turning up regularly a century later. We found ourselves handcuffed to time by the late 19th century, when wristwatches were provided to German naval officers. They soon became essential for the rest of us, and now we are colonised by clocks, on our bodies, phones,computer screens and the walls of our homes. We are addicted to knowing the time and forget it’sa modern invention: Leonardo da Vinci was not checking his watch while painting The Last Supper.

The Industrial Revolution ratcheted up the pace of daily life. The steam train and the telegraph speeded up travel and communication, while, most insidiously, factory bosses introduced “clocking in” to punish employees for lateness. We changed the way we talk and think too: phrases such as“saving time” and “time is money” transformed the stuff into a precious commodity. “Wasting time” became a sin. In the 1910s, the efficiency fanatics Frank and Lillian Gilbreth even filmed their children washing up to find ways to make them more productive.

So what have we inherited? High-stress, high-velocity living with constant deadlines, fast food, power naps and speed dating, which makes it difficult to pause and savour the passing moments of our lives. The solution that is usually put forward is “effective time management”, such as only checking emails once a day or becoming an expert delegator. But this ideology is designed to make us more productive workers for our economic masters and only serves to dig us in deeper.

Western culture has instilled in us a linear notion of time as an arrow that travels from the past, dashing through the present towards the future. We fret about tomorrow’s uncertainties and relive yesterday’s mistakes, unable to find a still place in the here and now. But that arrow would be a peculiar concept to a Buddhist monk who practises mindful immersion in the present, rather than busily filling his electronic calendar, and his future, with appointments. Doing less may be the ultimate way to bring us into the now. In the words of Zen master Thich Nhat Hanh: “Don’t just do something – sit there.”

No one can miss how digital culture is further altering the social fabric of time. High-speed gadgets and social networks keep us in quick-fire contact with people and news. The result? A massive increase in the quantity of communication, but not the quality of conversation. Of the 100 billion texts sent in the UK every year, how many lead us to say things we have never said before, or take our lives in new directions?

These forces have fed our pathologically short attention span. Politicians can’t see beyond the next election, nor can financial markets see beyond the next quarter. Deep geological time means nothing to us, and we barely think ahead even a generation or two. With no long-term perspective, we have bred an irresponsible culture, squandering resources and bequeathing our children an altered climate and fragile ecology. We must liberate ourselves, as individuals and as a society, from short-term thinking. The place to start is on our wrists, by overthrowing these tyrannical timepieces. Try a chronological diet, abandoning your watch for a week and covering the clocks in your home. Then embark on slow-time activities: visit just one painting in an art exhibition, or stand in a park each morning to spot a single change and bring stillness into your day. Speak with new metaphors: give your leisure time more value by calling it “time on” rather than “time off”. This is no manifesto for inaction. If you’re procrastinating about changing careers, know that life is short and start stepping towards a different future. And if there are tensions at home, what are you waiting for? There’s no time like right now to clear them up.

In the end, we face a choice. We can embrace the philosophy that more is better, packing as much activity as we can into our daily routines. That’s the approach of author Umberto Eco, who does everything at double pace with the hope that he can live twice as much as the rest of us. The danger is that we become human doings rather than human beings, constantly trying to get things done.

The alternative is to pursue depth of experience. Here we can learn from another writer, Gustave Flaubert, who said: “Anything becomes interesting if you look at it long enough.” Take your foot off the accelerator and don’t let the world pass by in a blur. That may be our surest route to sucking all the marrow from life.

marți, 7 februarie 2012

Olimpici de aur la astronomie si astrofizica


Echipa Romaniei a castigat locul I in lume la cea mai importanta proba din cadrul IOAA-2011 (5th International Olympiad on Astronomy and Astrophysics) si anume proba pe echipe. Romania a invins echipa Iranului(loc. II) si echipa Indiei(loc. III).

In Polonia, in intervalul 25 august – 3 septembrie 2011, a avut loc Olimpiada Internationala de Astronomie si Astrofizica, la care echipa Romaniei a castigat locul I.

30 de echipe din 27 de tari, fiecare echipa fiind formata din cinci elevi de liceu si doi lideri si eventual observatori care nu au drept de opinie in sedintele de bord ale Olimpiadei. Polonia, China si Iran au avut dreptul de a participa cu doua echipe in concurs, deoarece au fost organizatori ai Olimpiadei in anii trecuti.

Cea mai importanta proba de la aceasta olimpiada este proba pe echipe la care Romania a obtinut locul I, invingand echipa Iranului (loc II), echipa Indiei (loc III) si celelate tari participante.

Echipa noastra a revenint in tara cu cate o medalie de aur la gat. Lotul Romaniei este format din urmatorii elevi, carora le multumim pentru pasiunea lor:

1. Ana - Maria Constantin - clasa a XII-a Liceul International de Informatica Bucuresti, indrumator doamna prof. Rodica Ionescu
2. Mihai Racoreanu - clasa a XII-a Colegiul National "Vasile Alecsandri" Galati - autodidact
3. Andrei Cuceu - clasa a X-a Colegiul National "Vasile Lucaciu" Baia-Mare, indrumator domnul prof. Lucian Stoian
4. Bogdan Marchis - clasa a XII-a Colegiul National "Vasile Lucaciu" Baia-Mare, indrumator domnul prof. Lucian Stoian
5. Roberta Raileanu - clasa a XII-a Liceul International de Informatica Bucuresti, indrumator doamna prof. Rodica Ionescu

Multumim echipei Romaniei pentru o asa performanta!


.

miercuri, 1 februarie 2012

11 secrete ale fericirii


Cartea intitulata The World Book Of Happiness a lui Leo Bormans comaseaza peste o suta de studii internationale de psihologie. Publicatia britanica “Daily Mail” a extras din acesta lucrare cei 11 pasi esentiali care pot aduce fericire.


Accepta ce ai!

Cercetarile psihologice au aratat ca persoanele cu un grad ridicat de implinire au asteptari mai moderate, comparativ cu cei vesnic nemultumiti pentru ca isi doresc mereu mai mult. Doctorul Jose de Jesus Garcia Vega din cadrul Universitatii din Monterrey (Mexic) a atras atentia ca, desi este bine sa speram intotdeauna la mai bine, trebuie sa invatam sa ne bucuram de ce avem in prezent pentru a fi fericiti ACUM si AICI.


Bucura-te de ce faci!

Cei mai veseli oameni sunt cei care gasesc placere in activitatea de zi cu zi si nu pun mereu accent pe castigurile financiare sau pe faima. Nu exista niciun sens in a ramane blocat intr-un loc de munca pe care il detesti, unde nu suporti colegii, pentru ca – vrei nu, vrei – scarba si tristetea resimtite in timpul programului de serviciu se va prelungi si in viata persoanla. Relatia cu prietenii si cea cu familia sunt cele care au cel mai mult de suferit din acest fenomen, atrage atentia doctorul Vega.


Traieste pentru azi!

Nu are rost sa te impotmolesti in trecut, cauti cu disperare vina pentru esecurile prin care ai trecut. Pe de alta parte, nu trai mereu pentru viitor. Este firesc sa iti proiectezi un viitor in imaginatie, dar nu trebuie sa cazi in nefericire pentru ca acel viitor inca nu a venit.


Alege fericirea!

Sa nu-ti fie frica sa faci un pas inapoi si sa iti reevaluezi telurile. Dar fa-o cu o minte deschisa, obiectiv si fara teama. Acest proces necesita o atitudine pozitiva, in urma caruia poti alege, pur si simplu, sa te bucuri.


Apreciaza oamenii din jurul tau!

O mare parte din bucuria de zi cu zi o obtinem datorita persoanelor din jurul nostru care ne sunt aproape si ne sustin. Dar tine minte! Asa cum tu ai cativa oameni care iti aduc un dram de fericire, esti si tu pentru “cativa oameni” cineva care reuseste sa ii inveseleasca. Asadar, nu negliza relatiile sociale si apreciaza oamenii din jurul tau.


Tine-te ocupat!

Pentru a te trezi zambind dimineata trebuie sa fii activ. Din acest motiv, nu refuza invitatii in oras, asocieri in anumite grupuri, sau pur si simplu, nu sta singur, doar suntem fiinte sociale cu totii. “Construieste o viata sociala bogata, dar nu din obligatie, ci din placere”, atrage atentia profesorul in psihologie Eunkook M. Suh din cadrul Universitatii Yonsei din Seul.


Nu mai face comparatii!

Este bine sa ai ambitie pentru a face mai mult, dar nu ajunge la invidie, pentru aceasta trage dupa sine nefericirea, explica profesorul Claudia Senik de la Universitatea pariziana Sorbona. Din acest motiv, nu mai face comparatii intre tine si ceilalti, intre ce au altii si tu nu ai.


Fii tu!

La fel de bine cum nu trebuie sa iei pe altcineva ca reper pentru a te judecat, nici nu incerca sa fii alta persoane decat esti. Oamenii veseli sunt, de regula, cei spontani si naturali. Nici nu pune prea mult pret pe parerile celor din jur, caci indiferent cat iti judeca actiunile si deciziile, nu ei vor beneficia de binele de pe urma lor si nu ei vor trage raul care decurge din ele. Fii o persoana autentica, fii tu!


Termina cu grijile!

E timpul sa te mai si “prostesti” un pic. Nu te lua mereu in serios. Oamenii bucurosi sunt constienti ca 90% din griji nu devin realitate, asadar nu are rost sa le mai aiba.


Organizeaza-te!

S-ar putea sa uiti cu un dram de invidie la oamenii boemi care fac totul sub impulsul momentului, fara sa planifice, dar adevarul este ca oamenii fericiti sunt si organizati. Da, isi permit si nebunii de moment, dar dincolo de acestea au si teluri proprii bine stabilite pe care le urmeaza. Asadar, organizarea tine mai mult de aceste aspiratii: afla ce vrei cu adevarat, dar nu face o obsesie din teluri.


Gandeste pozitiv!

Am auzit de nenumarate ori expresia aceasta, dar dupa o suta de studii in psihologie efectuate la nivel international, pe parcursul mai multor ani, este imposibil sa nu aiba un dram de adevar. Ba mai mult, Miriam Akhtar, unul dintre primii specialist in psihologie pozitiva din Marea Britanie atrage atentia ca atletii de succes se concentreaza pe a castiga cursa, nu pe teama de a o pierde. Prin urmare, incearca sa vezi partea plina a paharului. Optimismul este cel mai bun antidepresiv din lume.